Cum arată moda suprarealistă

De la cercei inspiraţi de regizorul Luis Buñuel până la rochiile cu imprimeuri marca Dali şi Magritte, moda este influenţată puternic de suprarealişti. Şi pare să fie mai mult decât un moft.

Între anii 1930 şi 1970, artistul suprarealist Salvador Dali a creat mai multe coperte ale revistei „Vogue“. Anul acesta, în februarie, una dintre picturile sale, în care moda este tema principală, va fi vândută la casa de licitaţii Christie’s. O mănuşă fără pereche, o broşă dintr-o piatră preţioasă şi un pantof cu toc reprezintă deja un tipic al peisajului lui Dali.

Bătălia pentru tablou va fi intensă, cel mai probabil, având în vedere revenirea influenţelor stilului Dali în lumea modei. Preocuparea acestuia pentru haute couture şi artă s-a finalizat în câteva opere ce astăzi stau la baza modei actuale.

Ochiul care veghează moda

Situaţia devine evidentă după un rezumat vizual al ţinutelor prezentate la ultimele săptămâni ale modei. Colecţiile pentru toamnă-iarnă 2014 par desprinse direct din pânzele suprarealiştilor sau peliculele semnificative ale curentului.

Designerul Mary Katrantzou s-a folosit din plin de siluetele subţiri, pasionate de pălării ale lui Magritte.

Febleţea artistului pentru cerul albastru a fost inspiraţia lui Raf Simons pentru prezentarea colecţiei casei Dior, al cărei fundal a reflectat acest lucru. Broderiile, rochiile voluminoase şi genele generoase aduc aminte de stilul prezent în filmele lui Jean Cocteau, iar simbolul ochiului, prezent în opera regizorului Luis Buñuel, a devenit motivul principal al imprimeurilor anului.

Până şi brandurile populare în moda străzii, precum Kenzo, au transformat simbolul ochiului într-o semnătură a lui 2014. De la pulovere, cercei, carcase de iPhone şi balerini, simboluri tipice artei suprarealiste încarcă moda anului.

Delfina Delettrez este o creatoare de bijuterii care a luat simbolul ochiului şi l-a transformat în laitmotivul accesoriilor pe care le creează. Realizate în email, cu diamante şi perle, bijuteriile sale prezentate pentru sezonul de primvără-vară, pentru casele Kenzo şi Fendi, s-au jucat cu iluziile suprarealiste.

„Îmi place efectul acesta destabilizator, care te dezorientează. Aceştia sunt nişte ochi, dar sunt şi cercei în acelaşi timp. Elsa Schiapa­relli a creat pălăria-pantof, nu? Este vorba despre cum contextualizezi“, a spus designerul pentru cotidianul britanic „The Independent“.

Femeia care a inspirat arta

Elsa Schiaparelli a fost, într-adevăr, ultima mare suprarealistă a modei. Coco Chanel a numit-o „artista care face rochii“, cu un ton peiorativ, care afişa lipsa de toleranţă faţă de acest curent. Dar nu avea nevoie să fie numită artistă, de vreme ce i-a înrolat pe cei mai importanţi suprarealişti, de la Marcel Vertes la Jean Cocteau, să creeze broderii şi imprimeuri pentru rochii.

Însă cea mai fructuoasă colaborare a ei a fost, de departe, cea cu Salvador Dali. Împreună, au realizat o jachetă cu nasturi în formă de buze, o reminiscenţă a canapelei Mae West create de Dali.

„Ţelul, atât al lui Schiaparelli, cât şi al suprarealiştilor, era să şocheze. Dar a avut, cu toate acestea, o înţelegere mai profundă asupra rea­lităţii comerciale a modei haute couture“, scrie „The Independent“.

Creatoarea de modă de origine italiană reprezintă siguranţa acestei explozii elegante a suprarealismului. Creaţiile sale au ajuns subiectul unei retrospective la Muzeul Metropolitan de Artă din New York, fiind doar unul dintre tributurile aduse muncii ei.

„Suprarealismul este un flirt sezonier pentru mulţi designeri, iar în acest moment poate fi considerat o tendinţă care, prin însăşi natura sa, este tranzitorie. Totuşi, aşa cum şi Dali a spus de numeroase ori, este mai mult decât o relaţie pasageră între sferele acestui curent şi ale stilului“, menţionează publicaţia britanică.

Cariera creatorilor de modă Yves Saint Laurent şi Karl Lagerfeld a fost puternic influenţată de simbolurile suprarealismului şi ale reprezentanţilor săi. Poate că paralelele continue şi greu de ignorat sunt rezultatele faptului că suprarealismul, ca o mişcare artistică, a devenit modă.

„În anii ’30, la zece ani după manifestul suprarealist publicat de André Breton, totul era influenţat de acest curent, începând cu publicitatea şi terminând cu designul interior. Iar obsesiile sexualităţii, ale sexului, ale luptei dintre vis şi realitate au găsit în modă cel mai puternic canal de comunicare“, explică editorul de modă Alexander Fury.

Lista de exemple poate continua la nesfârşit. De la manechinele lui Joan Miro şi ale lui André Masson la costumele de balet create de Giorgio de Chirico şi fotografiile lui Man Ray.

„Cu toată sinceritatea, este dificil să te îmbraci suprarealist în viaţa de zi cu zi. Cei mai mulţi dintre noi nu vrem un homar pe cap, nici măcar un pantof, dar şi un imprimeu îndrăzneţ sau un nasture atipic rămân manifestări artistice ale acestui curent“, spune Fury. Ca şi pe vremea lui Schiaparelli, flirtul modei cu suprarealismul se rea­lizează cel mai bine cu ajutorul accesoriilor, care există din plin în acest sezon.

Când se poartă rochia-homar?

Fiecare colecţie în care se regăsesc simboluri ale unei lumi, alta decât lumea modei în sine, îmi aduce aminte de ce domeniul acesta este mai mult decât nişte obsedate de imagine. Când o colecţie devine o poveste de sine stătătoare, aşa cum sunt prezentările Alexander McQueen, Dior (mai ales de când Raf Simons a preluat conducerea) şi multe altele, este un semn că şi moda poate să fie aluzivă, poate să te trimită spre alte referinţe, dar, mai ales, poate să fie ludică.

Mi-ar fi plăcut să trăiesc în preajma creatoarei Elsa Schiaparelli, poate chiar mai mult decât mi-ar fi plăcut în preajma lui Coco Chanel. Pentru creatoarea de origine italiană, moda era o joacă, în care barierele stilistice nu însemnau nimic.

Dacă Chanel a încercat şi a reuşit să aducă femeia într-o zonă mai elegantă, mai sigură pe ea şi mai dezgolită de prejudecăţi, Schiaparelli transforma haina ei într-un spectacol de care toată lumea urma să se bucure. Să pictezi un homar uriaş pe o rochie albă de seară, în 1937, era cel puţin la fel de bizar ca şi în prezent. Poate că apariţiile şocante ale lui Lady Gaga au mai obişnuit ochiul spectatorului cu astfel de şocuri, dar o rochie-schelet, cu tot cu coaste şi oase, nu urma să fie trecută cu vederea în perioada interbelică.

Desigur, tot ce apare astăzi pe podium este o variantă cuminţită şi pregătită pentru moda străzii, unde poţi atrage privirea, dar nu pentru mult timp. Rămâne, totuşi, de preferat varianta unei ţinute influenţate de Jean Cocteau decât de Lady Gaga. Care, la rândul ei, a înţeles ce-a putut din creaţiile lui Schiaparelli. 

*acest material a fost publicat în „Weekend Adevărul”