2013: anul în care „a fost bine“

Un rezumat al modei din 2013 arată că industria rămâne factorul influent al lumii în care trăim, chiar dacă este vorba de pantaloni scurţi sau personalităţi care asigură notorietatea domeniului.

Anul 2013 a început în forţă cu prestaţia cântăreţei Beyoncé la gala Super Bowl. Dacă actul artistic a fost aclamat de critici şi de sutele de milioane de oameni care l-au urmărit cu sufletul la gură, nici ţinuta cântăreţei nu a fost mai prejos. Super Bowl a ajuns să fie o rampă de lansare sau o confirmare maximă a designerilor.

Dacă, anul trecut, Riccardo Tisci (Givenchy) îşi întărea poziţia de lider, semnând costumaţia Madonnei pentru acelaşi eveniment, anul acesta a venit momentul designerului Rubin Singer să pună punctul pe i. „Trebuie să spun că acesta este momentul. Acesta este momentul cel mare al carierei mele“, mărturisea el pentru „The New York Times“. Deşi deloc anonim până atunci, apariţia lui Beyoncé i-a asigurat statutul de designer la care concurenţa tânjeşte.

Un an „croit“ din momente

La fel de cunoscut a fost şi primul interviu acordat presei de John Galliano, la mai mult de doi ani de la ieşirea ruşinoasă de pe scena modei. Cu toate că a fost iertat de industrie pentru excentricităţile sale duse la rangul de insulte, Galliano a apărut spăşit şi curat în faţa camerelor de luat vederi, după o cură sănătoasă de dezalcoolizare şi dezintoxicare.

„Singurătatea, durerea... ca dependenţi de substanţe, ajungem să credem într-o perfecţiune intangibilă. Nu înţelegem de ce o facem, dar asta nu ne opreşte“, spunea John Galliano în interviul acordat lui Charlie Rose.

„Am ajuns să mă cred Dumnezeu“, a adăugat Galliano, explicând că pierduse de mult timp controlul asupra sa. În afară de colaborarea cu Oscar de la Renta, a stat departe de lumina reflectoarelor şi a ales să predea cursuri de modă la Universitatea Parsons, din New York.

Un alt moment care va defini 2013 este, fără îndoială, plecarea titanului comercial Marc Jacobs de la gigantul de modă Louis Vuitton. După 16 ani în care a ridicat brandul de la statutul de fabricant de lux de geamantane la brandul dorit de toată lumea, Jacobs a considerat că a venit momentul să se dedice propriei afaceri (deţinută şi de trustul LMVH).

Drept urmare, ultimul show pentru Louis Vuitton a fost gândit ca o sărbătorire a celor mai bune piese ale sale. Realizat în negru, de la decor până la haine, aşa cum a fost prima colecţie pentru brandul francez, show-ul a inclus elemente celebre precum caruselul, lifturile, fântâna şi ceasul imens, care a bătut la final.

Poziţia sa îi revine acum lui Nicolas Ghesquiere, altă minte creativă care a făcut „ravagii“ în industria modei, deci 2014 vine cu răspunsul la întrebarea „cum va arăta Louis Vuitton de acum?“.

Ce s-a purtat anul acesta?

Pantaloni, rochii sau fuste scurte, ideea principală a fost să se vadă picioarele. Doar că, de această dată, restul corpului a fost acoperit până la ultima bucată de piele, pentru că ne-a plăcut acest contrast dintre senzual şi sobru. La fel de mult a plăcut colaborarea dintre designerul dorit de toată lumea, Isabel Marant, şi brandul suedez H&M.

Cu toate că nu a fost prima colaborare de acest gen – Karl Lagerfeld a deschis tradiţia în 2004 –, colecţia realizată de designerul francez a devenit cea mai căutată, prezentă şi fotografiată   atât în moda străzii, cât şi pe reţelele sociale. Tot pentru că îmbină acel look zilnic, confortabil, cu nuanţe moderne şi inovative din punct de vedere stilistic. Potrivit H&M, a fost colecţia care s-a vândut cel mai repede dintre toate.

România nu a fost ocolită de colecţia Isabel Marant, dar nici de deschiderea unor noi oportunităţi de sho­pping. Brandul italian de lux Dolce&Gabbana şi-a deschis porţile primului magazin autohton, în galeria The Grand Avenue, de la hotelul Marriott din Bucureşti. Casa de modă se alătură unor branduri de lux precum Louis Vuitton, Valentino, Escada şi Ermanno Scervino, care pun capitala României pe harta modei de lux din lume.

Cine s-a purtat?

Anul acesta începe să se ridice monopolul modelelor slabe şi caucaziene asupra modei. Prima veste bună a venit de la casa de modă Prada, care a distribuit-o pe Malaika Firth (19 ani) în campania de promovare a colecţiei sale pentru toamnă-iarnă. Firth este primul model de culoare folosit de casa de modă Prada după aproape două decenii în care s-a rezumat la aceleaşi tipuri de modele. Ultimul topmodel de culoare care a pozat pentru Prada a fost Naomi Campbell, chiar în anul în care Firth s-a născut.

Dezbaterea în ceea ce priveşte folosirea modelelor de culoare în campaniile de imagine sau chiar pe podium s-a înteţit anul acesta, dar cu rezultate spre final. Rasa nu a fost singurul subiect în discuţie, ci şi mărimea ideală a unui model. Motiv pentru care manechinele plus-size au putut fi observate tot mai des, precum şi altele cu diverse „imperfecţiuni“, aşa cum industria le numeşte.

În acelaşi timp, manechine-etalon ale modei au rămas în peisaj, chiar dacă vârsta nu este principalul atribut. Veterana Kate Moss, despre care se spune că şi-a trăit perioada de glorie în anii 2000, a avut parte de un an fructuos, fiind prezentă în numeroase campanii de imagine, inclusiv cea pentru promovarea staţiunii odată exclusiviste Saint Tropez.

O linie la final arată că lucrurile care au migrat către mai bine au acaparat rezumatul. Poate că replica de final a lui Marc Jacobs, la prezentarea ultimei colecţii pentru Louis Vuitton, poate caracteriza tot anul: „A fost bine“

Anul în care moda a omorât mii de oameni

Anul acesta industria modei a fost mai liniştită ca niciodată. Colecţiile au curs de la sine, iertările publice au fost ascultate fără comentarii, bloggeriţele au devenit şi mai cunoscute, banii au curs. Un singur eveniment a reuşit să întrerupă marşul triumfal: fabrica prăbuşită din Bangladesh, unde şi-au pierdut viaţa peste 1.100 de oameni.

Peste puţin timp, desigur, lucrurile au reintrat în normal imediat. Ce treabă are moda, cu toate paietele ei, cu asta?

Simplu. Majoritatea retailerilor iubiţi de public, ale căror ţinute sunt purtate excesiv, aproape idolatrizate, îşi fac hainele acolo. Fusta ta, rochia mea, pulovărul ei, toate sunt cusute de mâinile unui amărât care lucrează în nişte condiţii greu de imaginat nouă, pentru o sumă mai mică decât preţul fustei tale. Cu cât este mai mare brandul, cu cât mai multe magazine are, să fii sigură că apelează direct la mâna de lucru din ţări sărace, unde costurile sunt minime, iar reprezentanţii brandului se spală pe mâini de orice responsabilităţi.

Din punctul meu de vedere, şi nu doar al meu, toate brandurile (se ştiu ele) care au apelat la fabrica din Bangladesh sunt autorii morali ai acestei crime. Pentru că a fost o crimă să laşi miile de oameni să lucreze într-o clădire ce stătea să se prăbuşească.

Proprietarii fabricii vor fi închişi, fiind pentru prima dată când se iau astfel de măsuri. În acest timp, fiecare dintre noi poate lua măsuri. Uită-te pe etichetă, vezi unde este făcută piesa respectivă şi încearcă să-ţi imaginezi, preţ de câteva secunde, cum arată locul în care a fost cusută. Merită banii?

Acest material a apărut în „Weekend Adevărul”