FOTO Portretul unui Moş Crăciun

Pakkanen, într-un magazin din Tokyo FOTO Touko Hujanen

Pentru mulţi dintre noi, Moşul este un bătrânel simpatic, voios şi rotofei care ne vizitează în aceeaşi noapte din luna decembrie a fiecărui an. Pentru alţii, însă, este o prezenţă constantă. Cel puţin asta a aflat Touko Hujanen în vara lui 2011, pe când lucra ca fotojurnalist pentru un ziar finlandez.

Aflat în Helsinki în interes de serviciu şi în căutare de poveşti savuroase, a întâlnit un Moş Crăciun costumat pe nume Timo Pakkanen care se afla în parc, aşteptând, răbdător, apariţia turiştilor, relatează Time.

“Mai sunt 140 de zile până la Crăciun!”, a exclamat Pakkanen când Hujanen s-a apropiat. Acesta din urmă l-a fotografiat pe Pakkanen, îmbrăcat cu haina roşie, pentru ziarul la care lucra. Cei doi s-au împrietenit destul de repede şi astfel  s-au pus bazele unui relaţii în interes de serviciu între Moş şi fotograf.

Hujanen a documentat viaţa Moşului, iar rezultatul l-a numit, simplu, “Joulupukki”, termenul finlandez pentru “Moş Crăciun”.

Portretele care au rezultat sunt suprinzătoare şi jucăuşe. Oricum, nu suntem obişnuiţi să îl vedem pe Moş Crăciun cum îşi pudrează sprâncenele, cum ia o duşcă sau se bucură de un trabuc.

Acestea fiind spuse, Pakkanen nu este o noutate: are 68 de ani, îşi joacă rolul din 1961 şi are un birou în Helsinki. Ceea ce a început ca o afacere mică pentru familiile din Finlanda a devenit, în cele din urmă, un fenomen.

“Slujba mea e mai importantă ca viaţa personală”, a declarat el pentru Time. “Este mai mult decât muncă”.

În anumite feluri, drumul său către această muncă a fost evident. Mama sa, Kajia Pakkanen, a scris cărţi pentru copii, alimentându-i pasiunea pentru poveşti încă din copilărie, iar sora sa, Outi, este de asemenea scriitoare.

“Am trăit toată viaţa într-o lume de basm, iar asta e temelia slujbei de Moş Crăciun”, spune el râzând.

Pakkanen lucrează adesea 12 ore pe zi în preajma Sărbătorilor şi timp de mulţi ani a petrecut Ajunul Crăciunului într-o cameră de hotel din Tokyo, obosit, dar împlinit după ce auzea listele cu dorinţe de Crăciun şi vizita grădiniţe.

Îi place să celebreze cu bere Yebisu şi o ceaşcă de sake cald.

Cel mai bun lucru la munca sa este că îi permite să simtă bucuria el însuşi. Chiar dacă pare bătrân, pretinde că se simte ca un copil.

“Mai întâi, suntem copii, apoi îmbătrânim, apoi ne întoarcem în copilărie”, 

spune el. “Acesta este ciclul vieţii”.