Evolutia bolilor cardiovasculare poate fi stopata in statiunile balneoclimaterice

interviu cu dr. Laviniu Munteanu, director medical SindRomania

La nivel mondial, peste o treime din totalul deceselor sunt provocate de afectiuni ale inimii si aparatului circulator. Bolile cardiovasculare sunt in prezent principala cauza a mortalitatii in tarile europene. Romania ocupa locul trei in Europa in aceasta privinta. Medicii cred ca jumatate din numarul deceselor cauzate de bolile cardiovasculare ar putea fi evitate daca oamenii ar acorda mai multa atentie terapiilor de prevenire si recuperare. - Care este importanta curei balneoclimaterice in tratamentul bolilor cardiovasculare? - In statiuni se trateaza bolile cardiovasculare cronice si nicidecum cele in forma acuta. In cazul unui infarct, de pilda, cura balneara nu poate incepe mai devreme de trei luni dupa atac. Dintre afectiunile cardiovasculare care dau rezultate bune in urma unui tratament balnear, cele mai importante sunt cardiopatiile ischemice, datorate unor procese de ingustare a vaselor arteriale si depunere in interiorul arterelor coronare a unor substante rezultate din metabolism. Netratate la timp, aceste cardiopatii pot duce la infarct miocardic, formele sale obisnuite luand aspectul de angina pectorala, cu sau fara crize dureroase. Indicate pentru cura balneara sunt, de asemenea, hipertensiunea arteriala si arteriopatiile periferice, adica problemele de insuficienta vasculara a creierului sau de insuficienta circulatorie arteriala periferica. Dintre arteriopatii, cea mai frecventa este arterioscleroza obliteranta, manifestata in special la membrele inferioare, care nu primesc la partea musculara fluxul sanguin necesar efortului. Neglijata, poate sa duca la cangrene pe extremitati, si chiar la amputatie. Un loc important in cura balneoclimaterica il ocupa si patologia venoasa cu varicele, sechele dupa tromboflebite etc. - De ce statiunile balneoclimaterice romanesti sunt atat de renumite in tratarea bolilor cardiovasculare? - Tratamentul bolilor cardiovasculare utilizeaza in principal apele carbogazoase si bioxidul de carbon gazos, de tip mofeta, ambele cu efect vasodilatator impresionant. Emanatiile naturale de gaz carbonic sunt frecvente in zonele vulcanice, precum Buzias, Covasna, Tusnad, Vatra Dornei. In majoritatea statiunilor europene, gazul mofetic se obtine din separarea apelor carbogazoase si este apoi directionat in instalatia de mofeta. Gazul astfel obtinut are insa o concentratie scazuta comparativ cu gazul care se degaja natural prin rocile vulcanice. La Covasna, de pilda, concentratia gazului mofetic natural este de circa 99 la suta, un procent iesit din comun. Mai mult, bioxidul de carbon din acest gaz este combinat cu radon, ceea ce face sa aiba efecte terapeutice pe o perioada mare de timp. Pe langa tratamentul cu ape carbogazoase si gaz de tip mofeta, pentru recuperarea in cazul bolilor cardiovasculare se recomanda proceduri fizioterapeutice cu efecte vasodilatatorii. SindRomania detine o baza dotata cu aparatura moderna la hotelul de cura "Montana" din Covasna si la hotelul "Ozon" din Vatra Dornei. - Care este secretul gazului mofetic? - Acest gaz strabate rocile si, cand intalneste o apa, o transforma in apa carbogazoasa. Daca nu, vine la suprafata ca un gaz uscat pe care il captam pentru a alimenta instalatia de mofeta. Fiind mai greu decat aerul, gazul stagneaza intotdeauna in partile joase ale incaperii. In functie de recomandarea medicului, pacientul poate intra in acest gaz la niveluri diferite, niciodata insa nivelul gazului nu trebuie sa urce mai sus de piept, deoarece inhalarea lui este deosebit de periculoasa. Instalatia de mofeta are forma unui amfiteatru, in trepte si in fiecare zi se marcheaza nivelul gazului mofetic din incapere. In timpul tratamentului, pacientii pot ramane imbracati, deoarece gazul mofetic trece prin orice fel de tesatura. Cand patrunde in piele produce un efect impresionant de vasodilatatie. Dupa terminarea curei, efectul poate sa dureze cateva luni si chiar mai mult. Pacientul trebuie sa revina la medicatia lui de fond, insa la o doza mai mica decat cea dinainte de cura.