VIDEO Interviurile FNT. Regizorul David Esrig, în direct la Adevărul Live

Cunoscutul regizor David Esrig este invitatul primului interviu post-FNT, cu păreri la cald despre această a 25-a ediţie a festivalului care s-a desfăşurat în perioada 23 octombrie - 1 noiembrie.

Regizorul David Esrig a fost prezent în studioul Adevărul Live, unde a vorbit despre "metoda David Esrig", despre proiectele pe care le-a iniţiat, legând teatrul românesc de cel german, dar şi despre felul în care vede fenomenul teatral românesc în momentul de faţă.

Interzis în România, apreciat în străinătate

1935 - S-a născut la Haifa (Israel).

1938 - Sosirea în România, ţara natală a părinţilor.

1953 - Bacalaureatul la Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti. Premiul Naţional al teatrului amator pentru spectacolul Jucătorii de cărţi (N. Gogol), piesă pusă în scenă cu colegi de liceu. Actriţa Dina Cocea, preşedinta juriului îl îndrumă către Facultatea de Regie (I.A.T.C.)

1953–1958 - Studii la Institutul de Teatru şi Film I.A.T.C., Bucureşti unde obţine Diploma de regizor. Profesori: Ianis Veachis, Moni Ghelerter, George Dem Loghin, Tudor Vianu, Andrei Oţetea, Marcel Breslaşu, Paule Sybille

1957 - Pune în scenă Vicleniile lui Scapin (Molière), spectacol de diplomă. Obţine Premiul Naţional al festivalului Tinerilor Artişti. Inaugurează cu acest spectacol Teatrul din Piatra Neamţ.

1957–1961 - Realizează pentru televiziunea română peste 400 de emisiuni: teatru, muzică, sport etc., precum şi o serie de Medalioane cu Ion Manolescu, Lucia Sturdza Bulandra, Ion Manu, Eugenia Popovici, Costache Antoniu, Jules Cazaban, Radu Beligan, Ileana Predescu ş.a.

1958–1963 - Angajat ca asistent (la Ion Şahighian), apoi lector, conferenţiar, finalmente profesor la I.A.T.C. Numără printre elevii săi pe actriţa Irina Petrescu, Lia Kreuzer, regizorii Julian Vişa, Dan Micu, Alexandru Tocilescu, Andrei Belgrader ş.a.

1959–1961 - Conduce studioul de artă a actorului la Teatrul Evreiesc din Bucureşti.

1961–1968  - Regizor la Teatrul de Comedie. Pune în scenă Mi se pare romantic  (R. Cosaşu), Procesul domnului Caragiale (M. Ştefănescu), Umbra (E. Schwartz), Troilus şi Cresida (Shakespeare), Capul de răţoi (G. Ciprian). Puneri în scenă la teatrele din Constanţa şi Bacău.

1965 - Umbra şi Troilus şi Cresida la Teatrul Naţiunilor (Paris), unde obţine Marele Premiu al Teatrului Naţiunilor şi ex-aequo cu Zefirelli, Premiul criticii franceze pentru cel mai bun spectacol străin. Turnee cu Umbra şi Troilus şi Cresida (Praga, Pilsen, la festivalul în Berlinul de Est, Weimar, Chemnitz, Dresden, Bonn). Invitat de British Council pentru cunoaşterea teatrului englez.

1966 - Invitat cu Troilus şi Cresida şi Capul de răţoi la Bienala de artă de la Veneţia.

1967 - Troilus şi Cresida la Festivalul BITEF. Marele Premiu împreună cu Grotowski şi Krejca.

1968 - Pune în scenă Nepotul lui Rameau de Diderot la Teatrul „L.S. Bulandra” şi Umbra de Schwartz la Teatrul Municipal din Bonn (RFG). Troilus şi Cresida la Festivalul de Teatru de la Viena.

1969 - Pune în scenă O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale la Teatrul Municipal din Haifa (Israel). Nepotul lui Rameau la Festivalul BITEF (Belgrad). Îl întâlneşte la Berlin pe S. Beckett cu care discută concepţia spectacolului Aşteptându-l pe Godot pe care îl repetă de peste 7 luni la Teatrul „L.S. Bulandra”. Beckett se invită la premieră. Spectacolul este însă interzis două săptămâni înainte de a fi prezentat public. "Nepotul lui Rameau" la Festivalul Rassegna din Florenţa. Referat despre Scenografie la Congresul de Teatru organizat în paralel cu Festivalul. Pune în scenă (La Teatrul Municipal Köln) "Şi lumina străluceşte în întuneric", piesă neterminată de L. Tolstoi. Adaptarea scenică, împreună cu Heinrich Böll.

1970 - Scrie scenariul de film "De ce?". Un an de pregătiri de filmare (în distribuţie: G. Dinică, M. Moraru, T. Caragiu, V. Tastaman). Filmul este interzis de cenzură cu câteva zile înainte de începerea filmărilor.         

1971 - Numit director artistic la Teatrul Naţional, începe repetiţiile pentru a pune în scenă Furtuna (Shakespeare).

1972 - Pune în scenă Troilus şi Cresida de Shakespeare la Teatrul Naţional al Bavariei (Residenztheater) pentru programul cultural al Jocurilor Olimpice 1972 în München.

1973 - Invitat de State Department pentru conferinţe şi cunoaşterea teatrului american în USA. Contact cu Living Theatre şi Bread and Puppets. Pune în scenă Cei trei gemeni veneţieni de A. Collato la Teatrul Naţional din Bucureşti în stilul Commediei dell’arte. Spectacolul obţine la festivalul BITEF (Belgrad) Premiul pentru înnoirea unor importante tradiţii teatrale. Punerea în scenă a piesei "Furtuna" (Shakespeare) este interzisă după doi ani de repetiţii în cadrul Teatrului Naţional, în ciuda unei aprobări a conducerii Ministerului Culturii. Demisionează din Teatrul Naţional Bucureşti. Confruntat cu o interdicţie profesională fără ieşire, părăseşte România şi se stabileşte în Germania.

După 1973, profesează ca regizor la Bremen, München, Berna, Essen, în paralel cu o importantă activitate academică şi editorială.

1977 - Punere în scenă, decor şi costume pentru opera Madame Butterfly (Puccini) la Opera din München (Gärtnerplatztheater).

1978 - Absolvă cu succes la Universitatea din München (Facultatea de Theater-wissenschaft) examenele academice pentru titlurile universitare de doctor în litere şi profesor universitar abilitat.

1985 - Scrie şi publică cartea Commedia dell’arte la Editura Greno. Cartea figurează ca lectură obligatorie în planurile de învăţământ ale multor şcoli şi academii germane de teatru.

În 1993, fondează Academia de Teatru şi Film Athanor din Burghausen.

Printre distincţiile care i s-au acordat de-a lungul carierei se numără Premiul Senatului UNITER pentru întreaga activitate artistică (2003) şi Ordinul naţional pentru contribuţia adusă promovării democraţiei şi culturii româneşti în lume (2004).

Din 2005  este Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti.