VIDEO Catrinel Dumitrescu: „Erau vremuri în care se tăcea dureros“

Actriţa Catrinel Dumitrescu îşi aminteşte cum a colaborat cu Octavian Cotescu, Mircea Diaconu şi Draga Olteanu-Matei pentru filmele „Buletin de Bucureşti“ şi „Căsătorie cu repetiţie“. Al cincilea DVD din colecţia „Mari Comedii Româneşti“, „Căsătorie cu repetiţie“, în care actriţa deţine unul dintre rolurile principale, va fi vândut mâine, împreună cu ziarul „Adevărul“.

Au trecut 27 de ani de la premiera peliculei „Buletin de Bucuresti“ şi 25 de ani de la „Căsătorie cu repetiţie“. Ce amintiri aveţi de la filmări?

Da, au trecut… şi memoria ar putea înfrumuseţa începuturile căpătând un sens pe care nici nu l-au avut. N-o să-mi acopăr ochii apăsat ca să-mi aduc mai bine aminte, pentru că risc să lăcrimez şi să răspund printr-o lamentaţie nostalgică exprimată în limbaj de lemn.

Privind azi filmele astea, am senzaţia că mă îndepărtez de ţărm, dar de fapt sunt tot acolo (iubesc, respect, cred în aceleaşi valori). Doar că azi zâmbesc mai greu la aceste comedii care-mi aduc atât de aproape oameni care acum sunt atât de departe …Mă gândesc la Octavian Cotescu, Francisc Munteanu, Virgil Calotescu...

Un rol în dar

Cum aţi obţinut rolul Silviei Popescu?

Eram de doi sau trei ani actriţă la Naţionalul din Cluj. Făcusem câteva roluri în film, teatru, teatru tv. Nu multe. Nu aveam... renume, dar aveam un nume, nu un număr de telefon într-o fişă de casting (cum au astăzi tinerii şi mai vârstnicii actori).

De fapt, aveam un număr de telefon - la teatru (pentru că aprobarea de instalare a telefonului acasă a sosit după zece ani, când nu mai eram în Cluj). Marţea, la televiziune, era „seara de teatru“.

Fusese pe post o piesă în care avusesem un rol. Bănuiesc, cred, că rolul ăla a fost „castingul“ meu, pentru că joi dimineaţa am primit la teatru un telefon prin care aflam că luni încep filmările la „Buletin de Bucureşti“. Aşa că rolul nu l-am „obţinut“, l-am primit ca pe un dar şi a venit ca toate lucrurile bune, când mă aşteptam mai puţin.

Ce a însemnat pentru dumneavoastră distribuirea în cele două filme, în care aţi jucat alături de Octavian Cotescu şi Draga Olteanu-Matei?

Norocul m-a adus încă o dată în preajma profesorului meu Octavian Cotescu (i-am fost parteneră – studentă fiind – într-un spectacol la „Bulandra“, i-am fost „fiică“ în filmul „Ion“, dar înainte de toate am fost unul dintre spectatorii fascinaţi de uriaşele dimensiuni umane cu care îşi înzestra personajele sale „comice“.

Stăpânea perfect sentimentele pe care le înfăţişa făcându-te pe tine, spectator, să râzi în hohote pentru ca în clipa imediat următoare să te trezeşti cu o lacrimă în colţ de ochi...). Cât despre draga Doamna Draga … când juca îţi dădea senzaţia că rupe digurile torentului pe care îl ţinea în inimă. Lângă ei mă simţeam şi eu mai bună, mai în siguranţă pentru că jocul lor era o lecţie de profesionalism şi omenie.

 L-aţi avut ca partener direct pe Mircea Diaconu. Spuneţi-ne o întâmplare de la filmare de care vă aduceţi aminte şi râdeţi şi acum.

Acum chiar că nu ştiu să povestec vreo „poznă“ de la filmări, dar pot să spun că ne-am înţeles perfect (având un punct comun: lipsa impertinenţei ce dă savoare tinereţii şi existenţa unui disconfort al timidităţii). Uite ce m-ar face pe mine să râd: mă văd AZI ieşind din film cum eram eu atunci şi hoinărind ca un strigoi penibil în căutarea unei lumi care nu mai seamănă cu cea din film.

Nu v-a fost teamă că subiectul filmului o să supere pe cineva, mai ales că a avut premiera în perioada comunistă?

 Erau vremuri în care se tăcea dureros în speranţa că din tăcerea asta va ţâşni cândva un strigăt. „Buletinul“ a stârnit un hohot de râs. Domnul Cotescu spunea la un moment dat: „E cel mai bun scenariu de comedie pe care l-am citit“. Era o doctorie într-o linguriţă de miere.

În ce fel s-a schimbat cariera dumneavoastră după „Buletin de Bucureşti“ şi „Căsătorie cu repetiţie“?

Nu ştiu ... poate că spectatorii filmului au păşit şi în sălile de teatru (şi mă gândesc mai ales la publicul din oraşele de provincie în care am făcut turnee multe).

Unde vă putem vedea în prezent?

În prezent intru în concediu, la toamnă la teatrul Nottara, iar la iarnă într-un film al lui Cristi Puiu, „şi-om trăi şi-om mai vedea“...

Actriţă de teatru şi film

Catrinel Dumitrescu s-a născut la 11 octombrie 1956, în Brăila. Spune că şi teatrul şi filmul îi sunt aproape de suflet „atâta vreme cât mi se dă ocazia să lucrez într-un climat profesionist, atâta vreme cât mă pot adapta ritmului de azi fără să-mi modific structura interioară şi să-mi păstrez pofta de joacă şi tinereţea spiritului şi atâta vreme cât îmi păstrez speranţa că meseria asta încă se mai poate face cu nobleţe şi cu eleganţă şi nu cu mijloace ieftine“.

A apărut în mai multe filme: „Ion“, „Păstrează-mă doar pentru tine“ sau „Pădurea de fagi“. Pe scena teatrului a jucat în „Anecdotă provincială“, „Bigudiuri“ sau în „Doi pe o bancă“.