„Văduva veselă“, pusă în scenă de Andrei Şerban la Opera de Stat din Viena, transmisă online VIDEO
0
Timp de 48 de ore poate fi vizionată pe YouTube înregistrarea spectacolului „Văduva Veselă”, operetă compusă de Franz Lehár, pe un libret semnat de Victor Léon şi Leo Stein. Spectacolul a cărui premieră a avut loc la Opera de Stat din Viena în 1999 poartă semnătura regizorului Andrei Şerban.
Spectacolul, interpretat în limba germană, a fost dirijat de John Elliott Gardener. Înregistrarea spectacolului a fost realizată de TV Austria.
„Cu Văduva veselă nu mă simţeam atras de efectele facile obişnuite în reprezentaţiile de operetă. Într-o primă versiune, la Cardiff, am fost influenţat de filmul cu acelaşi titlu al lui Stroheim, careşi azi mi se pare cea mai îndrăzneaţă interpretare a lumii decadente, dezorientate a acestei operete, în care naţionalismul artificialşi retoric ascunde o lăcomie aproape animalică pentru tot ce e material. Imagini destul de deşucheate din film apăreau adaptate şi în versiunea mea scenică. Nu ţin să le descriu, pentru a nu-i şoca inutil pe iubitorii de operetă, obişnuiţi poate, asemenea englezilor, cu tradiţia vodevilului uşor, plăcutşi vesel, caşi protagonista titlului cu pricina. Atmosfera în spectacolul meu avea o tentă de umor negru, uneori riscând poate s estompeze povestea de dragoste din prim-plan. Dacă Hanna Glavarişi Danillo nu se ridicau deasupra promiscuităţii generale, balanţa se apleacă în favoarea lumii sumbre şi opereta devine cabaret satanic. Ideea lui Lehár era totuşi diferită, luminoasă : în ciuda a tot şi a toate, dragostea învinge.
Când Ioan Holender mi-a propus să montez o nouă Văduvă la Viena, eram convins că trebuie să restabilesc echilibrulşi să dau Cezarului ce-i al Operetei.
John Eliot Gardiner era la pupitru, Barbara Bonneyşi Bo Skovhus formau o pereche de cântăreţi ideală pentru a atrage atenţiaşi simpatia spectatorilor, în plus Angelika Kirschlager era o foarte picantă Valencienne. Am făcut tot ce am putut ca dragostea să triumfe la Staatsoperşi, în ciuda unui decor greoi şi fără vino-ncoace, intriga amoroasă se ridica deasupra tuturor celorlalte. Scenografia era semnată de un celebru arhitect vienez, invitat de Holender pentru că era foarte „la modă“ în arhitectura locală, dar experienţa ne-a convins că nu orice arhitect e inspirat de scenăşi pregătit să-i înţeleagă legile şi să le servească. Umorul elegant al muzicii îşi găsea totuşi ecou în mişcarea agilăşi sensibilă a soliştilor, cu care am lucrat cu plăcereşi entuziasm.
Spectacolul a rămas în repertoriu la Viena până recent, când a fost preluat de opera din Tel Aviv,
unde a avut o primire caldă, semn că dragostea a triumfat până la urmă... " ("O biografie", de Andrei Şerban, Copyright Editura Polirom)
Se încarcă comentariile...
