Un stejar din timpul lui Constantin Brâncoveanu, devenit biserică la München

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Visul preotului Simion Felecan s-a împlinit odată cu sfinţirea bisericii Sfânta Maria, duminică 11 septembrie 2016.

Un articol de DOINA ALEXANDRU

Jurnalista Doina Alexandru a lucrat timp de 20 de ani, între 1976 şi 1995, la postul de radio „Europa liberă“, unde a realizat, printre altele, emisiunea „Din lumea comunistă“. Este autoarea volumului „Corneliu Coposu. Confesiuni - dialoguri cu Doina Alexandru“, publicat de Editura Anastasia în 1996 şi reeditat la Editura Vremea în 2014. Locuieşte la München şi Bucureşti.

O mare pasare maiastra din lemn pare ca a poposit pe o frumoasa pajiste bavareza, intinzandu -si aripile , sa-i adune pe romanii credinciosi veniti din toate colturile lumii , ca la o nunta imparateasca.Straiele de sarbatoare ale preotilor, mitrele si carjele arhieresti, cantarile si ritualurile speciale au incoronat stradaniile unite ale preotului Simion Felecan si ale comunitatii romanesti din München. Au oficiat Mitropolitul Serafim al Germaniei, Mitropolitul Andrei al Clujului si Feleacului, Episcopul Macarie din Stockholm, Sofian Brasoveanul al arhidiecezei pt Germania,Austria si Luxemburg.

Cel mai important moment in astfel de ocazii este sfintirea altarului si punerea moastelor in piciorul Sf. mese, impreuna cu hrisovul bisericii- actul de ctitorire si tarnosire.Ceremonia seamana cu slujba de Paste , cu inconjurul bisericii si sfintirea ei cu Marele Mir, pe dinauntru si pe dinafara.

La intrarea in biserica s a repetat ceremonia din Noaptea Invierii , cu deschiderea usilor spre a intra inauntru Hristos, Imparatul Maririlor. Dupa momentul tainic al spalarii Sf Mese cu isop, a urmat liturghia arhiereasca.

A fost pentru prima data ca am luat parte la sfintirea unei biserici, si nu a oricarei biserici , ci a bisericii parohiei noastre "Bunavestire" din München.Un act complex , in care fiecare moment este incarcat de simboluri savarsite pe pamant , cu rezonanta in ceruri.De altfel, acest lacas a inceput sa fie construit " de sus in jos" - cum spune Parintele Simion Felecan , povestind cum a visat in ultimii 30 de ani sa ridice o biserica adevarata pt cei plecati din tara si stabiliti in capitala Bavariei, ca sa nu mai fim tolerati sa tinem slujbele prin alte biserici.

Multi ani, acest vis parea imposibil de indeplinit, fiindca lipseau atat mijloacele materiale, cat si terenul necesar constructiei. Dupa indelunga ruga , ca prin minune , lucrurile au inceput sa se lege."Noi nu am facut nimic, Dzeu a facut totul"- spun cei care s au ostenit sa ridice biserica .A fost ca o poveste frumoasa...In 2008 Dna Dr Marioara Kunst , o distinsa enoriasa a parohiei pastorite de preotul Felecan , a donat o suma importanta de bani cu care s a putut cumpara o gara dezafectata cu un teren aferent de 3200 de mp, din cartierul Fasangarten din München.Si aceasta donatie a avut povestea ei: povestea svabului banatean Johan Christian Kunst care a cazut prizonier de razboi in mainile rusilor , in Austria, urmand a fi deportat in Siberia. Gratie ajutorului unor ofiteri romani ,care i au inlesnit fuga, Johann Kunst a reusit sa se salveze.Ulterior, s a casatorit cu o romanca, dr.Marioara Kunst. Anii au trecut, sentimentul de recunostinta fata de cei 2 ofiteri romani din timpul razboiului, plus lipsa mostenitorilor, au determinat fam Kunst sa- si doneze agoniseala de o viata pt construirea unei biserici.

image

In 2009 , cladirea garii a fost restaurata, s a deschis centrul parohial in care acum se afla o capela de rugaciune si o sala pt evenimentele comunitatii de credinciosi. A urmat inaintarea actelor pt obtinerea autorizatiei de constructie , care s a obtinut in mai 2014. Imediat, in iunie au si demarat lucrarile de constructie.

Ideea unei biserici maramuresene din lemn i a apartinut Parintelui Simion Felecan .Asa o vedea el demult..O farama de Maramures sadita in pamant bavarez.

Din trunchiurile stejarilor si brazilor romanesti avea sa se nasca o silueta svelta de biserica maramureseana , prima din München si din Germania, realizata pana acum. Poate si aici mai e o poveste, dainuind de cand pruncul Simion, harazit preotiei, a fost botezat in satul sau natal Voievodeni, tot intr o veche biserica de lemn , datand din 1822.

Talpa bisericii Sf. Maria a fost cioplită dintr-un stejar de 300 de ani!

Frunzele lui fosneau in timpul lui Brancoveanu Constantin, "boier vechi si domn crestin".Piciorul mesei din altar ( diametru: 1.25 m ) si laturile de la baza au in ele taria stejarilor seculari din padurile Sighetului.Peretii si acoperisul din sindrila au fost odata brazi falnici din codrii nostri.Aceasta biserica poarta in ea cantecele pasarilor ce au stat pe crengile copacilor jertfiti, , prosperimea cetinei de brad ce aminteste de Craciun si iscusinta mesterilor care au cioplit aceasta pasare maiastra la ei acasa ,in Sighetul Marmatiei... Apoi, au adus-o aici , departe ,sa cante dorul de tara si focul credintei . Pasare maiastra sau corabie a credintei pe valurile pribegiei ? Ea marturiseste , ce i drept, biruinta ctitoriei, dar si cate ceva din tristetea exodului de romani plecati cu milioanele din tara noastra si care vor sa se roage intr un lacas al lor.

Nu e si cazul mesterului principal ,Grigore Moldoveanu care se trage dintr o familie de constructori de biserici de lemn, mestesug transmis din tata in fiu , oameni cu radacini adanci , precum stejarii pe care ii cioplesc.

Duminica varatica de toamna in care s a sfintit biserica Sf Maria din München a fost prea scurta spre a cuprinde noianul de emotii si sentimente de care pareau coplesiti parohul, arhiereii care au rostit cuvinte inaripate si cei 1500 de invitati.

Am impartasit aceleasi emotii , mi am amintit prima intalnire in 1987 cu Parintele Simion Felecan , proaspat sosit in Germania, ca azilant politic. In anii urmatori mi s a confirmat mereu prima impresie: un parinte blajin, dar ferm in credinta si in convingeri.Un luptator, un soldat al lui Hristos, urmarindu-si neabatut misiunea de pastor de suflete, dar nutrind constant visul ca romanii credinciosi sa aiba o mitropolie proprie in Germania , iar in München - biserica lor ortodoxa.

In 1994, la initiativa unui vechi nucleu al exilului romanesc din München , precum si a unui grup de preoti , in frunte cu P Simion Felecan, s a infiintat prima mitropolie romaneasca din Germania, Europa de vest si de nord , avandu l ca intai statator pe IPS Serafim Joanta.

O victorie, precedata de mari eforturi de a infrange diverse opozitii, urmata de tulburari tipice comunitatilor romanesti, dar in final, mitropolia a ajuns sa depaseasca acum 100 de parohii , pornind de la cele 6 fondatoare.

Cu ocazia sfintirii bisericii , la agapa ce a urmat , au fost asezate mese lungi sub corturi si umbrele pentru invitatii dintre cei 20 000de romani ce muncesc acum in München.

Pe terasa, doar cateva mese rezervate. Pe una dintre ele scria: Rezervat - Radio Europa Libera. Postul nu mai exista la München, dar Parintele Simion Felecan nu uitase...

A existat mereu o legatura intre Radio Europa libera si biserica exilului , in anii grei ai comunismului. Multi preoti cu azil politic in vest au avut acces la microfonul Europei libere. Preotul Simion Felecan a colaborat frecvent la emisiunea religioasa Din lumea crestina .Un oaspete de onoare al aceleiasi emisiuni a fost si IPS Serafim , dupa infiintarea mitropoliei. Cu ocazia sfintirii, mi s a parut ca erau prezenti la acea masa si cei care nu mai sant printre noi , dar au participat la viata bisericii in trecut, Nicolae Stroescu Stânişoară, Ion Ioanid, George si Galatea Ciorănescu, Vlad Georgescu si atatia alti intelectuali care au inaltat viata spirituala a comunitatii romanesti din München. S ar fi bucurat sa vada stejarul din timpul lui Voda Brancoveanu transformat in altar de bserica, iar in fata bisericii - bustul de bronz al poetului nostru national Mihai Eminescu.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite