Scriitorul Matei Vişniec: „Limba română a fost stricată de politicieni şi de televiziuni“
0
INTERVIU După lansarea volumului „Cabaretul cuvintelor“, la târgul Gaudeamus, scriitorul Matei Vişniec a explicat de ce s-a degradat limba română în societatea contemporană.
După o oră de la deschiderea târgului Gaudeamus, ieri, la prânz, când nu era nimeni la Romexpo şi standurile Pavilionului Central erau aproape goale, s-a întâmplat „un miracol“: Matei Vişniec a reuşit să aducă atâta lume la lansarea sa de carte cât să umple standul Editurii Cartea Românească.
În „Cabaretul cuvintelor. Exerciţii de muzicalitate pură pentru actorii debutanţi“, autorul ne propune o călătorie într-un dicţionar interior, în care deschide câte o lume în jurul unui cuvânt. Despre Matei Vişniec (56 de ani), născut în Bucovina şi exilat în Franţa în urmă cu un sfert de veac, criticul Alex Ştefănescu a spus, la lansare, că „a fost poetul său preferat din generaţia ’80“.
Astăzi, Matei Vişniec va lansa încă un volum, „Procesul comunismului prin teatru“, care va fi prezentat la standul Editurii Humanitas, de la ora 14.00, tot în cadrul Târgului Gaudeamus.
„Adevărul“: În jurul unui cuvânt, plecând de la „dorinţă“, „inimă“ sau chiar „târfă“, faceţi un mic eseu poetic, profund şi jucăuş în acelaşi timp, de o mare fineţe ironică. Cum aţi structurat „Cabaretul cuvintelor“?
Matei Vişniec: Cu cât scriu mai mult în franceză, cu atât mă fascinează mai mult limba română. De câte ori reîncep să scriu în limba română, redescopăr muzicalitatea limbii materne. Mă fascinează argoul jurnalistic, mă fascinează etajele argotice ale societăţii de consum. Acest cabaret este o obligare a cuvintelor de a se autoprezenta, e ca şi cum cuvintele şi-ar face ele însele autobiografia. Un spectacol a fost creat în România de regizorul Şerban Iordănescu, la Teatrul Naţional din Timişoara, împreună cu Teatrul Naţional din Turda. Este o încercare a mea şi de a forţa limitele limbajului, dar fără a lăsa urmele acestei lupte.
Cuvintele se prezintă antropomorfizate în tot acest carusel. Este o încercare de- a mea de a forţa limitele limbajului, dar fără a lăsa urmele acestei lupte. Textul este lejer, tandru, surprinzător.
Chiar şi cuvintele cele mai grele conotativ în textele dvs. capătă o tandreţe a inefabilului. Cum reuşiţi să transmiteţi această poeticitate?
Eu nu am abandonat poezia niciodată. Şi nu am de gând să o abandonez, pentru că nu pot concepe un text fără o dimensiune poetică. Pentru mine, poezia este o formă de cunoaştere, o sursă de energie, un rezervor conceptual. Fiecare metaforă ascunde posibilitatea unui concept care nu a fost încă creat, dar care e cu siguranţă necesar ca să înţelegem lumea.
Resimţiţi o degradare a limbii române? Încercaţi prin acest volum o recuperare a unei limbi stilistic mai curate decât cea pe care o auziţi în jur?
Scriitorii, oamenii de cultură, şcoala, toţi suntem în situaţia de a o recupera. Limba română a fost degradată teribil de tare din cauza modului în care vorbesc şi se exprimă politicienii, a modului în care televiziunea a înţeles să nu-şi facă datoria, din cauza faptului că democraţia nu s-a transformat în civilizaţie, ci s-a transformat în gâlceavă. Limba română a fost stricată de politicieni şi de televiziuni. În rest, în România se scrie mult, se scrie bine, poezia are, în spaţiul românesc, o semnificaţie aparte.Scriitorii, după părerea mea, sunt acum mai curaţi, mai frumoşi, mai curajoşi decât înainte de 1989. Ei salvează, cultivă, înnobilează şi înfrumuseţează această lume...
Cum înţelegeţi procesul comunismului prin teatru?
Da, e tema cărţii pe care o lansez astăzi la Humanitas. E vorba de o antologie de teatru despre procesul comunismului. Am adunat trei piese de-ale mele prin care evoc vremea comunismului. Personajele pe care le aduc în faţă nu sunt nici personaje didactice, nici caricaturale. În acelaşi timp, e o încercare de conservare a memoriei şi de a înţelege ce s-a întâmplat. Deseori, suntem în situaţia de a ierta, dar în niciun caz nu trebuie să uităm.
Programul zilei de astăzi la Târgul Gaudeamus
Accesul vizitatorilor în incinta târgului (Romexpo, Pavilionul Central) va fi permis pe baza biletelor de intrare, în valoare de 5 lei, şi a abonamentelor (valabile pentru întreaga perioadă a târgului), în valoare de 10 lei. Elevii, studenţii, cadrele didactice, jurnaliştii şi pensionarii au intrarea liberă. Program de vizitare: de joi până duminică, între orele 10.00 şi 20.00.
13.00 - „Regimul interpretării. Literatura şi sensul acţiunii“, de Ioan Pânzaru, alături de care prezintă Caius Dobrescu.
14.00 - „Procesul comunismului prin teatru“, de Matei Vişniec, la standul Editurii Humanitas.
14.00 - „Nici vii, nici morţi“, de Augustin Buzura, alături de care vor vorbi criticii literari Ion Simuţ şi Răzvan Voncu.
17.00 - „Ce rămâne -
William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha“, de Mircea Mihăieş. Vor vorbi, alături de autor, Horia-Roman Patapievici şi Dan C. Mihăilescu, la standul Editurii Polirom.
17.30 - Dezbaterea „Historia“ – Stalingrad 70. Vor vorbi Adrian Cioroianu, Călin Hentea, Dan Falcan, Ion Cristoiu şi Ion M. Ioniţă.
18.00 - „Smintiţii“, de Dan Bălănescu, la standul Editurii ALL, care propune cititorilor o lume plină de personaje „smintite“ bine conturate.
18.30 - „Ţinuturile joase“, de Herta Müller, la standul Editurii Humanitas. Vor vorbi Simona Kessler, Alexandru Şahighian, Simona Sora şi Denisa Comănescu.
Dezbatere „Historia“: 70 de ani de la bătălia de la Stalingrad
La 70 de ani de la cea mai mare înfrângere a Armatei Române, revista „Historia“ organizează astăzi, la Târgul de Carte „Gaudeamus“, standul Editurii Adevărul, dezbaterea: „70 de ani de la bătălia de la Stalingrad“.
„Historia“ continuă misiunea pe care şi-a asumat-o: de a aduce în dezbaterea zilei de astăzi cele mai dramatice momente ale istoriei românilor.
Cum a fost posibil un asemenea dezastru?
19 noiembrie 1942. Stalingrad. Brusc, liniştea dimineţii e aruncată în aer de un puternic baraj de artilerie. Un milion de soldaţi ruşi sunt pregătiţi să lanseze un contraatac asupra flancurilor Armatei a 6-a germane, apărate de doar 250.000 de soldaţi români. Armatele 3 şi 4 române, aflate la Cotul Donului şi în Stepa Calmucă, sunt supuse unor presiuni enorme. Când bombardamentul încetează, din ceaţă apar siluetele grosolane ale tancurilor T-34. Diviziile române, „înşirate ca mărgelele pe aţă“ pe distanţe de sute de kilometri, cedează în faţa miilor de tancuri sovietice. Aproape toate sunt distruse şi capturate.
Dezastrul e complet pentru Armata Română: 158.854 de morţi, răniţi şi dispăruţi. Cei încercuiţi organizează puncte de rezistenţă. Unii vor lupta eroic şi vor muri. Mulţi sunt capturaţi, alţii se predau. Pentru prizonieri începe infernul lagărelor sovietice. În drum spre temniţe, mintea soldaţilor supravieţuitori e măcinată de mii de întrebări. Cum a fost posibil un asemenea dezastru? De ce au luptat soldaţii români la mii de kilometri depărtare de ţară? A fost instruită Armata Română pentru o asemenea bătălie? Care vor fi consecinţele înfrângerii pentru cei de-acasă? Vor mai apuca să revină în patrie?
La toate aceste întrebări, şi la multe altele, vor răspunde, joi, începând cu ora 17.30, la Târgul de Carte „Gaudeamus“, standul Adevărul, istoricii: Călin Hentea, Dan Falcan, Adrian Cioroianu şi jurnalistul Ion Cristoiu. Dezbaterea va fi moderată de Ion M. Ioniţă şi este prilejuită de lansarea numărului special din luna noiembrie al revistei „Historia“: „Stalingrad. Armata Română în infern“. (Ciprian Stoleru)
Se încarcă comentariile...
