„Rusia nu a atacat niciodată pe nimeni” De ce nu cred vecinii Rusiei această afirmaţie. Iată o lungă listă de exemple istorice!

Imagine din Ucraina

De ce se tem vecinii Rusiei şi ce anume „uită” să menţioneze purtătorii de cuvânt ai puterii de la Kremlin. Istoricii citează mai mult de o duzină de exemple care datează din anii 1500 în care Rusia a atacat o altă ţară fără a fi mai întâi atacată militar.

În timp ce armata Rusiei înconjura Ucraina şi ameninţa că va invada, purtătorul de cuvânt al preşedintelui Vladimir Putin a acordat un interviu în care a negat că Rusia a invadat vreo altă ţară.

„Vă reamintim că Rusia nu a atacat niciodată pe nimeni de-a lungul istoriei sale”, a spus Dmitri Peskov într-un interviu la postul de televiziune Russia-1, potrivit serviciului de ştiri TASS. „Şi Rusia, care a supravieţuit atâtor războaie, este ultima ţară din Europa care vrea chiar să rostească cuvântul ‚ război’.”

Întrebaţi despre această afirmaţie, istoricii au fost de acord că afirmaţia lui Peskov este neadevărată. „Este vădit fals”, a spus David Silbey, istoric militar la Universitatea Cornell.

„Cum credeţi că a dobândit Imperiul Rus cea mai mare parte a teritoriului său?” a spus Dan Nexon, profesor de guvernare şi servicii externe la Universitatea Georgetown.

Faith Hillis, istoric la Universitatea din Chicago, a fost de acord că afirmaţia este „fără temei” şi totuşi „foarte familiară, deoarece a fost repetă frecvent în manualele din epoca sovietică. De-a lungul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, Rusia a atacat şi a subjugat numeroase populaţii, aproape întotdeauna cu raţiunea că agresiunea a fost mandatată de nevoile ruşilor de a se proteja pe ei înşişi sau pe alţii.”

Ambasada Rusiei la Washington nu a răspuns la o întrebare pentru acest articol.

Iată o listă de exemple, care se întind pe mai bine de 450 de ani, în care Rusia sau Uniunea Sovietică au intrat în ofensivă militar, excluzând cazurile de autoapărare directă. Am omis de pe listă exemplele mai sumbre de atacuri ale Rusiei ca parte a alianţelor formale, cum ar fi evenimentele care au precipitat Primul Război Mondial.

Exemple dinainte de 1917

Războiul Livonian. În 1558, ţarul Ivan al IV-lea al Rusiei (numit uneori Ivan cel Groaznic) a invadat Livonia, o zonă care includea o mare parte din Estonia modernă. Acest lucru a precipitat trei decenii de război care a implicat Rusia, Polonia, Lituania şi Suedia.

Marele Război Nordic. În 1700, Rusia, sub ţarul Petru I (cunoscut sub numele de Petru cel Mare) s-a alăturat aliaţilor săi pentru a contesta hegemonia regională a Suediei. La începutul războiului de 20 de ani, trupele ruse au asediat oraşul estonian Narva.

Anexarea Crimeii. În anii 1770, regiunea Mării Negre din Crimeea a avut independenţă nominală, dar cu controlul rusesc asupra porturilor cheie. Împărăteasa Ecaterina a II-a (cunoscută ca Ecaterina cea Mare) a refuzat medierea oferită de alte puteri europene şi în cele din urmă a preluat controlul asupra întregii peninsule. Rusia a anexat în mod oficial Crimeea în 1783.

Împărţirea Poloniei. În 1791, Polonia a promulgat o nouă constituţie liberală. Elementele conservatoare cunoscute sub numele de Confederaţia din Targowica au cerut Rusiei să intervină şi să reimpună constituţia anterioară. Rusia a fost de acord şi în cele din urmă a ajuns să absoarbă Bielorusia lituaniană şi vestul Ucrainei.

Războiul Crimeii. Războiul, care a durat din 1853 până în 1856, a rezultat dintr-un conflict al marilor puteri din Orientul Apropiat, care a implicat Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Imperiul Otoman. Rusia a cerut protecţie pentru populaţiile ortodoxe supuse stăpânirii otomane. În 1853, la începutul războiului, Rusia a ocupat Moldova şi Ţara Românească de-a lungul graniţei sale cu Turcia.

Acestea sunt doar exemplele mari, pentru că, în ceea ce priveşte Ţările Române, în perioada de până la constituirea statului român (1859), acestea au fost invadate în repetate rânduri de armatele ţariste, ba chiar au fost anexate teritorii din Principatul Moldova - respectiv Basarabia (aprox. actuala Republica Moldova). Între 1700, mai exact 1711, şi Primul Război Mondial, armatele ruse au trecut graniţa principatelor dunărene de 8 ori!

Afis de propaganda sovietica (eliberatorii Ucrainei din 1919-1921) 

Exemple din epoca sovietică

Trupele ruse (mai exact bolsevice) au fost implicate în mai multe campanii în primele zile ale Uniunii Sovietice în anii 1920, dar istoricii spun că cronologia şi circumstanţele sunt prea confuze pentru a fi incluse pe această listă. Totuşi trebuie menţionat că în anii 1918-1921, Kievul a fost ocupat de forţele bolşevice de mai multe ori, iar aspiraţiile de independeţă ale statului ucrainean anihilate. E drept, cu concursul Poloniei în anuminte momente.

Armata rosie in Kiev 5 februarie 1919

Exemplele ulterioare sunt însă mai clare, au spus ei.

Invazia Poloniei. În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, URSS şi Germania au semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, un pact de neagresiune între Hitler şi Stalin care a permis celor două puteri să împartă şi să ocupe Polonia. Cei doi dictatori au efectuat dubla lor invazie în Polonia în septembrie 1939.

Războiul ruso-finlandez. În noiembrie 1939, la scurt timp după invazia Poloniei, Uniunea Sovietică a căutat să-şi extindă sfera de influenţă în părţi ale Finlandei. Guvernul finlandez a respins o propunere sovietică de a controla mai multe insule şi de a asigura închirierea unei instalaţii navale în schimbul unei părţi din teritoriul sovietic. Sovieticii au început atacul, iar după mai bine de trei luni de luptă, cele două părţi au semnat un tratat favorabil URSS în martie 1940.

Preluarea sovietică a Ţărilor Baltice, ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa. În 1940, Uniunea Sovietică a prezentat ultimatumuri Lituaniei, Letoniei şi Estoniei, cerându-le să admită un număr nelimitat de trupe sovietice şi să instaleze guverne pro-sovietice. Toate cele trei ţări au refuzat, iar Uniunea Sovietică a trecut să preia controlul asupra ţărilor. Guvernele marionete au fost de acord să fie absorbite în Uniunea Sovietică. Pe 26 iunie 1940 guvernul sovietic a prezentat o notă ultimativă guvernului României prin care cerea cedarea în termen de 48 de ora a Basarabiei şi nordului Bucovinei. Guvernul de la Bucureşti a acceptat şi URSS a ocupat cele două teritorii plus Ţinutul Herţei.

Război împotriva Japoniei. În ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică şi-a denunţat la pactul de neutralitate cu Japonia şi a invadat Manciuria deţinută de japonezi din est.

Războiul din Afganistan. În decembrie 1979 trupele sovietice au intervenit în Afganistan în sprijinul unei facţiuni a Partidului Comunist local aflat la putere şi l-au instalat în fruntea statului pe Babrak Karmal. Trupele sovietice s-au retras din Afganistan în 1988 după grele pierderi în lupte cu mujahedinii afgani sprijiniţi de Statele Unite.

Exemple post-sovietice

Unele dintre campaniile militare ale Rusiei din epoca post-sovietică nu fac această listă din motive tehnice. (Activitatea militară a Rusiei în Cecenia, de exemplu, a fost, probabil, o chestiune internă.)

Cu toate acestea, în 2014, Rusia a preluat controlul Crimeii de la Ucraina, iar ulterior a anexat oficial regiunea. Anexarea nu a fost niciodată acceptată de majoritatea statelor lumii.

Experţii au spus că încadrarea lui Peskov se bazează în mare măsură pe ideea că un atac militar nu este un atac atâta timp cât există o justificare, oricât de slabă sau veche.

„Rusia imperială şi Uniunea Sovietică au ambele istorii expansioniste, dar în scrierea istoriei ruse, aceste expansiuni sunt ‘eliberări’, nu anexări sau atacuri ostile”, a spus Susanne Wengle, politolog la Universitatea Notre Dame.

În mod obişnuit, Rusia, precum şi alte state, pretind că au ‘intervenit’ în numele ‚băieţilor buni’, sau au fost invitaţi de un guvern sau au reacţionat la un atac al unui alt stat, a spus Herrera. „Aşa şi-ar explica Rusia războaiele sale anterioare.”

În timp ce incertitudinile istoriei permit uneori justificări pentru atacurile asupra altor ţări să fie oarecum plauzibile, punctul mai important pentru situaţia actuală, a spus Herrera, este că „declaraţia lui Peskov face parte din propaganda rusă pentru a face să pară că Rusia nu este. agresorul de azi.”

„Ceea ce este diferit la 2022”, a spus Herrera, „este că Rusia se angajează într-o acţiune uimitor de beligerantă şi periculoasă la graniţa cu Ucraina, iar o invazie ar fi o alegere clară a Rusiei de a ‚ataca’ neprovocat, fără întrebarea despre cine este atacatorul, în comparaţie cu alte exemple istorice mai complicate.”