REPORTAJ Luminiţa Gheorghiu la Premiile Academiei Europene de Film: „Să ne gândim la Oscaruri!”

Pelicula românească „Poziţia copilului” a lipsit de pe lista celor nominalizate pentru premiul filmul european al anului, lucru care i-a făcut pe mulţi să ridice o sprânceană sau să se încrunte, iar faptul a şi permis multora să bârfească pe tema mecanismului de votare al Academiei.

Text de Cristian Curus

Corespondenţă de la Berlin

Îmbrăcată într-o rochie de seară şi purtând o haină de blană neagră, al cărui guler îl ţinea strând cu o mână din cauza frigului, Luminiţa Gheorghiu aştepta în holul hotelului Concorde din Berlin, să fie preluată de una dintre limuzinele Skoda ce urma să o lase chiar în faţa Haus der Berliner Festspiel, unde va păşi pe covorul roşu spre sala ceremoniei de decernare a premiilor Academiei Europene de Film. A sosit la Berlin cu câteva ore înaintea ceremoniei, vineri fiind toată ziua la filmări. Este puţin obosită, iar frigul de afară ce a pătruns în hotel prin uşile larg deschide nu îi uşurează situaţia, după ce ultimele săptămâni a fost extrem de ocupată: filmează în Bucureşti pentru un serial de televiziune despre care nu spune decât că are o distribuţie de excepţie, a fost la Festivalul Filmului Românesc de la New York unde a avut o serie de întâlniri cu publicul, iar acum la Berlin – a doua oară anul acesta, după ceremonia de la Berlinale unde filmul “Poziţia copilului” a luat Ursul de Aur.

Imediat ce a fost anunţată ca nominalizată, la începutul lunii noiembrie, mi-a spus că nu va lipsi de la ceremonie. “Să ştii, mă duc acolo pentru că este obligatoriu să fac act de prezenţă ca să onorez onoarea care mi se face”. În ciuda unui rol foarte bun, Gheorghiu rămâne modestă, chiar şi în seara în care împarte scena cu mari  ale cinematografieie europene, nume precum Catherine Deneuve, Pedro Almodovar, Paolo Sorrentino, Toni Servillo, Francois Ozone şi alţii,  şi spune că poate nu este ea cea mai bună. “Dar oricum, depinde de cei aproape 3000 de oameni care vor vota – îţi dai seama câte gusturi, câţi ochi, câte suflete, câte urechi...”.

Ada Solomon, premiu pentru România dar şi pentru întreaga Europă de Est

La un moment dat, în hol apare şi Ada Solomon, însoţită de directoarea Institutului Cultural Român, Cristina Hoffman. Solomon, câştigătoarea premiului pentru co-producătorul european al anului – premiu ce se acordă pentru implicare continuă în cinematografia de pe bătrânul continent, zâmbeşte şi spune că acest premiu înseamnă mult pentru România. Şi-a continuat ideea, şi atunci când a urcat pe scenă să primească statueta din mâinile actriţei spaniole Rossy de Palma – una dintre muzele lui Pedro Almodovar, aflat şi el în public şi distins cu câteva zeci de minute înainte de Solomon cu premiul European Achievement in World Cinema. De Palma a spus, în scurta prezentare a premiului, că acesta “merge într-o ţară care şi-a creat propriul nou cinema”.

Imediat ce a primit statueta, Solomon s-a uitat “în ochii” acesteia spunând “Foarte încântată să te cunosc”, spre amuzamentul sălii, iar apoi şi-a ridicat ochii către cei aproape 900 de spectatori, “şi pe voi”. Apoi, şi-a început discursul de acceptare al premiului cu un citat din Nelson Mandela, “It always seems impossible until it starts”. Apoi a continuat prin a spune că nu s-a gândit niciodată ca acest premiu ar fi vreodată posibil, “să fiu aici, pe aceaşi scenă cu Enio Moricone, Pedro Almodovar şi Catherine Deneuve. Solomon a mai spus că acest premiu nu este un premiu numai pentru munca sa, ci pentru munca “tuturor oamenilor şi tututor co-producătorilor cu care am lucrat, cu care am împărţit aceleaşi idealuri, care au crezut în visele mele şi le-au transformat în realitate”.

Un coleg jurnalist din Ungaria a comentat în momentul în care Solomon şi-a ridicat premiul spunând că este primul premiu în ultimii ani care ajunge la un producător din estul Europei. “Premiul acesta e pentru noi, pentru estici... să le arătăm că avem cinema şi aici, în partea asta de Europă!”.

Solomon a i-a îndemnat pe cei prezenţi să nu se mai plângă despre cât de bine era în trecut şi cât de proastă este situaţia actuală, şi să privească înainte, spre viitorul cinematografului european:  “Cred că este momentul să terminăm cu nostalgia (…) şi să privim către viitor”. 

Premoniţia Luminiţei Gheorghiu

 “Să ne gândim la Oscaruri”, mi-a spus Luminiţa Gheorghiu înainte să ne despărţim, gândindu-se că, totuşi, membrii Academiei nu vor vota pentru o interpretare din est. Rămâne de văzut dacă “Poziţia copilului”, pelicula regizorului Călin Peter Netzer fiind propunerea României la premiile Oscar pentru cel mai bun film într-o listă străină, se află printre preferinţele criticilor americani şi dacă va ajunge pe lista scurtă a nominalizărilor.

Nu ştiu dacă a fost vorba de o premoniţie a actriţei, însă premiul pentru cel mai bun rol feminin a fost luat de “o ilustră necunoscută” – după cum comentau mulţi din jurnaliştii prezenţi la ceremonie – Veerle Baetens, pentru rolul din drama “The Broken Circle Breakdown”. Pe ecran actriţa o interpretează pe Elise – o artistă a tatuajelor, şi-l are ca partener pe Johan Heldenbergh în rolul unui cântăreţ. Cei doi locuiesc într-un colţ de lume idilic, la ţară, împreună cu fiica lor Maybelle, iar viaţa lor se schimbă dramatic în momentul în care cea mică este diagnosticată cu cancer.  Regizorul Felix van Groeningen a dramatizat situaţia un pic mai mult decât ar fi trebuit, pelicula fiind plină de clişee sentimentale. Cu toate acestea, filmul a adunat cele mai multe nominalizări, însă a reuşit să câştige doar unul, pentru interpretare feminina.

Fără Haneke, să ajungă la toată lumea

“Suntem pentru a douăsprezecea oară în Berlin, dar este pentru prima dată când Michael Haneke nu va pleca acasă cu toate cele 21 de statuete”, a glumit prezentatoarea dintodeauna a Premiilor Academiei Europene de Film, comedianta germana Anke Engelke.

Într-un fel, a fost mai bine fără Haneke – pentru că astfel premiile s-au împărţit între mai multe pelicule, din mai multe zone ale Europei – subliniindu-se multiculturalismul european, care, de multe ori în ultimii cinci ani, nu a fost atât de evident ca la această ediţie.

Astfel, cel mai bun film este italian (“La Grande Belleza”, regia Paolo Sorrentino), la fel ca şi cel mai bun actor (Toni Servillo), cea mai bună actriţă este belgiancă, cel mai bun scenarist francez (Francois Ozone), cea mai bună comedie este daneză (“Love Is All You Need”, regia Susanne Bier), cel mai bun designer este spaniol (Paco Delgado, pentru pelicula mută alb-negru “Blancanieves”), cel mai bun documentar este o coproducţie Danemarca-Norvegia-Marea Britanie, iar cel mai bun film de animaţie este sigur cel mai multi-cultural din competiţie, şase ţări fiind implicate în realizarea sa – Israel, Germania, Polonia, Luxemburg, Franţa şi Belgia.

Este adevărat că unii europeni au fost mai bine văzuţi decât alţii, anul acesta fiind anul italienilor să atragă atenţia că cinematografia din peninsulă nu a murit de tot şi că, “la vitta e bella” în continuare. Astfel, cel mai premiat film anul acesta a fost “La Grande Belleza/The Great Beauty”, care a luat trei premii – pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor şi cel mai bun actor.  

Regizorul peliculei, Paolo Sorrentino, a fost marele absent de la ceremonie, acesta aflându-se în Maroc, la Festivalul Internaţiona de Film de la Marrakech. Unii dintre membrii Academiei care au votat pentru filmul "La Grande Belleza" s-au arătat surprinşi de lipsa regizorului, iar unii au considerat-o o fensă adusă instituţiei de cultură. Sorrentino a fost  invitat de preşedintele juriului festivalului marocan, Martin Scorsese, să facă parte din juriu, alături de Fatih Akin, Patricia Clarkson, Marion Cotillard, Amat Escalante si alţii. "Pe semne, Marrakech este mai importantdecât întreaga Europă" s-a comentat la Berlin. 

Însă, să-i dăm puţin credit şi lui Sorrentino şi să spunem că regizorul nu a sperat că filmul v-a lua premiul pentru cel mare, favoritele fiind "The Best Offer" al celuilalt regizor italian din competiţie, Giuseppe Tornatore, şi "La vie d'Adele", al franco-tunisianului Abdellatif Kechiche, marele câştigător de la Cannes din acest an. 

Cât de europeană este Europa

Acest multiculturalism al filmelor câştigătoare a lăsat în rândul celor peste 1000 de oameni invitaţi la eveniment un sentiment că în 2013 ori nu am avut un film care să rămână întipărit în mintea celor 3000 de membri cu drept de vot ai Academiei, ori – pur şi simlu – au fost mai multe filme bune şi de aici şi un vot neînchegat ca în alţi ani. Părerile celor prezenţi la eveniment au fost împărţite, mulţi susţinând că anul acesta nu am avut “acel film care să merite mai multe premii”.

Unii dintre membrii Academiei, spun însă că este mai bine aşa, pentru că Europa are mulţi regizori, scenarişti şi actori talentaţi şi toţi merită premii în fiecare an. “Cei ca Haneke au luat destule premii, să mai dăm şi la alţii…”, comenta o jurnalistă din Serbia imediat după gluma prezentatoarei galei la adresa regizorului austriac.

Pe de cealaltă parte, unele “absenţe” de pe lista scurtă a nominalizărilor au fost remarcate de mulţi dintre invitaţi. De exemplu, faptul că pelicula “Poziţia copilului”, filmul de aur de la Berlinala din februarie, nu a ajuns pe lista celor mai bune şase filme europene.

“Ştii, nu înţeleg… de ce nu a fost nominalizat filmul”, s-a arătat surprinsă şi Luminiţa Gheorghiu înainte de începerea galei. Este un mister pentru mulţi de ce pelicula lui Călin Peter Netzer, câştigătoarea Ursului de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, nu a ajuns pe lista celor şase mai bune filme ale anului, însă filmul a fost în selecţia pe baza căreia au fost votate nominalizările. Dar din nou, votul membrilor este – de multe ori – unul subiectiv, mulţi neapucând să vizioneze toate peliculele care intră în competiţie şi votează în funcţie de preferinţele proprii.

Almodovar şi Deneuve, premii pentru întreaga carieră

FOTO: REUTERS

Pe cât de dezinvolt şi vorbăreţ este regizorul spaniol Pedro Almodovar, pe atât de distantă şi tăcută este actriţa franceză Catherine Deneuve.

Almodovar a urcat pe scenă chiar la începutul galei pentru a primi premiul pentru contribuţia sa în cinematografia europeană – European Achievement in World Cinema. Prezentarea premiului a început cu apariţia pe scenă a mai multor actori şi actriţe cu care regizorul a lucrat constant – inclusiv una din muzele sale din anii ’80, Rossy de Palma – aceştia invitându-l pe scenă pe ritmurile melodiei “I’m so excited” din ultimul său film “Amanţi pasageri/Los Amantes Pasajeros” – film nominalizat pentru cea mai bună comedie a anului, unde însă Almodovar nu a mai fost premiat. La centrul de presă cei peste 10 jurnalişti spanioli i-au acompaniat pe cei de pe scenă, ceea ce a stârnit un amuzament general în centrul de presă.

Almodovar a afişat o expresie facială de zile mari, uimit de ceea ce se întâmplă – despre unii dintre cei de pe scenă nici măcar nu ştia că vor fi la Berlin – şi de mai multe ori şi-a trecut palmele peste ochi şi prin barba scurtă, încercând să se dezmeticească şi să urce pe scenă.

O dată ce a primit statueta, regizorul a spus că “Berlin este cel mai bun loc în care poţi să fii în această seară”. Iar apoi, în discursul de acceptare a spus că dedică premiul femeilor din copilăria lui. “Am crescut înconjurat de femei – era în anii ’50 – iar în zona unde trăiam era un râu unde acestea mergeau să spele hainele. Aceste femei m-au inspirat, puterea şi caracterele lor au inspirat rolurile de femei puternice din filmele mele. Acestor femei le dedic acest premiu”, a mai spus regizorul spaniol.

Deneuve, o divă nemulţumită

FOTO: REUTERS

În contrast cu Almodovar, a fost Catherine Deneuve, distinsă cu premiul EFA pentru întreaga carieră cinematografică, care s-a comportat în cele două zile în care a fost la Berlin ca o adevărată divă, total neinteresată de ce se îmtâmplă şi lăsând impresia că a fost adusă cu forţa la eveniment.

Cu câteva ore înainte de ceremonie, a dat câteva interviuri, cei care au avut norocul să o intervieveze primii au obţinut răspunsul la destul de multe întrebări, cei care au intrat să discute cu actriţa spre finalul sesiunilor de interviuri s-au arătat nemulţumiţi de faptul că diva i-a tratat cu dispreţ, refuzând să răspundă multor întrebări.

În interviul pe care I l-am luat, Deneuve, care a decurs destul de bine, şi în care actriţa a fost deschisă să răspundă la majoritatea întrebărilor, spunea amuzată că “acum pot să fiu cool, peste o oră nu mai sunt atât de cool”.

La gală, Deneuve a fost doar pe jumătate cool, săgetându-l cu privirea pe Wim Wenders, preşedintele Academiei Europene de Film, care la un moment dat începuse să se piardă cu firea şi să se “bâlbâie uşor”. Însă, Wenders a fost inspirat să spună că actriţa franceză “este una dintre cele mai frumoase femei din lume”. Acesta a fost şi singurul moment în care Deneuve a zâmbit, iar apoi a urcat pe scenă pentru a primi statueta.

Îmbrăcată într-o rochie-leopard (oarecum nepotrivită evenimentului!), Catherine Deneuve a zâmbit şi a spus că “aşa cum le-am tot spus jurnaliştilor mai devreme, nu vreau să ţin un discurs de acceptare pentru că nu mi-am încheiat cariera”. Şi pentru că această mică “înţepătură” nu a fost de ajuns, actriţa a mulţumit Academiei “pentru că m-a făcut să mă simt mai europeană decât sunt. Ştiam că sunt o actriţă franceză”.

-- Cristian Curus este membru cu drept de vot al Academiei Europene de Film