Exclusiv Radu Carp și lucrarea sa revoluționară „Gardianul”. Cum transformă un tânăr artist tensiunea în artă FOTO
0Tânărul artist Radu Carp aduce în prim-plan lucrarea „Gardianul“ la expoziția „Catalizator de începuturi“, o piesă profund personală ce oferă publicului o experiență vizuală unică.
Artist aflat în plină ascensiune, Radu Carp îmbină spontaneitatea creativă cu disciplina artistică, explorând teme precum libertatea interioară și lupta cu fricile. În această toamnă, în perioada 14 septembrie – 6 octombrie, participă la expoziția fizică „Catalizator de începuturi“ cu lucrarea „Gardianul“, o piesă emblematică ce simbolizează tensiunea dintre forțele interioare și eliberarea acestora. Evenimentul, derulat sub egida Asociației „Cred în România“ și sprijinit de Primăria Capitalei prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, oferă artiștilor șansa de a câștiga burse în valoare totală de 12.000 de euro, votul publicului având o pondere de 20%*.
Copilăria printre artiști
Provenind dintr-o familie de artiști, Radu Carp a fost influențat de mic de mediul creativ. Tatăl său este pictor de biserici, iar mama, de asemenea, pictoriță. „Am fost norocos, știam de mic ce vreau să fac. Părinții m-au susținut mereu, chiar dacă poate uneori și-ar fi dorit să urmez altă cale. Tata e un foarte bun grafician și mama este o pictoriță foarte bună, iar eu încerc să iau câte puțin de la amândoi“, mărturisește Radu pentru „Weekend Adevărul“. Cu toate acestea, Radu a ales un traseu neobișnuit, absolvind Liceul Teoretic „Sfântul Sava“: „Voiam să îmi descopăr propria cale. În liceu am avut colegi care studiau pentru Medicină sau Drept, iar asta mă motiva să desenez la fel de intens cât învățau ei“.
Libertatea de exprimare a devenit un principiu central în arta lui Radu Carp: „Îmi place să las loc de improvizație. Fiecare lucrare începe cu o schiță, dar pe măsură ce o dezvolt, mereu mai adaug ceva nou. Dacă aș respecta doar regulile stricte, m-aș limita și nu aș mai simți bucuria de a crea. Nu mă las limitat de tehnică, ci îmi creez spațiu de experimentare, pentru că altfel aș ajunge să repet aceleași lucruri la nesfârșit“. Cu alte cuvinte, procesul creativ este pentru el mai mult o formă de introspecție decât de execuție tehnică: „Lucrez pentru că îmi face plăcere. De multe ori uit că lucrez și abia după ce termin îmi dau seama cât de mult îmi place ce a ieșit. Sunt momente când lucrarea parcă se creează singură, când îmi dau frâu liber imaginației. La final, mă uit la rezultat și simt că a ieșit mai bine decât mă așteptam“.
Povestea din spatele „Gardianului”
„Gardianul“ este una dintre lucrările care reflectă cel mai bine filosofia artistică a lui Radu. Lucrarea prezintă o bestie pe punctul de a-și rupe lanțul, simbolizând momentul de maximă tensiune înainte de eliberare. „Este despre acea ultimă secundă înainte ca bestia să se elibereze, iar în fundal se vede un templu al minții care seamănă cu Grădinile Semiramidei, un loc plin de vegetație și viață, sălbatic“, explică Radu. „Gardianul“ poate fi o metaforă despre cum gândurile și fricile pot ține captive mintea, dar și despre momentul eliberării lor. „Toate lucrările mele au o notă personală. Nu poți face artă fără să pui o parte din tine în ea, iar «Gardianul» nu face excepție. Este despre lupta interioară, despre cum te poți simți captiv în propria minte, dar și despre eliberare“, spune el. Inspirația pentru lucrare i-a venit în timpul unei excursii: „Eram plictisit și mă uitam pe geam când mi-a venit ideea“.
Între Paris și București: impactul internațional
Radu Carp nu se limitează doar la scena artistică din România, ci a expus lucrări și în Franța, în cadrul unui schimb cultural între Galeria independentă de artă „1001 Arte“ din București și „Rivoli 59“ din Paris. „Am pictat un mural într-un spațiu public din Paris, chiar pe unul dintre pereții galeriei, și am fost surprins să văd cum bătrânele din cartier s-au oprit să mă felicite. Reacția lor a fost una de apreciere, lucru la care nu mă așteptam neapărat, mai ales că în România reacțiile ar fi fost probabil cu totul diferite“, își amintește acesta. Diferențele culturale dintre România și Franța i-au atras atenția: „Aici, oamenii nu sunt obișnuiți să vadă artă în spațiile publice. În Franța, arta este integrată în viața de zi cu zi. Cred că în România încă nu realizăm cât de mult avem nevoie de ea în jurul nostru. Noi nu știm că avem nevoie de artă... nu punem la îndoială faptul că nu o avem în jurul nostru, nu ne dăm seama cât de important este vizualul“, spune Radu.
Pentru Radu, arta murală este mai mult decât o decorare a orașului, este un dialog cu locuitorii. „Când pictez pe stradă, oamenii vin și vorbesc cu mine. E un dialog direct, mult mai personal decât în galerii. Nu trebuie să forțezi pe cineva să intre într-o galerie, dar arta murală îi găsește pe oameni acolo unde sunt“, adaugă acesta. De asemenea, artistul vede arta murală ca o soluție pentru revitalizarea spațiilor urbane din București: „Orașul are nevoie de mai multă culoare. Arta murală oferă această libertate de a transforma un spațiu vast într-o operă de artă, iar oamenii, uneori fără să-și dea seama, interacționează cu ea“.
Filosofia de viață a lui Radu Carp: „Vreau să devin pictor bătrân”
Pentru Radu Carp, arta nu este despre faimă sau succes imediat, ci despre un proces de evoluție continuă. „Nu mă interesează cota de piață, ci să fiu respectat ca artist și să continui să evoluez. Vreau să pictez până nu mai pot, să trăiesc arta până la capăt, să devin pictor bătrân, așa cum am văzut în jurul meu în copilărie“, mărturisește artistul. Dorința de a deveni un „pictor bătrân“ reflectă de fapt și filosofia sa de viață: „Respectul nu este ceva ce se câștigă repede, ci se contorizează în timp. Pentru mine, cel mai important este să pictez cu aceeași pasiune și cu aceeaşi determinare pe care le-am avut de la început. Trebuie să păstrezi un soi de joc copilăresc în tot ceea ce faci. Arta ar trebui să rămână o joacă, așa cum era când te apucai să desenezi fără să știi exact ce faci“, explică Radu.
Găsindu-și inspirația în diverse surse, de la arta medievală la jazz și poezie, artistul mărturisește: „De mic am fost fascinat de cavaleri și de mitologia medievală. Creaturile fantastice pe care le desenez sunt o reinterpretare a influențelor medievale. Mi s-a spus că lucrările mele par inspirate din mitologia românească, cu creaturi fantastice care par desprinse dintr-o lume arhaică. Asta îmi place foarte mult ca idee“. Totodată, acesta își extinde orizonturile și prin alte forme de artă: „Ascult foarte multă muzică din toate colțurile lumii. Încerc să mă expun la cât mai multe forme de expresie artistică. Cred că arta ține de o stare de poezie, un sentiment pe care toți artiștii îl simt la fel, dar îl exprimă în moduri diferite“, explică Radu.
Arta ca evoluție și explorare a sinelui
Artistul se află încă la începutul carierei sale, dar privește cu încredere spre viitor: „Cred că este important să rămâi deschis și să accepți provocările care apar. Pentru mine, arta este un mod de viață și vreau să o trăiesc la maximum“. Fiecare lucrare nouă reprezintă un pas înainte spre descoperirea autentică a identității sale artistice, un mod prin care se apropie de adevărul său interior. „Cred că acest proces de explorare și evoluție va continua toată viața mea“, conchide Radu Carp.
Într-o lume deseori grăbită și superficială, inundată de tehnologie și de o deconectare de sine și de ceilalți, Radu ne reamintește de frumusețea introspecției, de curajul de a explora necunoscutul și de puterea creativității de a transforma nu doar spațiile, ci și sufletele.
* Lucrările pot fi votate de către public aici.
Se încarcă comentariile...
