Povestea neştiută a femeilor din spatele primei bombe atomice
0
Povestea unui orăşel american cu 70.000 de muncitori, în mare parte femei, care au contribuit la aruncarea bombei atomice asupra Hiroshimei, la 6 august, 1945, este dezvăluită în romanul „Fetele oraşului atomic: poveştile nespuse ale femeilor care au ajutat la câştigarea celui de-al Doilea Război Mondial“, scris de Denise Kiernan.
O fotografie în care femeile erau surprinse în timp ce lucrau la procesul de obţinere a uraniului, prin separare electromagnetică, la Oak Ridge,Tennessee, a determinat-o pe autoare să pornească o anchetă şi să scrie această carte. Interesul ei a fost stârnit de faptul că nicio femeie din imagine nu ştia că, de fapt, ajuta la construirea unei bombe atomice.
După absolvirea liceului, tinerele care nu-şi permiteau să urmeze o facultate puteau să obţină locuri de muncă în serviciul public, fără a şti însă în ce oraş vor fi repartizate sau pentru cât timp vor rămâne acolo.
Muncitoarele transferate în Oak Ridge erau identificate, intervievate şi apoi repartizate pe funcţii. Cazarea era limitată şi ele erau înghesuite în dormitoare care, deseori, nu aveau căldură. Una dintre angajate chiar a spus că întreaga operaţiune aducea, mai degrabă, cu un lagăr de muncă, decât cu un trai decent, dar li se oferise ocazia să muncească şi era datoria lor patriotică să profite de ea, se arată în cartea citată de publicaţia „Brain Pickings“.
Oficial erau membre ale „Clinton Engineer Work“ şi se ocupau cu îmbogăţirea uraniului pentru prima bombă atomică din lume, dar ele nu ştiau asta. Cele care aveau slujbe mai importante ştiau că uraniul era procesat la Oak Ridge pentru „Dispozitiv“.
În fiecare zi, muncitoarele erau întâmpinate de pancarte care spuneau: „Pixul şi limba pot fi arme inamice. Aveţi grijă ce scrieţi şi ce spuneţi“. Ziarul local, „Oak Ridge Journal“, nu avea voie să publice niciun nume în articolele lui. Unele femei fuseseră chiar recrutate pentru a le spiona pe celelalte, raportând superiorilor orice încălcări ale securităţii.
Una dintre multele pancarte care încurajau păstrarea tăcerii „Duşmanul caută... informaţii. Aveţi grijă ce vorbiţi“ FOTO Brain Pickings
Toate femeile afro-americane care participau la acest proiect erau muncitoare necalificate, servitoare sau femei de serviciu. Cei căsătoriţi erau forţaţi să trăiască separat, în colibe care găzduiau până la cinci locuitori, în timp ce muncitorii albi erau cazaţi în locuinţe care găzduiau o singură familie. Femeilor afro-americane li se permitea să-şi viziteze soţii doar cu aprobări speciale şi cu actele care dovedeau că sunt căsătorite.
Pe 6 august 1945 a fost aruncată bomba atomică asupra oraşului japonez Hiroshima, care a omorât echivalentul populaţiei care participa la proiectul din Oak Ridge: peste 70.000 de oameni. În discursul adresat naţiunii despre bomba atomică, preşedintele a menţionat munca realizată la Santa Fe, New Mexico şi Oak Ridge, Tennessee. Atunci au auzit pentru prima dată de implicarea lor în construcţia bombei atomice.
Secretarul de Război, Henry L. Stimson, a explicat că muncitorilor nu li s-a explicat ce făceau.
„Lucrul a fost compartimentat complet, în aşa fel încât mii de oameni au fost asociaţi cu programul într-un fel sau altul, dar nimeni nu a primit informaţii care nu erau necesare realizării muncii“, declara Stimson.
O chimistă, care analizase produsul din unul dintre reactoare, ştia că face ceva radioactiv, dar nu avea destule informaţii pentru a-şi da seama exact ce se construieşte. Superiorii ei ştiau mai multe, dar nu discutau niciodată despre asta. Nimeni nu vorbea în orăşelul ce număra 70.000 de oameni. Timp de trei ani şi-au ţinut munca secret faţă de restul lumii şi chiar unul faţă de celălalt.
Povestea din acest roman dezvăluie viaţa a zeci de mii de femei care au construit bomba atomică şi oferă a bucăţică de istorie care demonstrează că la bomba atomică au contribuit şi femei care ţineau de toate clasele sociale şi de educaţie, conchide „Brain Pickings“.
Se încarcă comentariile...
