Interviu Patricia Brad, actriță: „În actorie, corpul e pensula ta. Exercițiile sunt doar un punct de plecare“
0Pasul 56: „Descoperirea. Se ia un obiect oarecare, se amplasează în centru, iar actantul va intra în scenă și va juca faptul că în viața lui nu a întâlnit un astfel de obiect“. Așa arată o parte din lumea construită de Patricia Brad în volumul apărut în 2025 la Editura Vellant – o carte cu 99 de exerciții care invită cititorul să înțeleagă cum să-şi folosescă vocea, corpul și privirea. Gândită inițial pentru copii, „Ghidul Micului Actor“ este, de fapt, o colecție de exerciții construite sub formă de joc, menite să dezvolte atenția și disponibilitatea pentru lucru.
Patricia Brad este actriță la Teatrul Național din Cluj-Napoca, unde joacă din 2006, și fostă asistentă universitară la Facultatea de Teatru și Film din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“. Printre cele mai recente roluri ale sale se numără A doua englezoaică în „Pietonul aerului“ de Eugène Ionesco (r. Gábor Tompa, 2024), Geta, plasatoarea teatrului în „Scorpia neîmblânzită“, după William Shakespeare (r. Leta Popescu, 2023) și Babe dansatoare, Baba necăjită, agentă Interpol în „Un altfel de Harap-Alb“ (r. Ionuț Caras, 2025). „Weekend Adevărul“ a vorbit cu Patricia Brad despre cum s-a născut „Ghidul Micului Actor“, despre exercițiile care o leagă de studenție și despre felul în care teatrul poate deveni un exercițiu de a învăța să fii atent – pentru copii, dar și pentru oricine vrea să învețe să fie, pur și simplu, prezent.
Cum s-a născut un ghid dintr-o întâmplare
Ideea „Ghidului Micului Actor“ a venit dintr-un moment întâmplător, la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Atunci, un fost coleg i-a povestit Patriciei Brad că lucrează cu elevi de gimnaziu care ar vrea să facă actorie, dar nu au un manual potrivit. „Au discutat cu mai mulți oameni din domeniu, dar unii nu știau cum să înceapă, iar alții nu aveau experiența necesară. Așa că m-a rugat să scriu eu cartea“, spune actrița.
La început, a amânat proiectul. Avea doi copii mici de vârstă și timpul îi era fragmentat, însă, într-o zi, și-a amintit primul exercițiu făcut în facultate: un cerc de studenți, o pâine mare, caldă, împărțită în liniște. De acolo a început firul cărții. „Mi-am dat seama atunci că eu așteptam ca actoria să vină cu multe explicații. Dar ele au venit de la sine, în marea liniște care s-a creat, în timp ce împărțeam pâinea. A fost un sentiment extraordinar“, spune actrița. Exercițiul i-a rămas în minte ca o lecție despre liniște și despre felul în care un gest simplu poate spune mai mult decât explicațiile. Pentru Patricia Brad, acel moment a fost începutul unui mod de a învăța din ceea ce trăiești, care avea să devină mai târziu esența cărții.
Cartea s-a construit organic, din exerciții gândite pentru copii, dar inspirate dintr-o viață întreagă de scenă și studiu. Cele 99 de exerciții nu sunt un număr întâmplător. Alegerea vine dintr-o trimitere la romanul „99,99“ al lui Frédéric Beigbeder – un prag psihologic care marchează o limită care te lasă aproape, dar nu până la capăt: „Tu mai lesne cumperi un produs de 99,99 decât dacă ar fi de 100“. Numărul avea pentru Patricia Brad și o valoare simbolică – o invitație de a rămâne mereu în drum spre ceva, niciodată complet ajuns.
Titlul însuși, „Ghidul Micului Actor“, a fost ales tocmai pentru că e simplu. „Am vrut neapărat să fie ghid; e o cărticică mică, prin care încerc să insuflu dragostea de teatru“, spune actrița. Scopul ei a fost să creeze un instrument de descoperire: pentru copii, dar și pentru oricine vrea să afle cum se construiește relația cu propriul corp, cu vocea și cu imaginația. Pe parcurs, și-a dat seama că volumul poate ajunge la un public mai larg decât cel pentru care fusese conceput inițial – adolescenți care cochetează cu teatrul, profesori interesați de metode expresive de predare sau adulți interesați să reînțeleagă felul în care vorbesc și se exprimă.
Când povestește cum a lucrat, Patricia vorbește despre un efort de a explica pe înțelesul tuturor ce face pe scenă: cum să exprime în cuvinte simple experiențe complexe, cum să transforme ani de formare într-un limbaj accesibil oricui se apropie de teatru. Fiecare exercițiu e o încercare de „a traduce ce fac eu unor oameni mai la început de drum“, un exercițiu de pedagogie, dar și de empatie.
Din sala de clasă în strada teatrului
După terminarea facultății, Patricia Brad a rămas timp de cinci ani asistentă universitară, dar și-a continuat în paralel activitatea de la Teatrul Național din Cluj-Napoca. Munca dublă, între scenă și catedră, a fost intensă: „Efectiv nu mai vedeam lumina zilei câteodată – așa de mult lucram la facultate“. În cele din urmă, a ales să rămână doar pe scenă, însă experiența pedagogică a lăsat o amprentă puternică asupra felului în care înțelege teatrul.
De-a lungul anilor, formarea ei s-a completat prin participarea la numeroase workshopuri care i-au extins înțelegerea asupra meseriei. A lucrat cu trupe precum Shoshin Theatre și cu regizori și pedagogi străini veniți în Cluj – între ei, Raul Iaiza, cunoscut pentru abordarea sa bazată pe prezența corporală și contactul viu cu publicul, explorate și în cadrul atelierelor de teatru organizate de Shoshin Theatre Association. De la el, spune Patricia Brad, a învățat poate cele mai importante lecții despre prezență și autenticitate: „El urmărea să fii cât mai viu în privire, să fii prezent. Și asta se întâmplă în spectacolul de stradă, unde deja vorbirea e la cu totul alt nivel“.
Experiența teatrului de stradă a schimbat pentru ea totul. A descoperit un fel diferit de a privi și o relație mult mai directă cu cei din față. Raul Iaiza le cerea actorilor să lucreze desculți – un exercițiu psihic și fizic de reconectare cu propriul corp. „Zicea că din moment ce toate exercițiile ți le faci desculț, vei ști cum să pășești. Pentru el, elementul cel mai important, atunci când descoperea un personaj, era pantoful. De acolo pornea, pentru că mersul îți schimbă respirația“.
Această filozofie a lucrului cu corpul și cu detaliul concret a influențat decisiv modul în care Patricia Brad și-a gândit „Ghidul Micului Actor“. Multe dintre exercițiile din carte vin direct din aceste experiențe, din descoperirea unei forme de actorie care nu se petrece doar „la cald“, într-o sală, ci în spațiul viu al lumii, acolo unde felul în care te apropii, privești și te miști ajunge să comunice de la sine.
Corpul și limitele lui: sinceritate și prezență
Lucrul actorului începe cu propriul corp, spune Patricia. Fiecare exercițiu din „Ghidul Micului Actor“ se leagă de respirație, echilibru, atenție și de felul în care corpul răspunde emoțiilor. „În actorie, corpul e pensula ta. Exercițiile sunt doar un punct de plecare – de acolo poți merge mai departe, să cauți, să citești, să înțelegi ce au descoperit și alții înaintea ta“, adaugă Patricia Brad.
De-a lungul timpului, explorarea propriului corp a dus-o spre alte forme de practică – yoga și tai chi, unde a regăsit aceleași principii legate de atenție și felul în care îți controlezi respirația. „70% din ce înseamnă exercițiile de teatru vin din aceste zone“, explică ea. Curiozitatea a împins-o să le aprofundeze: „Yoga înseamnă să stai într-o poziție în care, cu timpul, reușești să-ți liniștești gândurile. Ce m-a interesat a fost că am făcut toate exercițiile cu ochii închiși – o stare de concentrare care te aduce foarte aproape de felul în care lucrezi și în actorie“.
În timpul studenției, exercițiile fizice aveau scopul de a antrena corpul și, în același timp, de a înlătura barierele interioare. „Lucrăm foarte mult cu limite. De aceea, în timpul facultății, întotdeauna vei avea vreo patru-cinci ore de exerciții fizice, după care treci la improvizații. Fiind extenuat, îți dai singur jos blocajele care te împiedică să mergi prea departe. Toți avem blocaje. Toți credem despre noi că nu cântăm perfect, că nu arătăm cel mai bine. lucrurile astea se învață în timp. De aceea e foarte important să lucrezi tu cu tine. Să înțelegi că trupul tău este un instrument“.
Prin felul în care se mișcă și respiră, actorul ajunge la lucruri personale pe care le poate folosi în construcția unui rol.
„Cu cât te cunoști mai bine, cu atât poți să găsești în tine resurse pentru personajele pe care le ai de făcut“.
În acest proces, epuizarea fizică te lasă fără măști. „Fiind extenuat, efectiv, îți dai singur jos blocajele care te împiedică să te duci prea tare în nebunia lui Macbeth“. Aceeași logică se aplică și în lucrul cu personajul, care continuă să se transforme mult după primul spectacol. Patricia Brad spune că rolurile „nu se împlinesc la premieră“, ci se adâncesc odată cu fiecare reprezentație. Relațiile dintre personaje, sensul replicilor și detaliile mici se așază în timp, de la un spectacol la altul. „Ele lucrează mereu în tine și de aia pleci acasă cu ele. N-ai cum să le lași la poarta teatrului“.
Un rol se construiește pornind din experiențe personale și din emoții pe care actorul le-a trăit deja, chiar dacă ele sunt foarte diferite de situația personajului. „Ai de jucat o regină care își plânge copiii uciși de unchiul lor. Tu nu ai fost niciodată regină, nu ai pierdut copii, dar poate ai avut un moment în viață când ți-a murit cel mai frumos cățel și ai suferit. Iei durerea aceea și o transformi“. Tot din această disponibilitate de a te cunoaște se naște, spune ea, autenticitatea de pe scenă. „Trebuie să lucrăm puțin cu noi, să ne punem întrebări, să ne jucăm, să ne imaginăm lucruri – și să ne cunoaștem pe noi, că despre asta e vorba în actorie“, spune actrița. Astfel, „Ghidul Micului Actor“ rămâne, în fond, o carte despre acest proces: despre cum lucrezi cu tine și cu limitele tale, până când jocul devine natural.
Teatrul, ca exercițiu de atenție și cunoaștere de sine
Dacă ar fi să aleagă o singură schimbare pe care „Ghidul Micului Actor“ ar putea să o aducă cititorului, Patricia Brad ar spune fără ezitare: atenția și ascultarea. „Cred că astea sunt lucrurile cele mai importante pe care le-am dobândit în facultate și în experiența mea de după“. Anii de studenție au fost o perioadă de efort continuu, urmată, în anii de predare și formare, de o învățare mai calmă, completată de experiența workshopurilor și a teatrului de stradă, unde a descoperit un fel diferit de a fi în relație cu publicul.
Ideea că teatrul ar trebui să ajungă mai devreme la copii a rămas constantă, iar Patricia Brad susține introducerea lui în școli, ca formă de educație prin atenție față de ceilalți, exprimare și capacitatea de a înțelege ce simte cel din față. „Ar fi frumos să fie niște oameni care realmente cunosc situația, ca să implementeze în școli așa ceva. Întotdeauna am visat să fac workshopuri cu elevii de clasa a XI-a, a XII-a, mai ales cu cei care vor să dea la teatru, care să înțeleagă ce trebuie să faci la o improvizație, cum poți de unul singur să te aduni. De exemplu, exercițiul cititului cu voce tare este cel mai bun exercițiu de vorbire și autocontrol“.
În final, pentru Patricia Brad, teatrul devine, în timp, un mod de a te înțelege mai bine. „Ghidul Micului Actor“ rămâne, astfel, o carte despre începuturi – despre dorința de a explora și despre ce poți învăța atunci când ești cu adevărat atent.
Se încarcă comentariile...
