Marian Crişan: „Scopul meu nu sunt premiile“

Cineastul proaspăt premiat la Locarno pentru debutul său, „Morgen“, crede că filmele comunică între ele într-un mod subtil şi misterios. Marian Crişan dezvăluie sursa „secretă“ a filmului său: westernul clasic „High Noon“ / „La amiază“, de Fred Zinnemann.

Noua senzaţie a filmului românesc, regizorul Marian Crişan, în vârstă de 35 de ani, povesteşte într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Adevărul" despre cum a ajuns să facă filmul „Morgen", premiat de patru ori la Festivalul de la Locarno, din Elveţia, despre ce înseamnă pentru el succesul şi premiile şi despre noul film cu „rockeri de provincie" care speră să fie gata în doi ani.

Află aici unde va avea loc premiera românească a filmului „Morgen”

Mai citeşte şi:

VIDEO Tudor Giurgiu l-a „ciuruit“ pe Sergiu Nicolaescu

„Adevărul": Cum v-a venit ideea filmului „Morgen"? Aţi ales special un subiect care să aibă rezonanţă pe orice meridian, să fie accesibil spectatorului de oriunde din lume?

Marian Crişan: Filmul a plecat de la un scurt articol dintr-un ziar local de Bihor, o ştire scurtă care prezenta povestea unor emigranţi prinşi în canalele de irigaţii de lângă graniţa cu Ungaria în ianuarie 2007. Articolul m-a impresionat, deoarece era toiul iernii, eu eram acasă la Salonta, înăuntru la cald, iar oamenii ăia erau undeva pe un câmp îngheţat. Am imaginat o întâlnire între un emigrant şi un localnic din Salonta. Memoria mea afectivă este foarte strâns legată de oamenii de acolo. Am vrut să fac un exerciţiu de contemplare asupra oamenilor şi locurilor de care mă simt cel mai legat. Există şi un fel de asemănare între acest mod de lucru şi modul de lucru al scenariştilor din neorealismul italian.

András a devenit Nelu

La ce v-aţi gândit când l-aţi distribuit în rolul principal pe Hatházi András? Îl cunoşteaţi bine de pe scenă? De ce vi s-a părut potrivit pentru rolul lui Nelu?

Nu-l văzusem jucând pe scenă şi nici în film. Am făcut mai multe sesiuni de casting la Cluj, Oradea, Arad şi, încet-încet, András a devenit Nelu. Este vorba şi de o anumită chimie care trebuie să se întâmple pe ecran. Între toate personajele. Şi totul porneşte de la actorul principal. El dă tonul într-un fel.

Cum l-aţi ales pe turcul din distribuţie, celălalt personaj principal? Este un neprofesionist sau un actor de meserie? Care-i povestea lui?

Yilmaz Yalcin este actorul care îl interpretează pe emigrant. El a fost ales în urma unui casting printr-o companie din Istanbul. Ceea ce m-a interesat cel mai mult atunci când l-am ales a fost impresia pe care mi-a lăsat-o văzând probele de casting. Energia şi gesturile lui la probe au fost primordiale în alegerea sa. Destinul lui în cinema-ul turcesc este unul special. În tinereţe, a lucrat ca asistent personal al lui Yilmaz Güney, un regizor pe care eu îl apreciez foarte mult. Faptul că a lucrat în producţia de film ne-a ajutat foarte mult.

Aer de western

„Morgen" poate fi interpretat, pe mari bucăţi ale lui, ca un western, stilistic vorbind?

Îmi plac westernurile. Unul dintre filmele mele preferate este „High Noon" al lui Fred Zinnemann. Îmi place să cred că personajul meu principal are ceva dintr-un personaj de western. Nu are pistol, dar...

Ce diferenţiază „Morgen" de restul filmelor „noului val"? Consideraţi că filmul dvs. aduce ceva nou - prin tematică şi prin maniera de a povesti?

Cred că fiecare dintre realizatorii noului val are o notă personală. Cred că filmele comunică între ele, şi aici nu mă refer numai în interiorul acestui nou curent românesc. Eu simt influenţe în ceea ce fac din foarte mulţi autori şi epoci: de la Fraţii Dardenne la Yasujirô Ozu sau de la Elia Kazan la Jim Jarmusch.

Ce credeţi că le-a plăcut membrilor juriilor de la Locarno (în număr de trei, dacă nu chiar patru) la filmul dvs.? Credeţi că „Morgen" va avea o frumoasă carieră internaţională?

Din câte am înţeles, juriul a apreciat onestitatea şi simplitatea în tratarea subiectului. Desigur, pentru mine e greu de apreciat cum gândeşte un juriu.

"Am vrut să fac un exerciţiu de contemplare asupra oamenilor şi locurilor de care mă simt cel mai legat."
Marian Crişan
regizor

„Nu cred în minuni"

Behran (Yilmaz Yalcin), un transfug kurd hăituit pe frontieră

Cum credeţi că va primi publicul românesc filmul, în octombrie, comercial vorbind? Credeţi că va avea un oarecare succes de casă?

Vom încerca să venim în întâmpinarea publicului. Nu cred în minuni, dar cred că publicul românesc se va întoarce, încet-încet, şi în sala de cinema. Şi nu cred că trebuie să fie doar sala de cinema. Filmele trebuie să fie promovate prin toate mediile, de la TV la internet, cinema, festivaluri. Un film care circulă în multe festivaluri, de exemplu, poate avea un public foarte consistent, şi cred că trebuie să conteze şi asta. De exemplu, la Locarno sunt săli de 2.000 de spectatori, iar proiecţiile din Piazza Grande sunt în faţa a 8.000 de spectatori. Deci, dacă mergi în locuri ca acesta, ai un public masiv deja de la nivel de festival.

Cât credeţi că v-a ajutat, pentru realizarea acestui film, Palme d'Or-ul de acum doi ani?

Cu siguranţă că fiecare pas este important. Dar scopul nu sunt premiile, ci comunicarea prin această artă. Desigur că aceste premii sunt importante, mai ales la început de drum. Fără ele am fi mai puţin vizibili pentru finanţări, presă, distribuţie.

Un film cu rockeri

Cum aţi colaborat cu casa de producţie Mandragora?

Colaborarea cu Mandragora a fost foarte bună. Bobby Păunescu, Anca şi Cristi Puiu sunt în primul rând nişte oameni pasionaţi de film ca artă. Împreună cu ei şi cu coproducătorii (Marianne Slot şi Ivan Angelusz), am făcut o echipă în care am simţit că am libertatea să iau decizii şi să mă mişc liber.

După „Megatron" şi „Morgen", ce va urma? Aveţi ceva deja în lucru?

Voi începe pregătirile pentru un nou lungmetraj în iarnă. Este un scenariu care va sonda relaţia dintre un tată şi un fiu, pe fundalul lumii rockerilor din oraşele mici de provincie. Dacă lucrurile vor funcţiona, în maxim doi ani vom aduna banii necesari filmării.

Ocărât de Oana Zăvoranu

Tânărul regizor Marian Crişan pare născut sub o stea norocoasă: acum doi ani, în 2008, câştiga, la Cannes, Palme d'Or-ul pentru scurtmetraj, cu filmul „Megatron", despre un copil care-şi serbează ziua într-un fast-food şi relaţia tensionată cu mama sa.

Cu ceva vreme înainte, conflictul său cu Oana Zăvoranu, „divuţa" pusă pe scandaluri, căreia îi filmase un videoclip, îl adusese şi în atenţia presei tabloide, neinteresată de obicei de regizori.

La rezultatele concursului Centrului Naţional al Cinematografiei, anunţate miercuri, proiectul său, „Iguanele", s-a clasat pe locul al patrulea, obţinând un credit de 1.084.828 lei.