La răscruce de drumuri

La răscruce de drumuri

Expoziţia de artă „Bessarabia maia“ este deschisă la Galeria Art Society. Peste 100 de lucrări de pictură, sculptură şi grafică, dintre care 53 venite din Republica Moldova, formează prima expoziţie de artă basarabeană deschisă la Bucureşti din 1922.

Aflată la graniţa dintre imperii, Basarabia şi-a creat o şcoală de artă la sfârşitul secolului al XIX-lea. Naşterea artei moderne a stat aici sub semnul influenţelor venite din formarea artiştilor în zona şcolilor de la Sankt Petersburg şi Odesa, a peredvijnicilor şi a mişcării „Mir iscustvo“, pe de o parte, a Art Nouveau-ului şi a impresio-nismului, pe de altă parte.

Artiştii de aici încep să circule la începutul secolului XX, studiază la Dresda, München, Amsterdam, Paris sau Bruxelles, iar după 1920, şi la Iaşi şi Bucureşti. Perioada de înflorire a artei moderne, cu legăturile ei cu avangarda rusă sau cea europeană, durează până în 1940.

Şi înainte, dar mai ales după această dată, nu putem vorbi despre arta basarabeană decât urmărind destinul unor artişti pe ambele maluri ale Prutului. O seamă de artişti studiază la Bucureşti şi se întorc apoi la Chişinău, alţii se stabilesc definitiv în România postbelică.  

Reîntâlnire după 87 de ani

În 1922, a fost organizat, la Ateneul Român, „Salonul basarabenilor“. Expoziţia de la „Art Society“ aduce la Bucureşti arta basarabeană după 87 de ani. Lucrările din România provin din colecţii muzeale sau particulare. Celelalte au fost aduse de directorul Muzeului de Artă de la Chişinău, obligat să treacă „vămile pământului“.

Anatol Vulpe - „Autoportret“

Expunerea începe cu doi artişti, dintre care unul este basarabean numai prin prietenie: Ion Grigore Popovici şi Anatol Vulpe. Primul este căsătorit cu o rusoaică albă, al doilea, născut la Bălţi, studiază cu Artachino la Bucureşti. Cei doi prieteni dispar în acelaşi an, 1946, împuşcaţi nu se ştie de către cine. Amândoi erau remarcaţi pentru talentul lor, primul pe linia clasicizantă, celălalt cu un interes marcat pentru avangarda de tip occidental. Dispariţia la 39 de ani (ambii erau născuţi în 1907) nu le-a permis o deplină maturitate a creaţiei.

Destine paralele

Restul selecţiei este prezentat cronologic, cu o enclavă, o microexpoziţie Miliţa Pătraşcu, la etaj. Piesele cuprinse în expoziţie dovedesc destine artistice diferite, determinate de apartenenţa la o ţară sau alta. O mai mare libertate de expresie şi de informaţie îşi spune cuvântul în creaţia unor artişti ca Nina Arbore, Tania Baillayre, Gheorghe Ceglocoff, Pavel Codiţă sau Miliţa Pătraşcu, asimilaţi şcolii româneşti de artă.

Nu meşteşugul le lipseşte artiştilor stabiliţi la Chişinău. Descoperim în sculpturile lui Lazăr Dubinovschi, în picturile semnate de Mihail Grecu sau în cele ale Eugeniei Maleşevski o sensibilitate şi o ştiinţă a transpunerii sentimentului sau gândului în operă remarcabile. Creaţia lor rămâne însă închisă în graniţele unei estetici oficiale, indiferent de subiectul abordat.

Poate că exemplul cel mai relevant îl constituie creaţia lui Moisei Gamburd, figură importantă a plasticii interbelice basarabene, cu studii la Bruxelles, prezent relativ frecvent pe simezele bucureştene până în 1940, devenit apoi o glorie a realismului socialist. Rămâne ştiinţa de a picta. Dispare sufletul interior al operei. 

Arta basarabeană are personalităţi excepţionale pe ambele maluri ale Prutului. Racordarea fiecărei ramuri la concertul european s-a făcut însă cu viteze diferite.