Istoricul Viorel Achim: „Marea migraţie a ţiganilor abia începe“
0
Plecarea în masă a ţiganilor spre Occident este un fenomen care s-a mai repetat în istorie. Cauza: prăpastia care s-a adâncit în perioada modernă între o parte a minorităţii rrome şi majoritatea societăţii.
Opinia publică europeană şi politicienii se întreabă ce este cu aceşti ţigani cu care s-au pomenit pe străzile lor. Dr. Viorel Achim, istoric, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga", specialist în istoria acestei minorităţi pe teritoriul românesc, explică ce se întâmplă cu ţiganii, care sunt cauzele istorice şi la ce ne putem aştepta.
Ovidiu Nahoi: Domnule profesor, există o legătură strânsă între sclavia rromilor şi problemele actuale ale acestei etnii? Au fost totuşi 600 de ani de sclavie în ţările Române...
Viorel Achim: Într-adevăr, la noi, ţiganii au fost robi timp de 600 de ani. Sclavia nu a fost însă un fenomen caracteristic doar Ţărilor Române. În Evul Mediu existau sclavi şi în ţările vecine: Imperiul Bizantin, şi în Imperiul Otoman, şi în ţările slave de la sudul Dunării. Mai mult: sclavia la noi este mai veche decât sosirea ţiganilor. Se ştie despre robii tătari, de exemplu, care sunt mai vechi decât robii ţigani şi o perioadă au existat două categorii bine delimitate chiar din punct de vedere juridic: robi tătari, robi ţigani. Dar au fost şi români care au avut condiţia de robi. Evident că cel mai mare număr a fost cel al robilor ţigani şi astfel s-a ajuns chiar ca, în limbaj administrativ, dar şi în limbajul uzual, „ţigan" să însemne rob. În textele militanţilor rromi din vremea noastră veţi găsi ideea că robia a fost o instituţie creată târziu, în cursul Evului Mediu, special pentru această populaţie, că ţiganii au venit la noi din sudul Dunării ca oameni liberi, şi că într-o anumită epocă istorică românii i-au înrobit, astfel că statul şi poporul român sunt responsabili pentru robie. Această teorie a fost creată într-un anumit context şi are un scop foarte clar.
Ion M. Ioniţă: Dar care era condiţia robilor ţigani?
Robii (ţiganii) aparţineau unui stăpân, care putea fi domnul, un boier sau o mănăstire. Stăpânul avea drept absolut de proprietate asupra robului, familiei şi bunurilor acestuia, îl exploata, în sensul că îi percepea o dajdie, o dare în bani, eventual îl supunea şi la alte obligaţii. Dar aceşti oameni aveau libertatea să se deplaseze într-un anumit teritoriu pentru a munci şi a-şi câştiga existenţa. De regulă, deplasările se făceau în sezonul cald. În sezonul rece, ţiganii se stabileau pe o moşie, de obicei a proprietarului. În anumite zile din an, ceata de ţigani (robi) trebuia să fie prezentă la curtea stăpânului, pentru a plăti dajdia. Acolo se rezolvau şi alte probleme: înregistrarea născuţilor şi a decedaţilor sau căsătoriile, care se făceau cu acceptul stăpânului. Statutul lor era mult mai rău decât al ţăranului aservit. Cutuma şi apoi legile ţării stabileau foarte clar statutul robului (ţiganului). Robul era un bun mişcător, era lipsit de personalitate juridică, el nu conta în faţa legii, nu putea depune mărturie, familia robului putea să fie împărţită, în sensul că stăpânul vindea un soţ sau un copil unui alt proprietar. Administraţia a controlat această populaţie şi arhivele noastre sunt foarte bogate în documente care privesc robii.
Se încarcă comentariile...
