Interviurile FNT. Actriţele Anca Hanu şi Ramona Dumitrean, la Adevărul Live: „În teatru e nevoie de o disciplină a sunetului, a cuvântului şi a mişcării“

Anca Hanu şi Ramona Dumitrean. FOTO Sever Gheorghe

Două dintre actriţele cele mai apreciate ale tinerei generaţii, Anca Hanu şi Ramona Dumitrean, au fost invitatele Interviurilor FNT, în studioul Adevărul Live.

Anca Hanu s-a născut pe 24 septembrie 1981, în Braşov. A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj, promoţia 2006, la clasa prof. Diana Cozma. Este angajata Teatrului Naţional din Cluj, din 2006.

A obţinut numeroase distincţii, printre care Premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol principal, la Galele Premiilor UNITER, pentru rolul din spectacolul „Amalia respiră adânc" de Alina Nelega, regia Tudor Lucanu, în 2015. Premiul special pentru muzică, a ajuns la Ada Milea şi Anca Hanu pentru „Sânziana şi Pepelea", la Festivalul Comediei Româneşti de la Bucureşti, în 2014.

Ramona Dumitrean s-a născut pe 13 februarie 1979, în Bistriţa. A absolvit Facultatea de Litere, Catedra de Teatru, Universitatea „Babeş-Bolyai“, Cluj-Napoca, promoţia 2001, la clasa prof. Marius Bodochi şi Diana Cozma. În perioada 2001-2002, a fost bursiera Companiei „Renata Scant“ din Franţa. Din 2003, este angajata Teatrului Naţional din Cluj.

Printre premiile obţinute se numără Premiul Publicului, pentru rolul Irina Cornici din spectacolul „Spovedanie la Tanacu“, după romanul jurnalistic al Tatianei Niculescu-Bran, la Festivalul Internaţional de Teatru din Lodz (Polonia, 2009) şi Premiul „Euphorion“ pentru tinerii actori, oferit de Teatrul Naţional din Cluj, pentru rolul „Femeia“ din „Purificare“ de Sarah Kane, oferit de Teatrul Naţional Cluj-Napoca, în 2007.

Anca Hanu: Avem un Apolodor interesant şi foarte interactiv.
Ramona Dumitrean: E o variantă mai teatralizată decât varinata de concert a Adei Milea, cu desene de Paul Mureşan.
Anca Hanu: Ne simţim mai bine unde e textul bun. (...) E important să-mi dea ceva de la prima vedere, să ştiu că pot să îmbrac personajul. (...) Am jucat o singură dată Cehov şi am simţit, în ultima vreme, că aş vrea să fac mai mult teatru clasic.
Ramona Dumitrean: Am trecut de zona de experiment şi îmi doresc să intru cu profesionalism în textul clasic. (...) Sper să nu fie pe cale de dispariţie. Cred că e foarte important să nu te răzbuni pe clasici, să-i reactualizeze şi actorii, şi regizorii.
Anca Hanu: De ce să nu încercăm să vedem ce mai putem descoperi în noi?
Ramona Dumitrean: E important ca oamenii să fie premiaţi, dar nu este un scop în sine. Sunt foarte mulţi actori încă nedescoperiţi, dar care fac cu onestitate meseria.
Anca Hanu: Poate am avut ocazia să ne întâlnim cu nişte regizori care au reuşit să scoată din noi lucruri bune. E vorba şi de puţin noroc.
Ramona Dumitrean: Prima întâlnire cu Ada Milea a fost la „Insula“.
Anca Hanu: Ţin minte că ne-am strâns în Sala Caragiale. Pentru că Ada era foarte prietenoasă, a ieşit de la sine audiţia. Era mult mai relaxată decât noi.
Ramona Dumitrean: Ada e un personaj, e genială în tot ce face. Şi atunci când stai de vorbă cu ea, mai compune câte ceva. Tot timpul lucrează şi îşi exersează mintea. Are o bază psihologică a persoanelor cu care intră în contact şi ştie cum să vorbească cu fiecare dintre noi. (...) E dificil să-i determini pe actori să facă muzică. Ne spune: „Cântecul deja vorbeşte prin voi“.
Anca Hanu: Ada te obligă să gândeşti în timp ce cânţi. Ne zice că „vorbitul în sine are muzica lui“.
Ramona Dumitrean: În teatru e nevoie de o disciplină a sunetului, a cuvântului, a mişcării. (...) Trebuie să fie şi conflicte, ca să se creeze ceva.