INTERVIURILE FNT. Actorul şi profesorul Miklós Bács: „Eu nu cred în actor bun sau prost, sau eşti actor sau nu eşti“ VIDEO

Actorul şi profesorul Miklos Bacs este şi directorul Galei HOP Foto Dorin Constanda

Miklós Bács este nu numai unul dintre cei mai apreciaţi profesori de actorie, ci şi directorul galei Tânărului Actor HOP, care s-a desfăşurat vara aceasta la Costineşti. Actorul a fost prezent la Adevărul Live, de la ora 14.00, şi a vorbit despre noua generaţie de actori şi perspectivele ca aceasta să îşi găsească un drum sigur şi firesc mai departe.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul LIVE

Puţeţi să-mi spuneţi o concluzie la ce s-a întâmplat la Gala Hop?
Tocmai zilele astea mă gândeam la un raport întocmit de Uniter despre Gala Hop care arată destul de promiţător. Cred ca a fost o ediţie dificilă, dar e un început bun. E o propunere, e un început. Au fost tineri foarte valoroşi, dar care au nevoie de un anumit context. Este un cerc vicios: Hop-ul are nevoie de ei şi ei la rândul lor au nevoie de Hop. Cred că ar fi important ca tinerii actori care nu mai au nevoie de o rampă de lansare să-şi întoarcă faţa spre Hop şi să partice la aceste gale, schimbându-le puţin esenţa. Sunt foarte mulţi tineri actori foarte buni. Cred că dacă ei ar considera Gala Hop un concurs la care să-ţi pui la bătaie de fiecare dată centura, atunci gala  ar deveni un spectacol al tinerilor actori.

S-a stabilit tema pentru anul viitor?
Eu aş merge mai departe pe această linie de laborator, pentru că mi-aş dori foarte mult să impun o anumită direcţie de pregătire, de atelier. Formatul va arăta la fel, poate cu unele schimbări, e clar că intrarea într-un laborator cere o oarecare pregătire de la public. Se poate să nu fi fost o alegere inspirată din partea mea să deschid acest laborator chiar publicului larg.

Gala Hop şi asta înseamnă: munca actorului pe care ar trebui să o vedem.
Este un lucru extrem de dificil. Ajungem foarte uşor să ne ascundem vulnerabilitatea cu acest discurs al bonomiei artistice. Cu toţi tindem spre perfecţiune, norocul nostru că nu o putem ajunge. Când vă specatcole de o asemenea putere mă atinge o revoltă profestionistă, dar oare de ce eu ca actor ar trebui să mă simt inferior faţă de cântăreţi, artişti plastici ? Primul lucru, ca actor când ajungi într-o socitate ţi se cere să spui un banc. Noi am contribuit la această direcţie. Munca actorului este o muncă îngrozitor de fină, de rafinată, de grea.

Înainte de a vă despărţi de studenţi ce le spuneţi?
Întotdeauna când un drum s-a terminat şi îţi iei rămas bun de la cel cu care ai parcurs acel drum, e dificil, e greu, dar în acelaşi timp e şi bucuria unui nou început.Încerc să nu le spun nimic. Nu, pentru că ei după trei ani de lucru ştiu că la mine critica e pe primul loc aşa că sunt pregătiţi să fie realişti, ştiu că atât cât au dorinţă vor şi face. Din afară totul pare foarte roz bombon, pot să vă asigur că nu e aşa. Pe parcursul celor trei ani sunt multe ciocniri, dar sunt fireşti pentru că au ca scop mersul înainte.

Trebuie văzut rezultatul. Nu contează motivaţiile, ce a fost înainte, nu contează scuzele, eu sunt mai pragmatic, pentru mine este important rezultatul pe care după aceea putem să-l disecăm.

Desigur la început ca pedagog îţi faci un plan, dar e exact ca şi în artă, planul îl faci, realitatea bate planul tău. Nu ai de unde să ştii pe drum ce se va întâmpla. N-ai de unde să ştii care o să fie rezultatul. Poate să fie şi calitatea umană şi talentul actoricesc pe care îl aduc, poate să fie conjuctura care să se schimbe, dar dacă ai în gând acest proces de lucru imens pe care care trebuie să-l faci, măcar ai conştiinţa împăcată că ceea ce a depins de tine ai făcut. Viaţa îşi arogă drepturile.

Ce aţi văzut şi v-a plăcut?
Din ce am văzut absolut toate au fost perle. Şi structura festivalului mi se pare foarte vie, prinde foarte multă claritate. Am văzut Shakespeare-ul de la Metropolis, o bijuterie. Invidia asta profesională e sănătoasă, când sunt invidios e o reală plăcere. (...) Noi lucrăm ca într-o mină, e totuna că sunt la Honolulu, la New York, la Bucureşti. Contează munca. De asta ţin cu dinţii la platforma Hop, chiar dacă par lucruri răsuflate, câteodată lucrurile astea răsuflate sunt foarte importante.

Eu nu cred în actor bun sau prost, sau eşti actor sau nu eşti. Un actor este sau nu este.

Iulius Cezar cum l-aţi simţit?
A fost un spectacol cu mult text şi nu cu un text oarecare, jucat într-o limbă pe care majoritatea lumii nu o înţelege, şi am fost nevoit să fac acel drum între traducere şi scenă, care din punctul meu de vedere e o crimă. În rest mi s-a părut că pe public îl interesează ce spui, dar mai de grabă se uită la tine, şi asta mi-a plăcut. (...)Aceasta e  adevărata acţiune, ce numim noi teatru. Această relaţie între actori şi public e un fenomen, iar în secunda în care el se naşte poţi spune că teatrul există. Mult din ceea ce este pe scenă nu este teatru. Câteodată 60-70% din ceea ce vezi pe scenă nu e teatru.

Miklós Bács este actor al Teatrului Maghiar de Stat şi conferenţiar universitar doctor abilitat la Facultatea de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj. Absolvent al Institutului de Teatru „Szentgyörgyi István”, promoţia 1988 (clasa profesorului Lohinszky Lóránd artist emerit), cariera sa cuprinde peste 60 de roluri în teatru, film, televiziune şi radio, peste 20 de spectacole regizate şi peste 80 de participări la  festivaluri de teatru naţionale şi internaţionale. A colaborat cu regizorii: Tompa Gábor, Silviu Purcărete, Vlad Mugur, Mihai Măniuţiu, Eli Malka, Bocsárdi László, David Zinder, Tony Gatliff etc.

Ca pedagog, este unul dintre membrii corpului profesoral fondator al şcolii de teatru  clujene (1991) şi a secţiei maghiare (1992), coordonatorul a cinci generaţii de absolvenţi ai secţiei române şi iniţiatorul în 2004 al festivalului studenţesc Galactoria. A organizat şi condus numeroase ateliere (invitaţi: prof. Robert Cohen, prof. Eli Simon, prof. David Kipper, prof. David Zinder, prof. Katya Kamotskaia, prof. Judith Peavy, Uray Péter, Rainer Dobering, etc.) şi a fost invitat să susţină cursuri de măiestrie la diferite universităţi, dintre care amintim: Universitatea de Cinematografie Gerasimov (VGIK), Moscova 2008; Şcoala Naţională Poloneză de Film, Televiziune şi Teatru Leon Schiller (PWSFTviT), Lodz 2009; Universitatea de Arte Tg Mureş 2010, 2011, 2012; etc. La rândul său a participat la cursurile/atelier conduse de Yoshi Oida, Anatoli Vasiliev, David Zinder, Marcia Carp, David Esrig, Robert Cohen şi Eugenio Barba.

A publicat numeroase articole şi studii în reviste de specialitate cum ar fi Színház din Budapesta, Symbolon din Tg Mures, Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Dramatica din Cluj, etc fiind autorul cărţilor Mască şi Rol 2007, Marele Mascat 2007, Propedeutica limbajului nonverbal în arta actorului 2012.

Pe lângă premiile colective primite pentru spectacolele la care a contribuit (ATM, Uniter, MOT, Ex Ponto, etc.) a fost distins şi cu premiile Bánffy 2003, FestCo  pentru cel mai bun actor in rol principal 2007, Premiul Reprezentativităţii UBB 2008, Premiul Excellentia UBB 2013.

Este membru al Consiliului Artistic al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, membru al senatului Uniter, şi membru International University Theatre Association – IUTA.