Ieri şi azi: Artă de mână

Amploarea pe care a luat-o recent cultura hand-made la noi în ţară dar şi în toată lumea are rădăcini mult mai vechi decât am crede.

Ieri. Arts&Crafts era o mişcare estetică ce apărea în Anglia pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. În jurul anului 1860 s-a făcut auzită o minoritate ce se declara profund dezamăgită de felul în care nivelul stilului, al artei şi al gustului public decăzuseră la picioarele Revoluţiei Industriale şi ale artei produse în masă. Printre aceştia se afla şi reformatorul William Norris, care, în 1861, punea bazele unei firme de design interior destinate recăpătării spiritului şi calităţii artei medievale.

Morris şi asociaţii lui au produs manualbijuterii, textile, cărţi şi mobilă. „Firma" era gândită ca o colaborare artistică cu o serie de pictori ce asigurau desenele. Până în ziua de azi, modelele lor sunt copiate de designeri de haine şi de producători de mobilă. Discipolii şi adepţii lui Morris s-au înmulţit rapid şi au devenit specialiştiîn artizanat.

O versiune mai puţin estetică a mişcării Arts&Crafts a fost importată în Statele Unite, unde s-a răspândit din Anglia şi a înflorit începând cu sfârşitul secolului al nouăsprezecelea şi până în 1915. În anii 1890, recunoaşterea mişcării a crescut semnificativ şi a încetat a se mai identifica cu un grup restrâns de oameni.

Concepţiile sale s-au extins şi în alte ţări şi s-au identificat cu un interes crescând pentru design, în special odată cu puternicul curent Art Nouveau. Revoluţia hippie şi-a găsit un bun punct de sprijin în meşteşuguri, promovându-le intens şi făcând din ele o emblemă a nevoii pentru întoarcerea la natură. Manufactura şi întregul sistem etic al curentului „do it yourself" - deopotrivă în meşteşug cât şi în alte zone artistice precum muzica şi filmul - au cunoscut în anii '60 o răspândire fără precedent.

Azi. Amploarea pe care a luat-o mişcarea hand-made contemporană îşi găseşte punctul de plecare în paginile revistei newyorkeze „Craft" scoasă din nou pe piaţă în 2006 de un trust de presă numit O'Reilly Media. Într-un editorial din această publicaţie, Jean Railla - una dintre cele mai vechi practicante ale hand-made-ului - susţinea că a confecţiona ceva de unul singur este o formă de „declaraţie politică" şi un protest faţă de lanţurile de magazine care transformă „lumea într-un mare mini-mall".