Gheorghe Zamfir, la 75 de ani. „Urmaşul lui Pan“ a avut şi lumini, şi umbre. Trăieşte pentru muzică şi consideră că depinde de Planul Divin
0
Găeşti, judeţul Dâmboviţa. Aici se năştea la 6 aprilie 1941 cel care avea să impresioneze întreaga lume cu naiul său, Gheorghe Zamfir. Artistul, care împlineşte 75 de ani, spune că astăzi ne lipsesc ghizii de altădată, precum Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătăreţu, Emil Gavriş, Dan Moisescu, Victoria Darvai, Angela Moldovan. Pe 5 aprilie, Gheorghe Zamfir a concertat pentru a doua oară pe scena de la Hard Rock Cafe din Bucureşti.
Text de Loreta Popa
La 13 ani nu visa decât la muzică şi incredibil este că şi astăzi face acelaşi lucru. Tatăl său, fabricant de vinuri, l-a dat la Liceul de Muzică la vârsta de 14 ani. A intenţionat să studieze acordeonul, dar, din motive tehnice, a fost acceptat la clasa de nai, unde era profesor Fănica Luca la acea vreme. Acesta i-a dăruit unul dintre naiurile sale şi aşa s-a născut legenda…
A fost admis la Conservator, apoi mulţi ani dirijor al unuia dintre cele mai mari ansambluri folclorice din România, respectiv Ciocârlia. După ce cucereşte Franţa, lui Gheorghe Zamfir turneele lungi i-au dat şansa să facă pentru România ceea ce nimeni nu a reuşit vreodată. Nu a rămas colţ de lume unde muzica lui să nu fie cunoscută. A fost înnobilat de recunoaşterea primită din partea Împărătesei Japoniei, a Papei Ioan Paul al II-lea şi nu numai.
Născut în zodia Berbecului, Gheorghe Zamfir împlineşte 75 de ani pe 6 aprilie.
Culmile pe care a reuşit să le atingă artistul de-a lungul vieţii nu sunt uşor de descris. Cunoscut în toată lumea pentru modul în care a înţeles să dăruiască muzica în care a săpat ca într-o mină şi pentru frenezia cu care se dăruieşte, uneori până la ultima picătură de sânge, maestrul Zamfir crede cu tărie că fiecare reprezentaţie este cea din urmă. Totul este ars până la capăt, împărtăşit cu o generozitate specifică doar spiritelor înalte şi este destul de greu să nu-i recunoşti geniul, să nu-i apreciezi munca şi efortul, să nu te îndrăgosteşti de creaţiile sale.
Doctorat despre valenţele sacre ale naiului
Naiul este cel mai vechi instrument de pe Terra, cel mai redutabil dintre toate instrumentele cu valenţe sacre şi divine. Este un instrument vechi de 7000 de ani, iar Gheorghe Zamfir şi-a dat doctoratul cu această teză. De altfel, este printre singurii artişti mondiali care are 300 de discuri la activ, peste 120 de milioane de discuri vândute. De 61 de ani suflă în nai. Miliarde de metri cubi a suflat în acest instrument şi a plâns în el pentru naţia română.
„Aş vrea să-i pun pe toţi să-mi scrie pe loc, din memorie, zece învârtite, zece hore, zece sârbe, zece geamparale şi să le armonizeze pe loc. Să scrie armonia pe loc. Atunci îi voi îmbrăţişa şi le voi spune că pot să facă parte dintr-un juriu”, spunea maestrul Zamfir.
Şi evident avea dreptate, căci prea puţini pot face acest lucru. Mai ales astăzi.
„Eu am fost timp de peste 40 de ani simbolul acestei naţiuni, fiindcă Enescu nu mai era printre noi, Eliade nu mai era printre noi, Cioran nu mai era printre noi, Brâncuşi nu mai era printre noi. La un moment dat m-am simţit încolţit din toate părţile şi nu am mai avut unde să mă duc. Am venit în ţară cu o singură speranţă, să ajut acest popor să se refacă pe plan cultural. Fac parte din cultura românească şi am avut parte de această colosală speranţă de integrare în salvarea acestui neam prin cultură. Nu ştiu ce se va întâmpla cu poporul român, care prin cultura sa de moştenire are cea mai bogată muzică şi cel mai sublim folclor din câte există. Ador oamenii cultivaţi care fac ceva pentru omenire, detest mediocritatea şi prostia”, afirmă Gheorghe Zamfir.
Astăzi lipsesc ghizii de altădată, precum Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătăreţu, Emil Gavriş, Dan Moisescu, Victoria Darvai, Angela Moldovan, constata cu tristeţe maestrul nu cu multă vreme în urmă.
„Lipsesc oamenii cu studii, care au făcut Conservatorul, precum Ciolac, Sava Pădureanu, Grigoraş Dinicu, Nicolae Buică. Toţi marii folclorului românesc aveau Conservatorul. Acum pe ce se axează folclorul românesc? Numai pe amatori. Este cutremurător să constaţi că aproape toate premiile sunt aranjate dinainte. Talente există, dar aranjamentele care se fac în culise sunt cutremurătoare. Acum 15 ani am fost invitat într-un juriu la un Festival de folclor şi de atunci nu am mai fost niciodată. Totul merge din rău în mai rău”, declara maestrul Zamfir la momentul când cariera sa de profesor la Conservator era pusă sub semnul îndoielii. De atunci apele s-au mai liniştit, dar afirmaţiile sale rămân, căci nu s-a schimbat prea mult sau prea multe în zona folclorului. Rădăcinile noastre se pierd pe zi ce trece, iar globalizarea nu face decât să ajute la dispariţia lor mai rapidă.
„Această criză se reflectă în toate domeniile culturii, dar mai ales în muzică, care a fost pângărită de elemente străine, i-au distrus autenticitatea, graţia ei pură. Există un fel de lâncezeală, o lene şi o lipsă de interes în ceea ce priveşte repunerea valorilor în locul pe care ele îl merită; e o lipsă de orizont, nu se mai vede nimic, nu mai creşte nimic, nu mai e nici un fel de lumină-ghid. Cele două exiluri prin care am trecut mi-au marcat viaţa într-un mod cumplit. Eu am fost şi am rămas gloria numărul 1 a acestei ţări după 1950, pentru că românii din străinătate spuneau că fac parte din triada sacră: Eliade, Brâncuşi, Zamfir”, afirmă maestrul.
Forţă şi pasiune la un loc
A reuşit să cucerească publicul din toată lumea. Este adevărat, discurile sale de aur şi de platină, dar şi prezenţa pieselor sale pe coloane sonore importante, „Omul cu un pantof roşu”, „Karate Kid” sau „Kill Bill”, stau mărturie succeselor repurtate. Adevărul este că Gheorghe Zamfir împreună cu naiul său oferă un spectacol fantastic de forţă şi pasiune la un loc, o contopire perfectă. Rămâi fără cuvinte în faţa unei asemenea bucurii de a cânta. Naiul maestrului Zamfir vibrează până în sufletul celui care îl ascultă. Gheorghe Zamfir trăieşte însă cu speranţă, căci fără speranţă nu există nimic.
„Suntem dependenţi de planul Divin şi, din fericire, avem o singură salvare – liberul arbitru –, dar n-am ştiut să facem nimic cu acest imens atribut dat de Dumnezeu. Am făcut numai gafe incomensurabile pe care, sper, să ne fi învăţat să le evităm de azi înainte.
Eu am rămas şi rămân un patriot, un naţionalist, un infinit iubitor de natură, cu tot ce conţine ea, iubitor de adevăr, de artă şi de creaţie, de tot ce ţine de România, până la ultima mea fibră. Sunt nebun după tot ce este românesc şi mai ales după folclor, cea mai mare valoare universală. Compun, creez, căci acestea sunt importante şi esenţiale astăzi: creaţia şi credinţa”, spune artistul cunoscut pentru agresivitatea cu care îşi mărturiseşte iubirea de ţară. A dat acestui popor totul, aşa mărturiseşte maestrul.
Constată însă că în momentul actual, în România nu mai există noţiunea de cultură. „Adevărata cultură de astăzi, de la noi, este politica, iar conceptul de om de cultură aproape că nu mai există. Totul a fost supus politicii!”
Gheorghe Zamfir a devenit pentru scurt timp, membru al Partidului România Mare. În toamna anului 2004, a devenit membru al Partidului Democrat. În 2008 a candidat din partea Partidului Verde Ecologist la alegerile parlamentare, pentru un mandat în Senatul României.
Citeşte şi: „Eu l-am descoperit pe Gheorghe Zamfir“ - interviu pentru „Adevărul“ cu celebrul compozitor francez de origine română Vladimir Cosma
Se încarcă comentariile...
