FOTO Fascinantele poveşti ascunse în ruinele castelelor: Micul Trianon, ridicat după modelul Versailles, Casa Miclescu, unde s-a filmat „Enigma Otiliei“, Castelul Bolyai, unde erau schingiuiţi iobagii
0Nobilii şi boierii din secolele trecute ne-au lăsat moştenire conacele şi castelele pe care aceştia le-au construit. Majoritatea au ajuns în zilele noastre nişte ruine, deşi ar putea fi adevărate comori turistice.
Adevarul.ro vă prezintă frumoasele poveşti ale castelelor şi conacelor abandonate în întreaga ţară. Printre ruinele lor ascund poveşti de dragoste sau de război.
Conacul unde s-a filmat „Enigma Otiliei“, o ruină în inima Bucureştiului
Casa Miclescu, de pe Soseaua Kiseleff, locul unde s-a filmat ecranizarea romanului „Enigma Otiliei“, este lăsată astăzi să se autodemoleze. Casa a fost proiectată de Ion Mincu pentru pictorul George Demetrescu şi cumparată de colonelul de cavalerie Radu Miclescu, pentru ca în prezent să se afle în proprietatea lui Dumitru Dumitriu, un antrenor român de fotbal.
Şoseaua Kiseleff, una dintre arterele principale ale Capitalei, care face legătura între zona de nord a oraşului şi zona centrală, deţine cele mai sofisticate şi cochete clădiri. Multe dintre ele sunt uitate de timp şi de proprietari.
Frumuseţea Şoselei este umbrită de clădirea de la numărul 35-37. La prima vedere, clădirea pare cel mult adăpostul oamenilor străzii, şi în niciun caz un monument istoric. De multă vreme, casa este goală şi pustie. Întregul spaţiu este lipsit de orice fel identitate. Buruieni lăsate să crească la voia întâmplării, pereţi care nu mai ei ştiu cum mai rezistă, tencuiala scorojită, geamuri sparte şi plafonul ştirb care lasă ploaia şi zăpada să intre în casa, aşa arată acum casa în care s-a filmat ecranizarea romanului „Enigma Otiliei“.
Micul Trianon, de la Floreşti
Poate cea mai frumoasă şi cunoscută ruină din Prahova este Micul Trianon din Floreşti, Palatul Cantacuzino sau „Palatul Domniţei“, al cărui nume vine de la arhitectura sa care se inspira din arhitectura palatului Micul Trianon din grădina Palatului Versailles din Franţa.
Palatul a fost construit după proiectul arhitectului român Ion D. Berindey, la cererea Prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut sub numele de Nababul, pentru averea sa impresionantă. Urma să fie ocupat de nepoata Nababului, Alice, fata celui de-al treilea fiu al său, Mihail G. Cantacuzino.
După Revoluţie, palatul a fost retrocedat urmaşilor Nababului, iar reprezentanţi ai familiilor Cantacuzino, Sturza, Bibescu, au vândut – în 2009 – o parte din proprietate unui antreprenor român, lui Radu Tudorache, fost şef în Autoritatea Naţională de Reglementare a Comunicaţiilor, aflat în top Forbes.
Pentru restaurare, palatul, aflat pe lista monumentelor istorice, ar avea nevoie de aproximativ 20 de milioane de euro, iar noul proprietar a promis să-l pună pe picioare şi să-i dea o destinaţie funcţională, păstrând exteriorul intact. De altfel, doar zidurile au rămas în picioare din impresionanta construcţie. La interior, palatul suferă din cauza unei ciuperci litofage, un fel de cancer al pietrei, iar tot locul este infestat cu bacilul Koch, din cauza sanatoriului aflat în imediata apropiere.
Conacul din Buzău al fostului prim-ministru, Alexandru Marghiloman, scos din ruină cu banii Uniunii Europene
Unul dintre cele mai reprezentative ansambluri arhitectonice din Buzău, Conacul Marghiloman, va căpăta măreţia de odinioară, cu ajutorul unor fonduri de la Uniunea Europeană. Vila Albatros, clădirea principală a domeniului care a aparţinut marelui politician de la începutul secolului XX, Alexandru Marghiloman, a stat în ruină mai mult de şase decenii, din cauza ignoranţei autorităţilor.
Conacul Marghiloman a fost construit între anii 1882 şi 1887, de către Iancu Marghiloman. După ce acesta a murit, fiul său, Alexandru Marghiloman, a ales să îl modernizeze, apelând la serviciile unui arhitect de origine franceză, Paul Gottreau. Acesta era renumit deja pentru proiectarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni şi a clădirii Fundaţiei Universitare Carol I din Bucureşti.
Sub grija lui Gottreau, conacul a devenit o clădire masivă, cu arhitectură în stil franţuzesc. În 1897, a fost inaugurată Vila Albatros, situată într-un parc imens, cu heleşteu, care avea alături dependinţe, precum vile pentru personal pentru musafiri, case pentru grădinari şi portari, grajduri pentru caii de curse. Pe vremea aceea, caii de curse de la Conacul Marghiloman erau celebri după ce câştigaseră 27 derby-uri.
Palatul Marghiloman avea 31 de camere şi era deosebit de luxos. Pe jos era parchet, iar pereţii erau tapetaţi cu mătase.
Cula viteazului pandur Tudor Vladimirescu, din Turnu Severin, în degradare
Trist este că în momentul de faţă, Cula se află într-o stare avansată de degradare, iar administratorul a avut mâinile legate şi nu a putut face nimic din cauza unui proces de revendicare.
La doar cinci kilometri de Drobeta-Turnu Severin se află în satul Cerneţi, Cula lui Tudor Vladimirescu, un monument istoric naţional, care dacă ar fi reabilitat ar putea atrage mii de turişti în zonă. Numai că din cauza unui proces de revendicare, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, cel care are în administrare această culă, nu a putut investi niciun leu în această clădire.
Doi craioveni au susţinut că sunt urmaşii boierului Ion Gărdăreanu şi au revendicat cula spunând că Tudor Vladimirescu nu şi-ar mai fi plătit o datorie către boier. După trei ani de procese, Muzeul Regiunii Porţile de Fier a obţinut în 2012 o hotărâre definitivă şi irevocabilă emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în care se arată că este proprietarul imobilului, după cum ne precizează secretarul Consiliului Judeţean Mehedinţi, Mednyanszky Ştefan Ladislau.
Casele boiereşti şi palatele nimănui din Brăila
Brăila este singurul oraş din România care încă mai păstrează un ansamblu de 172 de centre de patrimoniu cultural naţional cu 2.000 de imobile vechi, case şi palate, conace boiereşti care au dat nume urbei şi au făcut din aceasta un oraş de poveste. Zeci de clădiri sunt acum în paragină.
Direcţia de Cultură Brăila, care ar trebui să se îngrijească de aceste imobile, are doar doi angajaţi pe Secţia „Patrimoniu“, iar acum unul este în concediu medical.
„Aplicăm amenzi în măsura în care putem, încercăm să fim foarte receptivi la tot ce se întâmplă cu aceste imobile, însă noi suntem doar doi angajaţi, ar trebui să fim şapte. În plus, nu avem jurist, iar dacă ajungem în instanţă suntem nevoiţi să angajăm avocat. Potrivit legii, chiar şi în cazul în care monyumentele au o situaţie juridică incertă, Primăria ar trebui să asigure paza acestor monumente înscrise în lista de Patrimoniu“, ne-a declarat Viorel Radu, inspector în cadrul Direcţiei de Cultură.
Nimeni nu are bani pentru Palatul Brukenthal de la Sâmbăta, judeţul Braşov
Cele două clădiri sunt încărcate de istorie şi veritabile obiective turistice. Autorităţile nu s-au sinchisit să le renoveze. Unul este în paragină pentru că Romsilva nu are bani de restaurare, iar altul a fost dat unei firme privată pentru a fi transformat în hotel de lux.
Clădirea în stil baroc a fost construită în a doua parte a secolului al XVIII-lea de contele Jozef von Brukenthal. Acesta şi-a dorit o reşedinţă solidă şi a înzestrat castelul cu ziduri de peste un metru grosime. Localnicii povestesc că terenul pe care este ridicat imobilul a fost un dar de la împărăteasa Maria Tereza a Austriei pentru contele von Brukenthal, iar acesta din urmă a construit palatul în onoarea celui mai cunoscut monarh din istoria curţii de la Viena.
Palatul Brukenthal este o construcţie impunătoare cu peste 30 de camere, fiecare fiind dotată cu o sobă deosebită de teracotă, iar podeaua este din lemn de stejar. A fost afectat gravd e un incendiu, iar în anii 40 a fost renovat de oameni care nu-I ştiau valoarea. Astfel, frescele de pe pereţi au fost acoperite cu var. Astă mai sunt doar sobele de teracotă, iar clădirea stă să cadă. Castelul a intrat în patrimoniul Romsilva în anul 2002. A ajuns însă o ruină deoarece compania nu are bani ca să îl renoveze.
Biserica de pe moşia Gerassy, din Călăraşi, construcţie în stil bizantin
Unul dintre cele mai importante monumente istorice din judeţul Călăraşi a ajuns o ruină. Din cauza lipsei de fonduri, dar şi a nepăsării autorităţilor, biserica de pe moşia Gerassy din satul Fundeni-Frunzăneşti, obiectiv turistic neexploatat, a fost lăsat în paragină.
Biserica „Sfântul Andrei” este situată în nordul satului Fundeni, aproape de limita cu judeţul Ilfov. Frunzăneşti este fosta denumire a satului Fundeni. Istoria localităţii Fundeni pe meleagurile româneşti este legată de existenţa unor mari boieri. În aprilie 1733, se pare că, comisul Mihai Cioranu şi-a ridicat curtea boierească pe malul lacului Fundeni. Legenda spune că acesta venea la moşie să vâneze în aceste ţinuturi, presărate cu lacuri, străjuite de stufăriş, care continuau cu pădure, legată de codrul Vlăsiei.
Destinul castelelor din Arad: unul a fost reabilitat de către proprietar, iar celelalte abandonate sau transformate în spitale
Aradul se numără printre judeţele din ţară cu cele mai multe castele. Numărul lor ajungând la 13. Confiscate de comunişti, unele dintre ele au devenit spitale pentru bolnavii psihic, TBC, sau centre de recuperare medical şi institutii publice.
Un punct important pe lista monumentelor istorice din judeţul Arad este castelul de la Bulci, din comuna Bata, care aparţine Spitalului Municipal Arad. Michael Stârcea, nepotul lui Ioan Mocioni-Stârcea - moşier şi mareşal al curţii regale, a cerut retrocedarea, dar ultima instanţă i s-a pronunţat împotrivă.
Conacul Rosetti-Solescu, din Vaslui, un alt monument istoric uitat de autorităţi
Acest conac în ruine se află în satul Soleşti din judeţul Vaslui, la o distanţă de 15 kilometri de municipiul reşedinţă, pe DN 24, spre Iaşi şi a fost ridicat de către familia Rosetti-Solescu, în secolul 19. Ansamblul curţii boiereşti de la Soleşti se află pe „Lista monumentelor istorice din judeţul Vaslui 2004“ la numărul 400. El este compus din patru monumente cu acelaşi regim: Conacul Rosetti-Solescu, parcul cu arbori seculari, zidul de incintă, Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, aflată în partea de est de conac.
Acest monument istoric a fost construit în jurul anului 1827, de către postelnicul Iordache Rosetti, descendent din marea familie boierească Ruset (Roset), de origine domnească, din ramura Solescu. În acest conac a locuit familia postelnicului Iordache Rosetti, formată din soţia sa, Ecaterina (Catinca) şi cei cinci copii: trei băieţi, pe numele lor Constantin, Theodor şi Dumitru şi două fete, Elena şi Zoe. Aici a avut loc în anul 1844, cununia religioasă a Elenei Rosetti cu Alexandru Ioan Cuza, pe atunci preşedinte al Judecătoriei Ţinutului Covurlui, localitate care se află acum în judeţul Galaţi.
„Casa bântuită“ din Tulcea
Toţi tulcenii o admiră atunci când trec pe lângă ea, puţini ştiu ce poveşti a strâns această locuinţă de patrimoniu lăsată în voia sorţii. Adăpost pentru găştile de tineri, clădirea are pereţii interiori acoperiţi cu mesaje obscene.
Afectată de uitare, Casa Elveţiană de pe strada 9, cunoscută de localnici drept „cas bântuită“, mai păstrează un aer de „vechi, frumos“. Ani la rând au trecut, iar clădirea care la un moment dat a fost sediul Consulatul Austriac, apoi sediul Partidul Legionar se degradează pe zi ce trece. Despre fostul sediu al Consulatului Austriac, care se mai păstrează încă pe strada 9 Mai au discutat şi voluntarii de la EuDivers, care au scris despre cele mai frumoase clădiri ale Tulcei.
Astăzi, clădirea se află într-o stare jalnică. Geamurile sunt sparte, curtea este acoperită de bălării, iar pereţii sunt din ce mai degradaţi. Aspectul clădirii i-a atras o nouă denumire, destul de tristă: „Casa Bântuită”.
Dosare penale şi cadavre, pe ruinile fostului conac al Principesei Ileana a României din judeţul Iaşi
Proprietarii conacului, trei fraţi de viţă nobilă din familia regală de Habsburg sunt cercetaţi penal de procurorii ieşeni pentru că, în calitate de proprietari ai acelui monument, nu au asigurat paza şi întreţinerea monumentului istoric.
Celor trei membri ai Familiei Regale, Habsburg Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeta Sandhofer, le-a fost retrocedată clădirea de patrimoniu, în 2007. De atunci, monumentul în care a locuit, pentru o perioadă, fiica lui Ferdinand I, Principesa Ileana a României, a fost lăsat în paragină, fiind dărâmat şi jefuit, bucată cu bucată, de sătenii din Poieni. Hoţii au furat tabla şi au folosit-o pentru a-şi înveli coteţele găinilor, lemnele le-au pus pe foc, iar din cărămizi şi-au făcut sobe.
Castelul Bolyai din Buia şi castelul Tobias din Boarta, din Sibiu
Legendara reşedinţă a familiei Bolyai din satul Buia, dar şi castelul de la Boarta, construit în stil baroc în 1770, au rămas acum doar ruine printre care se mai plimbă uneori localnicii bătrâni, copleşiţi de amintiri.
Pe un deal mic, pe care urci dintr-un drum neasfaltat, ruinele reşedinţei falnice de odinioară a familiei Bolyai zac încremenite într-un timp demult apus, plin de poveşti de care acum se interesează, din păcate, din ce în ce mai puţini.
Prima atestare a castelului datează din 1324, iar în perioada de înflorire avea 12 camere, o curte splendidă cu mese din pietre rotunde, cu brazi de jur-împrejur, o alee străjuită de castani şi o pivniţă ”de gheaţă” în care petrecea nobilimea. Peisajul era întregit de o biserică, cu fresce pictate de pereţi.
De ruinele de acum, pe vremuri splendidă reşedinţă nobiliară, se leagă încă numeroase legende. „Exista un turn de execuţie dotat cu coase şi o cameră de plângere lângă turn. Iobagii care nu se supuneau moşierului erau executaţi, iar cel care urma să fie executat trebuia să-şi spună păcatele în camera de plângere, apoi era aruncat între coase. La intrare, în partea stângă, era un tei, un copac de spânzurătoare, unde erau spânzuraţi iobagii care nu se supuneau”, povesteşte Karoly Szobo (77 de ani), fost învăţător în sat vreme de 40 de ani.
Tot legenda mai spune că în zidul castelului erau zidite călugăriţe care ieşeau doar noaptea şi cântau, dar şi că edificiul era legat printr-un tunel de satul Mighindoala, aflat în apropiere.
Clădire simbol din Satu Mare, lăsată în paragină de mai bine de doi ani
Hotelul Dacia se află într-o periculoasă situaţie gri: nici în ruină, nici restaurată, cu o firmă care o gestionează aflată în faliment şi cu un proprietar care încearcă să tragă nişte sfori să obţină un preţ mare de la stat. Lucrările se află într-un blocaj de mai bine de doi ani, din care imobilul este cel mai afectat.
Hotelul Dacia din Satu Mare a fost gazda a numeroase personalităţi marcante ale istoriei statului român, precum Nicolae Iorga, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Regele Mihai şi Ion Iliescu. Indiferent cine a fost oaspele acestei clădiri, toţi au fost încântaţi de acest edificiu impunător care poate fi confundat uşor cu un castel grav şi somptuos.
Din păcate, după intrarea în proprietate a clădirii sub tutela societăţii comerciale Beny Alex SRL, hotelul a suferit anumite modificaări, iar ulterior din lipsa de fonduri lucrările au fost sistate. Azi, hotelul Dacia din Satu Mare este în paragină, autorităţile locale ale municipiului fiind nepăsatoare la starea deplorabilă în care a ajuns această emblema a urbei.
Ruinele Castelului Martinuzzi, din Alba, ascund legende cu comori şi bărbaţi ucişi de împărăteasa Maria Tereza
A fost construit în 1550 de Gheorghe Martinuzzi, guvernator al Transilvaniei şi a rămas în istorie ca locul unde au avut loc întâmplări mai puţin obişnuite.
Instoricii îl consideră cel mai valoros castel renascentist din ţară. Gheorghe Martinuzzi a transformat o veche mănăstire într-un castel înconjurat de valuri de pământ şi şanţuri cu apă. Ruinele monumentului pot fi vizitate la Vinţu de Jos, în partea dreaptă pe direcţia de mers Alba Iulia – Orăştie, la câteva zeci de metri de malul Mureşului.
În jurul castelului de la Vinţu de Jos şi a cardinalului Martinuzzi există numeroase legende. Una dintre acestea se referă la o comoară (40.000 de galbeni) descoperită de pescari în apele Streiului, confiscată de guvernator. Potrivit legendei, în anul 1543 un grup de pescari români a pătruns cu luntrile de pe Mureş în apele Streiului şi şi-a legat ambarcaţiunile de un trunchi prăvălit în apă.
Atunci unul dintre pescari le-a atras atenţia celorlalţi asupra unor obiecte sclipitoare ce se zăreau pe fundul râului. Scufundându-se, acesta a scos de acolo mai mulţi gălbeni. Uimiţi de apariţia monedelor, pescarii au început să cerceteze cu atenţie împrejurimile, descoperind o bolta zidită în adâncuri şi năruită din cauza rădăcinilor copacilor crescuţi în mâlul apei. Pătrunzând în interiorul hrubei din adâncuri, ei au scos la suprafaţă 40.000 de galbeni ce purtau efigia regelui Macedoniei, Lysimach.
Conacele din judeţul Olt au ajuns amintiri din cauza indiferenţei autorităţilor şi a lăcomiei localnicilor
În judeţul Olt, multe vechi conace boiereşti, altădată embleme ale judeţului, au început să dispară din peisaj unul câte unul. Câteva ruine într-o parte a drumului îţi trezesc, încet, amintiri adânc înrădăcinate în memorie: „Aici parcă era o clădire mare“.
În ultimii ani au dispărut complet şi pentru totdeauna o serie de asemenea clădiri istorice de o valoare inestimabilă. Cauza principală: indiferenţa autorităţilor/primăriilor, ai căror reprezentanţi habar nu au de legile pe care ar trebui să le respecte şi aplice, cum ar fi Legea nr. 120/2006 a monumentelor de for public privind întreţinerea şi conservarea monumentelor, sau Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, ce prevăd o serie de obligaţii pentru primăriile pe raza cărora se află monumente istorice, printre care şi aceea de a asigura măcar paza, nu mai vorbim despre întreţinerea sau modernizarea clădirilor.
Desigur, un alt motiv este reprezentat de lăcomia - sau prostia – localnicilor, care nu par a ţine cont de nimic şi de nimeni, fapt pentru au furat şi distrus imobile istorice cărămidă cu cărămidă. Zeci de conace au fost vandalizate de astfel de persoane, pentru ca, la scurt timp, la faţa locului să nu se mai afle decât ceva ruine – aceasta în cel mai „bun“ caz.
Comorile nobililor bistriţeni, transformate în preventorii, destinaţii pentru tabere sau locuri de expoziţii
Dintre cele 12 castele existente în Bistriţa-Năsăud care au primit titulatura de monument istoric din partea Ministerului Culturii, puţine mai sunt funcţionale. Majoritatea sunt lăsate să se prăbuşească, în timp ce unele au fost transformate în locaţii pentru tabere, pentru expoziţii sau chiar preventorii.
În Bistriţa-Năsăud se găsesc 12 castele: castelul Hye din Ilişua, castelul Lazăr Imre din Sărata, castelul Rakoczi din Şieu Măgheruş, conacul Torma din Cristeştii Ciceului, castelul Wasselenyi din Chiochiş,castelul Haller din Matei, castelele Teleki din Posmuş şi Comlod, castelul Banffy din Urmeniş şi castelele Bethlen din Beclean, Arcalia şi Cristur Şieu.
În cea mai bună stare se află castelul contelul Bethlen de la Arcalia, care a fost renovat şi care este de câţiva ani în administrarea Universităţii Babeş Bolyai, care utilizează locaţia pentru cursuri, tabere sau diferite seminarii. Acesta este ferit de ochii curioşilor, fiind amplasat în parcul dendrologic din Arcalia, care adăposteşte sute de specii de plante şi arbori din întreaga lume.Castelul a aparţinut grofului Balasz Bethlen.
Conacele-fantomă din Bărăgan
Conacul familiei prim-ministrului Alexandru Marghiloman, primul prim-ministru al României Mari în perioada martie – noiembrie 1918, din statul ialomiţean Hagieşti a fost construit în anul 1869.
A fost ridicat pe reşedinţa unei foste case boiereşti, ce data din prima jumătate a secolului XVII. Pivniţa conacului a fost construită în jurul anului 1640.
Soarta marelui conac de la Hagieşti pare a fi pecetluită pierzaniei... Aflat în grija Ministerului Culturii, monumentul a fost restaurat de mai multe ori, însă niciodată nu a primit vreo sumă fixă pentru lucrări de reabilitare.
Tocmai de aceea, efectul respectivelor lucrări n-a fost cel scontat. În urmă cu aproximativ patru ani, reprezentanţii Ministerului Culturii au decis să îl transforme într-un centru cultural, însă proiectul n-a putut fi dus la îndeplinire...
Între timp degradarea a continuat să pună stăpânire pe conac.
Cu toate acestea, momentul în care caleştile boiereşti venite de la Bucureşti trăgeau la poarta vestitului conac a rămas încă viu... Casa Marghilomanilor era vestită pentru petrecerile la care lua parte întreaga protipendată a Capitalei sfârştiului de secol XIX.
Povestea fără happy-end a castelelor ultimilor baroni din Ardeal
Timpul şi nepăsarea oamenilor s-au dovedit necruţătoare cu soarta unora dintre cele mai frumoase conace din Ţara Haţegului şi de pe Valea Mureşului.
Cele mai multe dintre domeniile boiereşti stăpânite în trecut de nobili maghiari şi români au ajuns ruine, pentru care de ani buni statul român şi foştii proprietari se judecă în instanţe.
Alte astfel de construcţii au fost transformate în adăposturi pentru animale, depozite de lemne sau, pur şi simplu, au fost demolate până la temelii de săteni, care le-au folosit apoi cărămida ca material de construcţii. Trecutul curţilor nobiliare şi legendele lor continuă totuşi să îi atragă pe turişti în zonă, chiar dacă în ultimii ani peisajul acestora a devenit din ce în ce mai dezolant.
Majoritatea castelelor din Maramureş au fost date uitării
Două dintre cele mai degradate castele din Maramureş sunt cele din Pribileşti şi Castelul Apaffi din Coştiui. Construit în urmă cu aproximativ 300 de ani, Castelul Teleki Geza se află într-o stare avansată de degradare.
Chiar dacă în urmă cu aproximativ şase ani, castelul a fost cumpărat de un urmaş alş familiei Teleki, acesta arătând că imobilul din comuna Pribileşti va fi reabilitat, nici până în ziua de astăzi nu s-a întâmplat nimic.
În ceea ce priveşte castelul Apafii, din satul Coştiui, acesta apare pe lista de inventar a comunei Coştiui, însă autorităţile judeţene nu s-au implicat foarte mult în reabilitarea sa.
Din fericire, în acest imobil se desfăşoară cursurile şcolii din localitate, astfel că de-a lungul anilor, castelul a mai suportat mici retuşuri din banii sătenilor. Construit la finele secolului XVII, din clădirea originală au mai rămas doar subsolul şi o cameră, restul suferind modificări de-a lungul anilor. De-a lungul vremii, castelul a fost folosit drept castel de vânătoare, închisoare şi reşedinţă a familiilor care au deţinut minele de sare de la Coştiui.
Mausoleul de la Bobda, construit în 1860, se prăbuşeşte sub indiferenţă şi nepăsare
În fiecare zi, la ora 12.00, dar şi când sunt înmormântări, la mausoleul de la Bobda bat clopotele. Acest lucru se întâmplă chiar dacă minunanta construcţie este abandonată, iar degradarea continuă cu paşi repezi.
Unul din turnuri s-a prăbuşit în urmă cu mai mulţi ani. Dar încă există o familie de catolici în Bobda, care se încăpăţânează să tragă clopotele... Pentru mai multe decenii, de îngrijirea bisericii s-a ocupat Margareta Vasar. Acum are o vârstă şi nu mai poate. Însă atribuţiile au fost preluate de fiul eu, Iosif.
“Din păcate nu arată bine. Mausoleul se distruge pe zi ce trece. Nu are cine să intervină, nici pentru reparaţii mărunte. Eu am grijă şi mă ocup cu ce pot. A fost profanat şi cavoul. Sicriile au fost sparte, iar oasele au fost scoase şi aruncate prin curte. Acum câţiva ani, am strâns toate oasele şi le-am îngropat în cimitirul din Bobda”, a spus Iosif Vasar, clopotarul unei bisericii abandonate.
Mausoleul din localitatea timişeană este o bijuterie arhitecturală. Este practic o copie a Bazilicii din oraşul Esztergom, dar şi a Bisericii Sfântul Ştefan din Budapesta.
În secolul XIX-lea, magnatul local Csávossy Gyula a construit în Bogda un castel măreţ, cu 42 de camere. Se spune că erau elegant mobilate, împodobite cu tablouri, bibelouri, covoare, perdele din dantelă, draperii de catifea şi brocart, lampadare din cristal de Murano.
Conacele boiereşti din Caraş-Severin de la glorie la ruină
Câteva zeci de conace şi castele boiereşti împânzesc şi astăzi teritoriul judeţului Caraş-Severin. Dacă unele şi-au pierdut gloria de altă dată şi sunt doar ruine, altele au avut şansă şi sunt complet reabilitate şi în glorie.
Istoricul Ligia Boldea, în urma unor cercetări amănunţite, a stabilit că, pentru Evul Mediu, în Banatul de Munte se poate vorbii de şapte familii cneziale sau nobiliare: „Este vorba de familiile Bizerea de Caransebeş, Deş de Temeşel, Fiat de Armeniş, Gârlişte de Rudăria, Măcicaş de Tincova, Mâtnic de Ohaba-Mâtnic şi Racoviţă de Caransebeş“.
Cu siguranţă, însă, că Evul Mediu Târziu şi chiar perioada modernă au adus în Banat şi alte familii nobiliare, care nefiind din Banatul Montan, au îndrăgit locurile şi şi-au făcut reşedinţe aici. Multe dintre aceste conace boiereşti se păstrează şi astăzi, în timp ce altele au dispărut, fi în timpul reformei agrare din 1923, cum este cazul conacului „spăiului“ Arthur Gaşpary din Fârliug, fie sub buldozerele comuniste ori sub vitregiile vremii. Un grup de tineri interesaţi de patrimoniul arhitectonic din Banat, Transilvania, Crişana şi Maramureş au demarat proiectul moNUmenteUITATE, care şi-a propus să inventarieze castelele şi palatele ridicate în aceste regiuni, în secolele XVII-XIX.
Casele monument ale fostelor personalităţi din Focşani zac în uitare
Situată pe strada Nicolae Titulescu la numărul 6, casa dr. Kallman îţi atrage atenţia chiar şi dacă te afli pentru prima dată în zonă.
Ca o Cenuşăreasă, bijuteria arhitecturală iese în evidenţă deşi are pereţii coşcoviţi, geamurile sparte şi înlocuite pe alocuri cu placaj şi cu tencuiala căzută. Liniile pretenţioase ale clădirii îţi dau de înţeles că aici a locuit odinioară un mare gospodar.
Mai exact, un doctor evreu, unul dintre oamenii de vază ai oraşului de pe Milcov, la începutul secolului XX. Monument şi adăpost pentru romi În anii 80, clădirea care a aparţinut la începutul secolului medicului evreu a fost încadrată în categoria B a monumentelor istorice, odată cu celelalte imobile asemănătoare din zonă, tocmai pentru a nu fi demolată odată celelalte case din oraş în locul cărora au fost ridicate blocuri.
Cum proprietarul a plecat din ţară, casa a rămas părăsită mulţi ani, timp în care s-a degradat şi pe interior şi pe exterior. A fost utilizată o perioadă ca sediu pentru cabinetele medicilor de familie şi ulterior abandonată pur şi simplu, devenind pradă familiilor de romi.
Stoleria şi pardoseala, pe foc În lipsa proprietarului şi a unei îngrijiri adecvate, monumentul s-a transformat într-o ruină după ce un grup de romi s-a mutat în curtea acestuia într-un chiler. Casa Kallman a fost devastată de-a dreptul până în anul 2005, când a fost cumpărată de omul de afaceri focşănean Dănuţ Vicol, de la un avocat împuternicit de doctorul Kallman.
Legea permite declasarea monumentelor, a căror îngrijire şi tranzacţionare se face după o serie de reglementări speciale.
Castelul crimelor de la Treznea, măcinat de timp şi de nepăsare
Construit la mijlocul secolului al XIX-lea, Castelul Bay din localitatea Treznea, monument istoric de interes local, se apropie cu paşi înceţi, dar siguri, de distrugerea totală.
Castelul a ajuns în această situaţie după ce ani la rând localnicii s-au opus oricărui demers de reabilitare a imobilului, motivul fiind acela că vechea construcţie le aminteşte de masacrul ce a avut loc în Treznea în 9 septembrie 1940, masacru de care este responsabil tocmai cel care locuia atunci în castel, ca proprietar, groful maghiar Bay Francisc. De demolat, nu a putut fi demolat, întrucât este monument istoric. Castelul a fost, însă, vandalizat în mai multe rânduri, în special de hoţii de fier vechi, care au luat de acolo tot ce se putea valorifica la centrele de colectare.
După cum scria în 2011 Adevărul de Seară Zalău, avocatul zălăuan Călin Hârza, pasionat de clădiri şi obiecte vechi, a vrut, în perioada 2007-2008, să concesioneze sau să cumpere castelul, să-l restaureze şi să-i dea mai multe utilităţi. El a vrut să localizeze în el sediul Balivatului Transilvaniei al Ordinului Suprem Templier al Templului din Ierusalim, un centru ecumenic universal şi un centru de cercetări medievale şi templiere. De asemenea, în corpul al doilea, a vrut să aducă o şcoală Waldorf. Într-o altă parte a clădirii, avocatul a intenţionat să înfiinţeze, în parte, un muzeu al atrocităţilor horthyste şi în parte, un muzeu al satului.
Palatul lui Costache Conachi, fost cuibuşor de nebunii şi chiolhanuri pentru „ştabii” comunişti, a rămas sortit ruinei
Pe drumul european E 581 Tecuci-Barlad, la aproximativ 7 km de municipiul Tecuci se află „Palatul de la Ţigăneşti”, în care s-a născut şi a trăit Costache Conachi, comis, ispravnic, logofăt, dar, mai presus de toate, precursorul poeziei moderne româneşti.
Palatul, monument istoric şi de arhitectură, a rămas al nimănui după ce, ultima oară, a aparţinut SC Dunasi SA, fosta societate hotelieră a combinatului siderurgic de la Galaţi, aflată în lichidare judiciară.
Clădirea impozantă, cu trei nivele, construită în stil neoclasic, este înconjurată de-un parc de dimensiuni impresionante. Palatul de la Ţigăneşti este înscris în Lista monumentelor istorice sub codul GL-IV-m-B-03148.
Intarea în curtea palatului se face printr-o poartă monumentală, construită în stil neogotic, un veritabil “arc de triumf” şi aceasta declarată monument istoric.
„Timp de mai bine de 20 de ani, proprietarii n-au mai întreţinut acest monument istoric, care a ajuns într-o stare avansată de degradare. Apa ploilor s-a infiltrat în zidărie, tencuiala a căzut, au apărut fisuri care se lărgesc de la an, la an, la nivelul planşeelor dintre etaje", a declarat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.
La acest articol au colaborat: Mădălina Mihalache, Dana Mihai, Iulian Bunilă, Corina Macavei, Nicoleta Butnaru, Simona Suciu, Ionela Stănilă, Claudia Untaru, Ionuţ Balaban, Claudia Petraru, Ionuţ Benea, Ramona Găină, Cristina Cicău, Dorin Ţimonea, Mugurel Manea, Bianca Sara, Mădălin Sofronie, Daniel Guţă, Cosmin Carp, Vali Silaghi, Cristian Franţ, Ştefan Borcea, Olimpia Man.