Video EXCLUSIV Din poemele lui Bob Dylan, traduse de Mircea Cărtărescu - FRAGMENT

Bob Dylan, muzicianul legendar care a primit astăzi Premiul Nobel pentru Literatură a fost tradus în limba română de Mircea Cărtărescu, reprezentantul României în ultimii ani la prestigiosul concurs. Vă prezentăm, în exclusivitate, un fragment din volumul "Suflare în vânt", publicat la Editura Humanitas în 2012.

Bob Dylan, cântăreţ, compozitor, autor de lyrics, scriitor şi artist plastic, pe numele său Robert Allen Zimmerman, s-a născut la 24 mai 1941, la Duluth, Minnesota. În timpul studenţiei a început să interpreteze cântece folk şi country, luându-şi numele de Bob Dylan, după cel al poetului Dylan Thomas. După primele discuri care l-au consacrat pe scena folk şi ca portdrapel al mişcării protestatare din epocă, a folosit, începând cu albumul Bringing It All Back Home (1965), şi instrumente electrice, fapt care i-a contrariat, în epocă, pe puriştii genului.

Transgresând genurile muzicale, este unul dintre cei mai mari interpreţi şi compozitori de folk-rock. Discografia sa cuprinde până în prezent 36 de discuri originale, cărora li se adaugă numeroase înregistrări live şi compilaţii. Multipremiat – printre distincţiile recente, Presidential Medal of Freedom acordată de preşedintele Barack Obama în 2012 –, cu peste 100 de milioane de discuri vândute, Bob Dylan continuă să concerteze şi să aibă o influenţă notabilă. De la Jimi Hendrix până la formaţii alternative precum Laibach, cântecele sale au fost şi sunt şi astăzi preluate şi adaptate. Opera sa scrisă include, alături de proza poetică Tarantula (1971; Humanitas Fiction, 2014), The Definitive Bob Dylan Songbook (2001), cartea de memorii Cronica vieţii mele. Volumul întâi (Chronicles: Volume One, 2004), Lyrics: 1962-2001 (2004), Forever Young (2008), The Lyrics: Since 1962, Edited by Christopher Ricks. 

La Editura Humanitas Fiction, în colecţia „Poezia“, a apărut în 2012 o selecţie de 100 de poeme din Lyrics, purtând titlul Suflare în vânt, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, care a întocmit antologia şi a semnat prefaţa volumului.

Suflare în vânt

Câte drumuri ajunge un om să străbată

Înainte să-l poţi numi om?

Pe câte mări un porumbel va zbura

Până pe nisip cade-n somn?

De câte ori bombe grele-au să cadă

Până la total abandon?

Răspunsul, prietene, e suflare în vânt

Răspunsu-i suflare în vânt

Câţi ani pe pământ poate-un pisc să existe

Până ce spălat e de mare?

Şi câţi ani poate un popor să reziste

Până la visata eliberare?

De câte ori te prefaci că eşti orb

Ca să nu vezi lumina cea mare?

Răspunsul, prietene, e suflare în vânt

Răspunsu-i suflare în vânt

De câte ori trebuie să priveşti drept în sus

Înainte să vezi ceru-adânc?

Şi câte urechi ar trebui să ai

Ca să-i auzi pe cei care plâng?

Şi câte morţi ar trebui să înduri

Ca să vezi câţi au murit pe pământ?

Răspunsul, prietene, e suflare în vânt

Răspunsu-i suflare în vânt

Fata din ţinutul de nord

Dacă vreodată spre târgul din nord te avânţi

Unde pe graniţă vântul urlă-n neştire

Vorbeşte-i de mine cuiva ce trăieşte în munţi

Cândva mi-a fost cea mai curată iubire

Dacă ajungi cu fulgii de zăpadă-n furtună

Când râurile îngheaţă şi nu mai e soare

Vezi dacă are o haină groasă şi bună

S-o apere de vânturile vuitoare

Vezi dacă mai poartă părul ca pe atunci

Curgându-i pân-la piept în bucle line

Vezi dacă tot mai poartă pletele lungi

Căci aşa mi-o amintesc cel mai bine

Mă-ntreb dacă mă ţine minte măcar

De multe ori să-şi amintească m-am rugat

În întunericul nopţilor mele de jar

În strălucirea zilelor mele, neîncetat

Deci de vreodată spre târgul din nord te avânţi

Unde pe graniţă vântul urlă-n neştire

Vorbeşte-i de mine cuiva ce trăieşte în munţi

Cândva mi-a fost cea mai curată iubire

Copyright: Editura Humaintas, 2012