EXCLUSIV Din poemele lui Bob Dylan, traduse de Mircea Cărtărescu - FRAGMENT
0Bob Dylan, muzicianul legendar care a primit astăzi Premiul Nobel pentru Literatură a fost tradus în limba română de Mircea Cărtărescu, reprezentantul României în ultimii ani la prestigiosul concurs. Vă prezentăm, în exclusivitate, un fragment din volumul "Suflare în vânt", publicat la Editura Humanitas în 2012.
Bob Dylan, cântăreţ, compozitor, autor de lyrics, scriitor şi artist plastic, pe numele său Robert Allen Zimmerman, s-a născut la 24 mai 1941, la Duluth, Minnesota. În timpul studenţiei a început să interpreteze cântece folk şi country, luându-şi numele de Bob Dylan, după cel al poetului Dylan Thomas. După primele discuri care l-au consacrat pe scena folk şi ca portdrapel al mişcării protestatare din epocă, a folosit, începând cu albumul Bringing It All Back Home (1965), şi instrumente electrice, fapt care i-a contrariat, în epocă, pe puriştii genului.
Transgresând genurile muzicale, este unul dintre cei mai mari interpreţi şi compozitori de folk-rock. Discografia sa cuprinde până în prezent 36 de discuri originale, cărora li se adaugă numeroase înregistrări live şi compilaţii. Multipremiat – printre distincţiile recente, Presidential Medal of Freedom acordată de preşedintele Barack Obama în 2012 –, cu peste 100 de milioane de discuri vândute, Bob Dylan continuă să concerteze şi să aibă o influenţă notabilă. De la Jimi Hendrix până la formaţii alternative precum Laibach, cântecele sale au fost şi sunt şi astăzi preluate şi adaptate. Opera sa scrisă include, alături de proza poetică Tarantula (1971; Humanitas Fiction, 2014), The Definitive Bob Dylan Songbook (2001), cartea de memorii Cronica vieţii mele. Volumul întâi (Chronicles: Volume One, 2004), Lyrics: 1962-2001 (2004), Forever Young (2008), The Lyrics: Since 1962, Edited by Christopher Ricks.
La Editura Humanitas Fiction, în colecţia „Poezia“, a apărut în 2012 o selecţie de 100 de poeme din Lyrics, purtând titlul Suflare în vânt, în traducerea lui Mircea Cărtărescu, care a întocmit antologia şi a semnat prefaţa volumului.
Suflare în vânt
Câte drumuri ajunge un om să străbată
Înainte să-l poţi numi om?
Pe câte mări un porumbel va zbura
Până pe nisip cade-n somn?
De câte ori bombe grele-au să cadă
Până la total abandon?
Răspunsul, prietene, e suflare în vânt
Răspunsu-i suflare în vânt
Câţi ani pe pământ poate-un pisc să existe
Până ce spălat e de mare?
Şi câţi ani poate un popor să reziste
Până la visata eliberare?
De câte ori te prefaci că eşti orb
Ca să nu vezi lumina cea mare?
Răspunsul, prietene, e suflare în vânt
Răspunsu-i suflare în vânt
De câte ori trebuie să priveşti drept în sus
Înainte să vezi ceru-adânc?
Şi câte urechi ar trebui să ai
Ca să-i auzi pe cei care plâng?
Şi câte morţi ar trebui să înduri
Ca să vezi câţi au murit pe pământ?
Răspunsul, prietene, e suflare în vânt
Răspunsu-i suflare în vânt
Fata din ţinutul de nord
Dacă vreodată spre târgul din nord te avânţi
Unde pe graniţă vântul urlă-n neştire
Vorbeşte-i de mine cuiva ce trăieşte în munţi
Cândva mi-a fost cea mai curată iubire
Dacă ajungi cu fulgii de zăpadă-n furtună
Când râurile îngheaţă şi nu mai e soare
Vezi dacă are o haină groasă şi bună
S-o apere de vânturile vuitoare
Vezi dacă mai poartă părul ca pe atunci
Curgându-i pân-la piept în bucle line
Vezi dacă tot mai poartă pletele lungi
Căci aşa mi-o amintesc cel mai bine
Mă-ntreb dacă mă ţine minte măcar
De multe ori să-şi amintească m-am rugat
În întunericul nopţilor mele de jar
În strălucirea zilelor mele, neîncetat
Deci de vreodată spre târgul din nord te avânţi
Unde pe graniţă vântul urlă-n neştire
Vorbeşte-i de mine cuiva ce trăieşte în munţi
Cândva mi-a fost cea mai curată iubire
Copyright: Editura Humaintas, 2012
Se încarcă comentariile...
