„Despuierea“ realului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Teodor Moraru și Horia Bernea, în 1963
Teodor Moraru și Horia Bernea, în 1963

Albumul Teodor Moraru, editat de ICR, sintetizează 30 de ani de creaţie artistică. Iniţial reflectând universul ţărănesc într-o manieră expresionistă, pictura artistului devine din ce în ce mai „violentă“ şi mai excesivă, tinzând spre un abstracţionism care încalcă toate canoanele artistice.

Editura Institutului Cultural Român (ICR) îşi continuă seria de albume dedicate unor remarcabile personalităţi artistice româneşti - au apărut de-a lungul timpului, de exemplu, cărţi despre Vladimir Zamfirescu, Devis Grebu, Mircia Dumitrescu, Corneliu Baba, Henry Mavrodin, Tudor Banuş şi alţii - cu o apariţie recentă, care a fost lansată la Târgul de Carte Gaudeamus. De data aceasta, este strânsă între copertele cartonate, de-a lungul celor 268 de pagini, opera unui artist plastic mai puţin spectaculos, dar cu o carte de vizită care se întinde pe parcursul câtorva decenii: Teodor Moraru.

Pentru cariera sa artistică prodigioasă de peste 30 de ani, cu numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate (Franţa, Marea Britanie, Germania etc.), Teodor Moraru a fost răsplătit cu mai multe distincţii: Premiul „Ion Andreescu" al Academiei Române, Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer. Artistul se situează în chiar miezul artei contemporane româneşti, consideră Editura ICR, care îi dedică acum acest elegant album.

Vitalitate neoexpresionistă

Albumul „Teodor Moraru" cuprinde o selecţie a celor mai importante lucrări ale artistului - în vârstă acum de 72 de ani -, de la cele semnate în anul 1968 până la cele recente, din 2009. Textele critice ale albumului sunt semnate de nume „grele", precum Maria Magdalena Crişan, Andrei Pleşu, Pavel Şuşară şi Adrian Guţă. Astfel, pentru acesta din urmă, compoziţiile lui Teodor Moraru „se definesc prin bogăţia evenimentelor optice şi, în acelaşi timp, prin monumentalitate".

În esenţă - ca orice artist plastic veritabil -, Teodor Moraru propune o „sinteză vizuală" a lumii în care ne aflăm, pe care o filtrează prin sensibilitatea sa artistică, pentru a ne-o revela, într-un limbaj plastic original, ca „dramatică, tensionată, senzorială", consideră Magdalena Crişan.

Pendulând între modernism şi postmodernism, artistul exprimă o vitalitate neoexpresionistă în compoziţiile sale, cred mai toţi cei care au scris despre lucrările lui Teodor Moraru. „Nu avem de a face cu un strigăt, ci cu o despuiere", avertizează însă Andrei Pleşu într‑un text scris în 1988, în care consideră termenul „expresionism" nepotrivit pentru Teodor Moraru.

Albumul de faţă este pus sub semnul unui motto extras din romanul „Abaddon Exterminatorul", al lui Ernesto Sabato: „Nimeni nu-ţi va putea garanta viitorul, care, în orice caz, va fi trist, dacă ratezi, pentru că ratarea este întotdeauna un chin, iar pentru un artist este tragică", spune marele prozator argentinian.

Limitele formei

„Pictura lui Teodor Moraru se construieşte conform unui program a cărui dezvoltare o putem urmări de peste treizeci de ani. Cu logică şi rigoare, pictorul reuşeşte, pentru cei care îi urmăresc demersul, să dea înţelegere şi coerenţă căutărilor sale în domeniul formei şi capacităţilor acesteia de a transpune în expresie plastică un impact venit din lumea înconjurătoare", scria Maria Magdalena Crişan în 2006.

„Pentru Teodor Moraru pictura este mai întâi o experienţă ontică", afirmă despre artist, sub titlul „Dansul spectrelor", în 1995, Pavel Şuşară, care adaugă: „El pare a fi descoperit golul care se întinde cât cuprinzi cu ochii şi s-a decis să‑l umple".

Unul dintre comentatorii care au scris cel mai des despre Teodor Moraru este cunoscutul Andrei Pleşu, care spunea, într-un text scris pentru catalogul expoziţiei personale a artistului de la Galeria Simeza, din 1980: „O neîmblânzită încordare stăruie în preajma picturii lui Teodor Moraru, cu autoritatea unui adevărat program artistic. E tensiunea efortului perpetuu, a răspunderii pe care orice pictor autentic o resimte faţă de propria sa angajare".

Iar în 1988, la expoziţia personală de la Sala Dalles: „Fiecare nouă expoziţie a lui Teodor Moraru e un efort spre radicalizare. Artistul pare din ce în ce mai puţin preocupat să-şi seducă publicul; el vrea mai curând să-l irite şi să-l trezească; (...) privitorul e trezit pentru a asista la trezirea artistului". „Pictura anti-narativă a lui Teodor Moraru se refuză acelor comentarii care mizează pe capacităţile descriptive ale cuvântului", recunoaşte şi criticul Adrian Guţă.

Info

Album Teodor Moraru, ediţie română-engleză

Editura: Institutul Cultural Român, 2010

Concepţia grafică: Teodor Moraru şi Justinian Scărlătescu

Fotografii: Teodor Moraru

Texte critice: Maria Magdalena Crişan, Andrei Pleşu, Pavel Şuşară şi Adrian Guţă

Traducere în limba engleză: Samuel W. Onn

Număr pagini: 268

Preţ: 75 de lei

Cultură

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite