De 26 de ani, România s-a dus în jos la capitolul cultură

Frecventarea bibliotecilor a ajuns un obicei pe cale de dispariţie

PRĂBUŞIRE Într-o ţară cu 24 de miniştri ai Culturii din 1990 până acum, numărul bibliotecilor din ţară a scăzut cu peste 2.000, iar din 4.637 de cinematografe au rămas doar 77.

Noi date, deloc îmbucurătoare, au parvenit de la Institutul Naţional de Statistică (INS), care a comparat datele privind mai multe domenii culturale din anii 1990, 2010 şi 2015. Astfel, numărul bibliotecilor din România a scăzut, în perioada 2007-2015, cu peste două mii de unităţi, în timp ce al muzeelor a crescut, între anii 2011 şi 2015, la fel şi numărul vizitatorilor. Şi filmele produse în ţară au cunoscut o creştere, în special în ceea ce priveşte serialele de televiziune. În decurs de cinci ani, numărul monumentelor intrate în restaurare s-a înjumătăţit, dar a crescut cel al instituţiilor şi companiilor de spectacole, potrivit statisticienilor de la Institut.

Lucrul este îngrijorător pentru că în România, din 1990 până acum, s-au perindat nu mai puţin de 24 de miniştri ai culturii (ultima pe listă, „cu voia dumneavoastră“, este chiar o persoană specializată în management cultural, Corina Şuteu). Inutil să mai spunem că aceştia, cu foarte puţine excepţii, nu şi-au făcut treaba, fiind lipsiţi de o dorinţă reală de reformă sau de vlaga minimă necesară pentru aşa ceva.

Consumatorul de cultură se agaţă ca înecatul de orice pai: Ministerul Culturii a deschis procesul de consultare publică privind Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Strategiei pentru cultură şi patrimoniu naţional 2016-2020. Propunerile, sugestiile şi opiniile cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ supus consultării publice se pot depune până la data de 23 noiembrie.

În acest context, pe site-ul ministerului a fost publicată o anexă care conţine date furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS), care a analizat domeniile culturale, comparând date din anii 1990, în anumite cazuri, şi 2010, cu cele din 2015. Peisajul rezultat este unul negru pentru cultura românească.

Nu mai citim, vedem filme

Numărul bibliotecilor din ţară, al volumelor existente aici şi al celor eliberate este, din 2011 în 2015, în continuă scădere. Dacă în anul 2007, în România existau 12.366 de biblioteci, în 2015 au fost înregistrate 10.111. În cazul bibliotecilor orăşeneşti, numărul a scăzut din 2007 (266) până în 2015 (259), cu o creştere de 2 unităţi în 2009. În mediul rural, în anul 2007 existau 2.635 de biblioteci, iar în 2015 au rămas 2.052. În bibliotecile din România existau, în 2011, 172.306.882 de volume, iar numărul lor a ajuns, în 2015 la 165.449.585. Bibliotecile au eliberat în 2011 un număr de 54.683.835 de volume, iar în 2015, 40.637.731 volume.

Faptul este explicabil: majoritatea bibliotecilor săteşti, unde se înregistrează cea mai mare scădere, se aflau în căminele culturale, or acestea au fost transformate după Revoluţie în discoteci, iar cărţile risipite în cele patru vânturi. În ce priveşte scăderea numărului de volume eliberate, aceasta este rezultatul dezinteresului general pentru lectură, înlocuită de generaţiile mai tinere cu distracţiile „electronice“, mult mai facile şi uşor de accesat.

Numărul muzeelor a crescut în perioada 2011 - 2015, de la 709 la 738, la fel şi numărul vizitatorilor: în 2010, 8.900.425 de persoane au vizitat muzeele din ţară, pentru ca în 2015, numărul lor să ajungă la 13.051.886. Instituţiile şi companiile de spectacole s-au înmulţit în decurs de cinci ani. În 2011, numărul lor era de 709, pentru ca în 2015, el să ajungă la 738.

Muzeul Naţional Cotroceni      FOTO: David Muntean

Se turnează filme, dar proaste

În schimb, numărul de cinematografe şi instalaţii cinematografice la nivel naţional a scăzut dramatic din 1990. La acea dată, în România, potrivit INS, existau 4.637 de cinematografe. În 2010, numărul lor a ajuns la 67, urmând o creştere, în 2010, la 80, pentru ca în 2014 să ajungă la 77. Explicaţia e simplă: cinematografele vechi au ajuns o ruină sau au căpătat orice altă destinaţie după 1989. În capitala Bucureşti, România Film a ajuns să mai deţină un singur cinematograf funcţional: Europa! Este însă cvasiimposibil să mai vezi un film acolo.

Se pare că numărul de filme produse în România a crescut. Cât priveşte lungmetrajele şi mediumetrajele, INS a înregistrat: 19 producţii, în 2010, 14, în 2011, 20, în 2012, 27, în 2013 şi 29, în 2014. Lucrul nu trebuie să ne bucure neapărat: multe sunt coproducţii, în general horror-uri de duzină, turnate de americani aici pentru că este mai ieftin. Fenomenul însă nu e de durată: mai tentante decât România au ajuns Republica Cehă şi chiar Bulgaria. Cea mai mare creştere în anii 2013 şi 2014 ar fi cunoscut-o producţia de filme seriale pentru televiziune: 191 (2010), 76 (2011), 41 (2012), 149 (2013) şi 426 (2014). „Las Fierbinţi“ să trăiască!

Lucrările la patrimoniu, în declin

În ceea ce priveşte bunurile culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Naţional, numărul total al acestora este de 46.772, dintre care cele mai multe se află în zona Bucureşti-Ilfov (16.111). În funcţie de domeniu, cele mai multe aparţin arheologiei (8.679), numismaticii (8.361) şi etnografiei (8.269).

Dacă în 2010 au intrat în restaurare 304 monumente, pentru care suma totală alocată în Programul Naţional de Restaurare (PNR) a fost de 48.503.960 de lei, cinci ani mai târziu, numărul lor a scăzut la 164, pentru care în PNR au fost alocaţi 23.554.956 de lei. Lucrările recepţionate au cunoscut şi ele un declin: 39 (2006), 18 (2010), 7 (2014) şi 15 (2015).

Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN) a finanţat, în 2010, 83 de proiecte culturale, cu 1.869.611 lei. În 2015, instituţia a alocat 4.704.984 de lei pentru 115 proiecte culturale. Referitor la proiectele editoriale, AFCN a finanţat 57, în 2010, cu 1.651.880 de lei, ajungând la 187 de proiecte, în 2015, pentru care a alocat 3.727.250 de lei.

2.000 de biblioteci au dispărut numai între 2007 şi 2015

Corina Şuteu faţă cu strategiile

„Sectorul cultural din România nu beneficiază de un document strategic asumat la nivelul întregului Guvern pe termen mediu şi lung, care să poată constitui baza întregului sistem de planificare culturală de la nivel naţional, capabil să ofere coerenţă, continuitate şi care să permită fundamentarea  documentelor strategice de nivel regional, judeţean şi local, precum şi a documentaţiilor operaţionale pentru programe şi proiecte cu fonduri publice.

Ministerul Culturii a transmis vineri proiectul strategiei pentru perioada 2016-2020, cu menţiunea că este vorba despre un document de politici publice pe termen mediu care defineşte, în principiu, politica Guvernului României în domeniu, conturând un orizont al activităţii publice pentru o dezvoltare culturală echilibrată, durabilă, inteligentă, în beneficiul tuturor celor direct implicaţi în activităţi culturale şi al societăţii în ansamblul său“,

sună limbajul de lemn al actualei garnituri ministeriale Şuteu.