Cozi lungi şi mirese războinice la Noaptea albă a muzeelor REPORTAJ
0Cei care-au stat, sâmbătă seară, la cozi interminabile de câteva ore au fost răsplătiţi cu momente speciale, precum reconstituiri de bătălii istorice, poze cu cavaleri cruciaţi, expoziţii în premieră sau redeschiderea Muzeului de Artă Populară „Nicolae Minovici“. În peste 40 de spaţii au avut loc expoziţii, concerte şi spectacole de teatru.
Sâmbătă seară, dacă o luai dinspre Cheiul Dâmboviţei pe Calea Victoriei (în alte vremuri Podul Mogoşoaiei) în sus, aveai şansa, dincolo de animaţia Centrului Vechi specifică unei zile de weekend, să surprinzi câteva dintre momentele pregătite de organizatori la câteva dintre cele mai importante muzee pentru Noaptea albă care le este dedicată anual.
Asta dacă aveai răbdare să stai câteva ore la cozile interminabile care însoţeau fiecare dintre intrările în muzee, majoritatea evenimentelor desfăşurându-se în interiorul lăcaşurilor de cultură. Aşadar, cozi lungi de sute de metri, mii de oameni ieşiţi sâmbătă-seară din case, nervi, aglomeraţie, zăpăceală, dar şi bucuria petrecerii timpului liber într-un mod original şi a savurării câtorva momente culturale alături de membrii comunităţii.
Dacii şi romanii, Dochia şi Traian
Existau însă şi programe care se desfăşurau în exteriorul instituţiilor culturale, aşadar accesibile oricărui trecător. De exemplu, în spatele Muzeului Naţional de Istorie a României, lângă splendida biserică Stavropoleos, de-a lungul serii s-au desfăşurat câteva momente de reconstituire a unor lupte istorice (reenactment, cum se cheamă), în care „actorii“, îmbrăcaţi în hainele epocilor trecute, explicau printr-o portavoce spectatorilor tehnicile militare prezentate. S-a început, bineînţeles, cu „dacii şi romanii“. Îmbrăcaţi în costume de legionari romani şi de războinici daci (cu cuşmele specifice), „actorii“ s-au lansat într-o încleştare frenetică, la fel ca cea din care, până la urmă, a rezultat poporul român.
Fotografie cu mireasă şi cruciaţi, lângă coada la Muzeul de Istorie
O „dăcoaică“ tânără, simbolizând-o probabil pe Dochia, a arătat celor prezenţi cât de periculos putea fi arcul cu săgeţi în mâinile fecioarelor din Sarmizegetusa. La rând veneau cavalerii medievali, gen cruciaţi, cu armurile lor greoie, secondaţi de câţiva „tătari“ din Hoarda de Aur. O mireasă apărută cu cortegiul de nuntaşi nu se ştie de unde nu a ezitat să-şi facă poze, la zidul Muzeului de Istorie, cu cavalerii în armuri şi cu halebarde, adoptând poziţii din ce în ce mai belicoase. Când am plecat de acolo, spre terenul de luptă se îndreptau doi cavaleri templieri, în costumele lor inconfundabile. Tot aici, spre miezul nopţii a cântat trupa Ad Hoc, exponentă a unui „punk acustic folcloric medieval transilvănean fantasy istoric“ etc.
Muzică barocă şi oglinzi orientale
Coadă lângă gardul Muzeului Naţional de Artă
Mai sus pe Calea Victoriei, se află Muzeul Naţional de Artă al României (fostul Palat Regal), la care coada se întindea, în curte şi de-a lungul gardului, pe sute de metri. Cei intraţi în cele din urmă au putut asista, pe parcursul serii, la două concerte de muzică barocă (intitulate „Follia“) susţinute de clavecinista Raluca Enea şi colegii săi violonişti: C.Ph.Em. Bach şi Corelli în primul, „dansuri de la curtea Regelui Soare“ (muzică de Rameau) în al doilea. Tot aici s-a deschis, în avanpremieră, expoziţia „Oglinzile Orientului“ (grafică şi pictură românească, 1850-1950), care conţine instalaţia „Nor“ a soţilor Raluca şi Matei Arnăutu (ambele vor fi deschise până în septembrie), ca şi cea fotodocumentară intitulată „Cuminţenia Pământului. Aceasta nu este o piatră“.
Muzeul Naţional „George Enescu“ (Casa cu Lei de pe Calea Victoriei), puţin vizitat în restul anului, s-a bucurat şi el de afluenţă de public în această seară. Pe lângă exponatele specifice dedicate geniului muzicii româneşti, copiii prezenţi în număr foarte mare au putut participa şi la un atelier de origami, arta japoneză tradiţională a figurinelor confecţionate din hârtie.
Program muzical în Muzeul Enescu
Muzeul Ţăranului Român se închide din august!
Desigur, „bătaia peştelui“ era în zona Piaţa Victoriei, în triunghiul format de cele trei muzee-vedetă: Muzeul Antipa (cei intraţi, care-au dovedit o răbdare de fier, au putut „colecta insecte nocturne şi intercepta liliecii“), Muzeul de Geologie şi Muzeul Ţăranului Român. Afluenţa de public pentru acesta din urmă, unul dintre muzeele-fanion ale Bucureştiului, a fost binevenită, pentru că încă o latură a muzeului, aflată spre strada Monetăriei, se va închide pentru lucrări de consolidare şi restaurare, din 6 iunie, urmând ca din luna august să se închidă complet expoziţia permanentă.
Coadă kilometrică la Muzeul Antipa
S-a redeschis Vila Minovici
Ne-am încheiat periplul în zona Băneasa – Fântâna Mioriţa. Dacă superbul Muzeu de Artă Veche Apuseană „Dumitru Minovici“, vedetă în alţi ani, mai avea doar câţiva vizitatori, grosul cozii, destul de mare, era pentru Muzeul de Artă Populară „Nicolae Minovici“ (Vila cu Clopoţei de la şosea), redeschis după renovare cu această ocazie. Un lucru bun, însă: cei care stăteau la coadă puteau asculta între timp muzică alternativă românească la maxim, de la Festivalul organizat de ArCuB pe o scenă apropiată.
Sensibilitate şi neobişnuit în Cimitirul Bellu
Vizitatorii care au mers în Cimitirul Bellu au putut să admire sculpturile lui Storck, Romanelli, Jalea sau Paciurea, dar şi operele unor arhitecţi ca Mincu sau Berindey. Traseul a fost luminat de mici candele aprinse, care i-au purtat pe vizitatori printre monumentele din Bellu. Prima atracţie a fost Aleea Scriitorilor, unde cei ce s-au aventurat în cimitir au putut să vadă mormintele unor scriitori celebri ca Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu sau Zaharia Stancu. A urmat apoi impunătorul monument al familiei Porroineanu şi mormântul monseniorului Ghyka.
Atmosfera generală era de curiozitate şi interes, adeseori auzindu-se exclamaţii de admiraţie faţă de arta funerară. Muzica clasică din fundal era punctată de promisiuni solemne ale vizitatorilor că „se vor întoarce la lumină“ pentru a admira mai bine cimitirul.
S-au putut vizita şi câteva mausolee, precum cele ale familiilor Cantacuzino sau Ghica. La mausoleul Nababului Gheorghe Cantacuzino, s-au ascultat istorisiri vechi din familia Cantacuzino şi s-au admirat mozaicurile impresionante care îi veghează pe boieri şi boieroaice în somnul lor de veci. Unul dintre copiii veniţi în vizită a calificat, spre amuzamentul celorlalţi vizitatori, cavoul ca: „Ditamai mormântul“, dar la final se pare că nu a fost prea impresionat pentru că a afirmat cu sinceritate: „da’ m-am plictisit“.
Piesa de teatru „Jurnalul lui Adam şi-al Evei“ a adunat peste 200 de spectatori, care, chiar dacă nu au avut loc pe scaunele asigurate de administraţie, au urmărit spectacolul de pe treptele unor cavouri din apropiere. Dana Rogoz şi Dan Rădulescu şi-au interpretat rolurile cu talent şi prospeţime, iar piesa după textul lui Mark Twain s-a dovedit alegerea potrivită pentru Noaptea Muzeelor, fiind bine primită de public, care a aplaudat în picioare. Povestea primilor doi oameni, spusă cu umor şi sensibilitate, a fost o încheiere frumoasă pentru o seară plină de descoperiri şi neobişnuit în Cimitirul Bellu.
Pentru cei care vor să se ţină de promisiune şi să viziteze Cimitirul şi la lumina zilei, este bine de ştiut că se pot întoarce în orice zi a săptămânii, între orele 8.00 şi 16.00. Intrarea este liberă. (Oana Maria Filip)
Se încarcă comentariile...
