Cărtărescu vorbeşte despre romanele lui Fitzgerald, la Humanitas de la Cişmigiu

F Scott Fitzgerald, alături de soţia sa, Zelda, şi de unicul lor copil, Frances Scott „Scottie“

O întâlnire dedicată lui F. Scott Fitzgerald are loc pe 21 ianuarie, de la 19.00, la Humanitas de la Cişmigiu, alături de Mircea Cărtărescu. Scriitorul va vorbi despre două dintre cele mai spectaculoase romane ale secolului al XX-lea, scrise de Fitzgerald - „Marele Gatsby“ şi „Blândeţea nopţii“.

La evenimentul de marţi seară vor participa, alături de Mircea Cărtărescu (foto), şi Alexandra Rusu, Andreea Răsuceanu şi Denisa Comănescu. Atmosfera va fi întreţinută printr-un recital de jazz susţinut de Maria Răducanu (voce şi chitară) şi Hanno Höfer (voce, chitară şi muzicuţă).

Volumele „Marele Gatsby“ şi „Blândeţea nopţii“ au apărut la editura Humanitas în seria de autor dedicată lui F. Scott Fitzgerald. Cartea „Marele Gatsby“ a apărut la Humanitas în traducerea lui Mircea Ivănescu şi a lui Radu Paraschivescu.

În timp, capodopera lui F. Scott Fitzgerald, „Marele Gatsby (The Great Gatsby)“, publicată pe 10 aprilie 1925, a câştigat în valoare. Considerată iniţial o carte spectaculară despre „generaţia pierdută“, astăzi ocupă locul al doilea, după „Ulise“ de James Joyce, pe lista celor mai bune romane ale secolului al XX-lea, alcătuită de publicaţia „The New York Times“. Cartea „Marele Gatsby“ s-a bucurat de şase ecranizări, cea mai recentă în regia lui Baz Luhrmann, cu Leonardo DiCaprio în rolul lui Jay Gatsby. 

Pe de altă parte, „Blândeţea nopţii“ a apărut la editura Humanitas în traducerea lui Mircea Ivănescu. Publicat în 1934, romanul „Blândeţea nopţii (Tender Is the Night)“ l-a ridicat pe F. Scott Fitzgerald, aşa cum au remarcat criticii, la înălţimea unui „Orfeu modern“. În 1998, Modern Library l-a inclus pe lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză ale secolului al XX-lea. A fost ecranizat în 1962, cu Jason Robards, Jennifer Jones şi Joan Fontaine în rolurile principale, iar în 1985 BBC a lansat o miniserie cu Peter Strauss şi Mary Steenburgen. În 1995, The Fountain Theatre din Los Angeles a dramatizat romanul, adaptarea pentru scenă câştigând PEN Literary Award.

Francis Scott Fitzgerald (foto)

s-a născut în St. Paul, Minnesota, pe 24 septembrie 1896. A urmat Princeton University, în 1917 a intrat în armată, iar după demobilizare s-a mutat la New York. Publicat în 1920, primul său roman, „Dincoace de Paradis (This Side of Paradise)“, s-a bucurat imediat de o mare popularitate, fiind urmat, în 1922, de „Cei frumoşi şi blestemaţi (The Beautiful and Damned)“. În 1920 s-a căsătorit cu Zelda Sayre (1900-1948), iar cuplul, al cărui unic copil, Frances Scott „Scottie“ Fitzgerald, scriitoare şi ziaristă, s-a născut în 1921, a locuit când la Paris şi New York, când pe Riviera franceză, devenind parte a cercului de emigranţi americani care îi includea pe Gertrude Stein, Ernest Hemingway şi John Dos Passos. În 1925 lui Fitzgerald i-a apărut capodopera „Marele Gatsby (The Great Gatsby)“, care a avut succes doar după moartea sa. 

Tensiunile din cuplu s-au accentuat pe parcurs, din cauza alcoolismului scriitorului şi a problemelor psihice ale Zeldei, care, din 1930, a fost internată în diferite sanatorii, reuşind totuşi să scrie romanul semi-autobiografic „Save Me the Waltz“, publicat în 1932. La sfârşitul anilor '20, Fitzgerald a început să lucreze la al doilea mare roman al său, „Blândeţea nopţii (Tender Is the Night)“, apărut în anul 1934, care transfigurează dezastrul mariajului cu Zelda.

Fiind într-o constantă lipsă de bani, a publicat povestiri comerciale în diferite reviste. În 1937 s-a mutat la Hollywood, unde, uitat de lumea literară, a scris scenarii de film. În urma unui infarct, a murit pe 21 decembrie 1940, lăsând neterminat romanul „Dragostea ultimului magnat (The Last Tycoon)“, apărut în 1941.

Fitzgerald a crescut ca să descopere că toţi zeii sunt morţi, toate războaiele încheiate şi orice credinţă în oameni zdruncinată.

Fitzgerald este autorul mai multor volume de povestiri, printre care „Tales of the Jazz Age“ (1922), „All the Sad Young Men“ (1926), „Babylon Revisited and Other Stories“ (1960). A mai scris volumul autobiografic „The Crack-Up“ (1945) şi eseuri. A întreţinut o vastă corespondenţă publicată postum.

Opera lui Fitzgerald este emblematică pentru aşa-numita epocă a jazzului din anii '20, despre generaţia sa scriitorul afirmând că „a crescut ca să descopere că toţi zeii sunt morţi, toate războaiele încheiate şi orice credinţă în oameni zdruncinată“.