Când marketingul se întâlneşte cu muzica bună

0
0

Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo se vrea special, şi chiar reuşeşte să fie. La a patra ediţie, festivalul a câştigat noi teritorii, a cucerit noi elite intelectuale.

Ne aflăm în faţa unui efort de marketing fără egal în lumea românească a muzicii clasice, apelând, dacă nu la toate, la numeroase artificii ale domeniului pentru a atrage atenţia. Tineri voluntari sau colaboratori ai festivalului contribuie la rezolvarea atentă a tuturor detaliilor. Programul este ales cu o autentică obsesie pentru diversitate. Mulţi interpreţi,
mulţi compozitori, multe săli, luxurianţă, strălucire, multimedia, video art.

Am ales în mod deliberat din cele nouă concerte din Bucureşti o seară la Palatul Bragadiru, spaţiu de spectacol excentric în raport cu circuitul concertistic bucureştean tradiţional. Am pătruns în cartierul Rahova Uranus în căutarea nesemnalizatului Palat Bragadiru, locul ales de SoNoRo pentru concertele experimentale în urmă cu trei ani.

Muzical şi vizual

Bună dispoziţie şi diversitate sonoră, vizual ingenios, la care se adaugă acustica favorizantă pentru muzica de cameră a Palatului Bragadiru - şi evenimentul este conturat. Dacă mai putea exista un dubiu în privinţa faptului că toată această desfăşurare de forţe se sprijină şi pe un fundament muzical consistent, seara de la Palatul Bragadiru ni l-a spulberat.

Uvertura pe teme evreieşti de Prokofiev şi cvintetul Prayers and Dreams of Isaac the Blind de Osvaldo Golijov pentru clarinet klezmer şi cvartet de coarde au fost însoţite de proiecţiile video ale VJ-ului Andu Dumitrescu şi au fost interpretate de Diana Ketler - pian, Chen Chalevi - clarinet, Daishin Kashimoto - vioară, Alexander Sitkovetsky - vioară, Rãzvan Popovici – violă şi Bernhard Naoki Hedenborg – violoncel.

Entuziasmul şi pregnanţa prezenţei artistice a celor şase muzicieni au devenit contaminante pentru publicul care a înfruntat frigul elegantei incinte a Palatului Bragadiru şi a ştiut să deguste atât muzica, cât şi un pahar din vinurile SoNoRo vivace (cel alb) sau SoNoRo cantabile (cel roşu), una dintre ideile originale de marketing ale actualei ediţii.

Aflat la al patrulea sezon, Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo a cuprins anul acesta 11 concerte la Bucureşti, Cluj şi Iaşi, în perioada 1-13 noiembrie, în care au putut fi ascultaţi 25 de artişti internaţionali remarcabili, pe lângă concerte având în program şi film documentar (Pianomania - În căutarea sunetului perfect), proiecţii video şi o expoziţie de fotografie semnată Şerban Mestecăneanu.

Concertele au avut, ca în fiecare an, titluri imaginative: Souvenir de Florence, Prayers and dreams, Serenade, Sans Orchestre, Maeştri germani, Matinée – Muzică de cameră à la carte, Finale, Interferenţe  şi Festivalul SoNoRo On Tour Iaşi şi Cluj. Sălile vizitate de publicul SoNoRo au fost Palatul Cotroceni, Palatul Bragadiru, Catedrala Sfântul Iosif şi, în premieră, Palatul Cercului Militar Naţional, dar şi scene consacrate, precum Ateneul Român şi Muzeul Naţional “George Enescu”.

Mai mult, prin proiectul SoNoRo-Interferenţe, festivalul a oferit în cursul anului 21 de burse unor talentaţi tineri muzicieni români, aceştia putând fi ascultaţi în două concerte dedicate exclusiv lor, la Muzeul Naţional “George Enescu” şi la Centrul Ceh.

Deşi este consecvent cu sine, SoNoRo nu se repetă. Aşteptăm cu mai mare curiozitate ediţia a cincea.

Mai multe - Cultură

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite