AVANPREMIERĂ Ultimul volum al trilogiei „O istorie mondială a comunismului“. Thierry Wolton în dialog cu Gabriel Liiceanu despre „Complicii“

Istoricul francez Thierry Wolton                                                              FOTO: Adevărul/ Eduard Enea

Miercuri, de la ora 19.30, are loc o întâlnire online live cu Thierry Wolton şi Gabriel Liiceanu despre „Complicii”, ultimul volum al trilogiei „O istorie mondială a comunismului”. „Adevărul” prezintă, în avanpremieră, un fragment din ultimul volum din această trilogie, tradusă din limba franceză de  Wilhelm Tauwinkl, Carmen Fotescu, Marieva‑Cătălina Ionescu, Mariana Piroteală, Elena Ciocoiu, Georgeta‑Anca Ionescu şi Emanoil Marcu.

Proiectul lui Wolton a fost recompensat cu Premiul Jan Michalski (Elveţia, 2017) şi Premiul Aujourd’hui (Franţa, 2018). 

Întâlnirea va putea fi urmărită live, pe Facebook sau pe canalul YouTube Humanitas. Înregistrările video şi audio vor fi disponibile ulterior pe canalele YouTube Humanitas şi SoundCloud Humanitas.

„Humanitas s-a născut la o răscruce a istoriei noastre: februarie 1990. Nu întâmplător, Fenomenul Piteşti, cartea lui Virgil Ierunca, inaugura Procesul comunismului, colecţia ivită din cel mai apăsat act de voinţă editorială făcut în ultimii 30 de ani. Simbolic, această colecţie se încheie cu trilogia lui Thierry Wolton, O istorie mondială a comunismului. Este, în definitiv, procesul complet şi lămuritor făcut celui mai criminal regim politic din lume: comunismul.“ – Gabriel Liiceanu, decembrie 2020

„Complicii nu au făurit comunismul, acest rol le-a aparţinut călăilor, în schimb i-au permis să dureze, mai rău chiar, să prospere, din credinţă, din orbire, din interes. Unii au fost mai complici decât alţii, fără doar şi poate. Toate aceste complicităţi, cu diverse motivaţii, explică în fapt dificultăţile întâmpinate în stabilirea adevărului legat de regimurile totalitare. Aşa se explică tulburarea cu care privesc oamenii toată această poveste: conştiinţa încărcată la nivel general împiedică percepţia corectă. Oricât de dureros este acest trecut, în primul rând pentru nenumăratele sale victime, atunci când încă mai pot să depună mărturie despre el, dar şi pentru cei care s-au lăsat înşelaţi sau pentru cei care au păstrat tăcerea, suntem obligaţi să rostim adevărul până la capăt.“- Thierry Wolton 

-FRAGMENT-

Din prefaţa la ediţia în limba română

„Dragi cititori,

Iată publicată şi traducerea ultimului volum din trilogia O istorie mondială a comunismului. După ce am analizat comunismul punând accentual pe actorii puterii (Călăii), apoi pe modul în care a fost trăit de cei care l‑au îndurat (Victimele), în acest volum el este privit din exterior, din perspectiva ţărilor care au avut norocul de a nu cunoaşte un asemenea regim. Adeseori lumea e preocupată de cauzele pentru care s‑a prăbuşit comunismul, când de fapt ar trebui să ne întrebăm cum de a durat atât de mult. Răspunsul este simplu: nenumăraţii complici care au susţinut comunismul în întreaga lume i‑au asigurat longevitatea. Aceste complicităţi sunt discutate în cartea de faţă.

Fără susţinerea partidelor comuniste din străinătate, aflate la ordinele Moscovei şi finanţate de URSS, care au reprezentat o adevărată portavoce pentru propaganda sovietică, probabil că edificiul socialist, a cărui temelie constă în mare parte din minciuni, s‑ar fi prăbuşit mai repede. Fără intelectualii occidentali orbiţi de doctrină, ale căror orgolii sunt gâdilate de regimuri ce le cunoşteau punctele slabe, intelectuali beneficiari ai voiajelor organizate de poliţiile politice locale, probabil că s‑ar fi aflat mai devreme adevărul despre ceea ce se întâmpla în spatele Cortinei de Fier. Dacă liderii ţărilor democratice n‑ar fi fost, în marea lor majoritate, nepăsători faţă de soarta populaţiilor victime, dacă statele n‑ar fi dat dovadă de acel realism feroce pentru care fiinţa umană contează prea puţin sau deloc, dacă „granzii“ lumii n‑ar fi rămas în cârdăşie, aceste regimuri n‑ar fi reuşit cu siguranţă să‑şi păstreze atât de mult timp locul ce li s‑a atribuit în ansamblul mondial. Fără lăcomia bancherilor, a industriaşilor, a oamenilor de afaceri capitalişti, obsedaţi să cucerească noi pieţe, mai mult artificiale decât reale, este clar că economiile socialiste ar fi dat faliment rapid. Fără dezinteresul restului lumii faţă de realitatea comunismului, din simpatie, din ignoranţă, din indiferenţă, aura de care s‑a bucurat atât de mult această ideologie n‑ar fi exercitat niciodată o asemenea atracţie.

Complicii nu au făurit comunismul, acest rol le‑a aparţinut călăilor, în schimb i‑au permis să dureze, mai rău chiar, să prospere, din credinţă, din orbire, din interes. Unii au fost mai complici decât alţii, fără doar şi poate. Liderii partidelor comuniste occidentale sunt complici în mai mare măsură decât oamenii obişnuiţi care au întors privirea în altă parte, ca să nu vadă ce li se întâmplă vecinilor lor. Toate aceste complicităţi, cu diverse motivaţii, explică în fapt dificultăţile întâmpinate în stabilirea adevărului legat de aceste regimuri totalitare. Aşa se explică tulburarea cu care privesc oamenii toată această poveste: conştiinţa încărcată la nivel general împiedică percepţia corectă.

[…]

 Vorbim aici despre istoria secolului XX: dacă nu o privim în faţă, dacă nu lămurim care sunt responsabilităţile, dacă refuzăm să înţelegem mecanismele interioare, dacă refuzăm să aflăm adevărul pur şi simplu, aşa cum procedează mulţi dintre contemporanii noştri, lumea din prezent

suferă în mod inevitabil consecinţele, pentru că toate acestea fac parte din moştenirea ei, după cum am arătat şi în paginile trilogiei. Oricât de dureros este acest trecut, în primul rând pentru nenumăratele sale victime, atunci când încă mai pot să depună mărturie despre el, dar şi pentru cei care s‑au lăsat înşelaţi sau pentru cei care au păstrat tăcerea, suntem obligaţi să rostim adevărul până la capăt. Dacă România, ca şi alte foste ţări socialiste, încă mai suferă din cauza acestui trecut, la fel se întâmplă şi cu restul omenirii. Viitorul nostru comun, în Europa şi în lume, depinde în parte de modul în care ne asumăm această istorie, de modul în care ne confruntăm cu acest trecut colectiv”.

Foto: Adevărul/Eduard Enea

Thierry Wolton (n. 1951) este jurnalist, scriitor şi istoric, profesor la École Supérieure de Commerce din Paris. E preocupat în mod special de istoria regimurilor comuniste, de Războiul Rece şi de influenţa sovietică în Occident. A mai publicat: Vivre à l’Est (1977), L’Occident des dissidents (în colaborare cu Christian Jelen, 1979), Culture et pouvoir communiste (în colaborare cu Natalia Diujeva, 1979), Le KGB en France (1986; trad. rom. KGB-ul în Franţa, Humanitas, 1992), Silence, on tue (în colaborare cu André Glucksmann, 1986), Les visiteurs de l’ombre (în colaborare cu Marcel Chalet, 1990), Le Grand Recrutement (1993), La France sous influence: Paris–Moscou, 30 ans de relations secretes (1997), L’Histoire interdite (1998), Rouge-brun: Le Mal du siècle (1999; trad. rom. Roşu-brun: Răul secolului), Le grand bluff chinois: Comment Pékin nous vend sa „révolution“ capitaliste (2007), Le KGB au pouvoir: Le système Poutine, (2008; trad. rom. KGB-ul la putere: Sistemul Putin, Humanitas, 2008, ed. a II-a 2014), Le négationnisme de gauche, (2019, trad. rom. Negaţionismul de stânga, Humanitas, 2019), Une histoire mondiale du communisme, vol. 1–3 (2015–2017; trad. rom. O istorie mondială a comunismului, Humanitas, vol. 1, 2018, vol. 2, 2019, vol. 3, 2020).