Alex Ştefănescu, la prima experienţă pe blogul său de pe adevarul.ro: „Credeam că bloggerul este un fel de... rocker”

Alex Ştefănescu, în Central Park, la New York

Criticul literar Alex Ştefănescu, în vârstă de 65 de ani, o persoană care locuieşte liniştit într-o casă la ţară, în apropierea Bucureştiului, a acceptat provocarea de a avea un blog pe noul site www.adevarul.ro.

Cu o ironie caldă, de mare fineţe, criticul va scrie, în rubrica sa, despre „Întâmplări cu scriitori”, sperând să convingă lumea, prin prezentarea cu tâlc a unor cărţi, să se reîntoarcă la lectură.

Textul cu care bonomul Alex Ştefănescu debutează pe siteul Silueta lui Alain Delon”.

Obtimist şi jovial, criticul este nerăbdător să răspundă noilor tentaţii multimedia. „Literatura n-are nimic de pierdut din cauza expansiunii internetului, în sensul larg al cuvântului. Esenţa literaturii este textul, nu cartea”, consideră Alex Ştefănescu.

„Adevărul”: Când v-a venit prima dată ideea să vă faceţi un blog?

Alex Ştefănescu: Nu sunt chiar aşa neiniţiat, cum par. Acum doi ani am înfiinţat un blog, „Poşta redacţiei” (în cuprinsul lui mă pronunţ săptămânal asupra textelor celor care visează să devină scriitori). Dar înainte de a face această experienţă credeam că blogger-ul este un fel de... rocker, cu altfel de vestimentaţie.

Cu adevărat surprins sunt de profesionalismul şi eleganţa stilistică a platformei media create de dv. Credeam că un blog nu poate ieşi din raza amatorismului.

Ce fel de teme veţi aborda în noua dumneavostră rubrică? Ce aşteptări aveţi de la acest blog?

Sper să contribui, prin această rubrică, la relansarea interesului pentru literatură. Când eram copil şi am citit prima carte, am fost fermecat de frumuseţea literaturii şi am hotărât, în sinea mea, să nu mai spun nimănui că există literatura, ca să mă pot bucura numai eu de ea. Dumnezeu a fost ironic cu mine şi m-a făcut critic literar, ca să acţionez exact invers şi anume să conving lumea să citească.

Cum vă împăcaţi, tehnic, cu noua platformă? Vreţi să învăţaţi să vă postaţi singur textele?

Da, vreau să învăţ să-mi postez singur textele. În general, îmi place să învăţ. Şi îi ţin minte – cu un sentiment de recunoştinţă – pe toţi cei de la care am învăţat de-a lungul timpului ceva (chiar şi cum se coase un nasture).

Ca să nu mai vorbesc de momentul plăcut al învăţării în cazul în care profesor îmi este o doamnă sau o domnişoară!

Ne-aţi surprins şi prin faptul că aveţi un cont de Facebook. Cum vedeţi, în plin avânt al noilor reţele sociale multimedia, viitorul Galaxiei Gutenberg?

Îmi pare rău că vă dezamăgesc nefiind bărbatul inocent care place, în general, femeilor. Am şi un cont de Facebook  pe care îl folosesc cu încântare, ca pe un caleidoscop al relaţiilor cu contemporanii. Deşi, recunosc, nu i-am explorat încă toate posibilităţile...

Literatura n-are nimic de pierdut din cauza expansiunii Internetului, în sensul larg al cuvântului. Esenţa literaturii este textul, nu cartea. Cât vreme nu se renunţă la text (indiferent de mijlocul prin care se înregistrează şi se difuzează), eu mă simt în siguranţă. Doar într-o lume fără cuvinte (şi, implicit, fără combinaţii de cuvinte) aş intra în panică. 

Autor al  "Istoriei literaturii române contemporane. 1941-2000" 

Alex Ştefănescu este critic şi istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6 noiembrie 1947. Redactor-şef (în perioada 1990–2010) al revistei România literară.

Autor a mii de articole şi a 20 cărţi, dintre care a avut un mare ecou Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, apărută în 2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro şi contra, a fost răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei). Volumele Jurnal secret, 2009 şi Bărbat adormit în fotoliu, 2010 au apărut în tiraje mari şi au fost reeditate la cererea publicului.

Emisiunea Un metru cub de cultură difuzată de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune, realizată pentru TVR Cultural, Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ştefănescu – Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.

În 2009 a publicat o carte despre două sute cincizeci de cărţi proaste, Cum te poţi rata ca scriitor. Tot în 2009 a început să realizeze şi o emisiune TV pe această temă, Tichia de mărgăritar. A urmat, din 2011, emisiunea Iluminatul public, consacrată celor mai bune cărţi apărute după 1989.