Adevăruri de altădată: Bercu Leibovici (II)
0A l. O. Teodoreanu are darul independenţii, în compartimentul literaturii noastre umoristice, dar pe care îl consider sub un aspect îndoit. Pe de o parte, nu se înglobează în succesiunea grea a geniului caragelian, care a însemnat cu pecete de suveran o întreagă progenitură, timp de jumătate de veac.
D-sa a ştiut să ocolească materialul uman caragelian. Pe de altă parte, d. Al. O. Teodoreanu e un fantezist, un spirit de spontană vervă, care îşi proectează propria sa exuberanţă vitală în anecdotă, şi în poantă, neostenindu-se a „crea" tipuri, neasudând în construcţii psihologice, după cum am arătat, bifurcate în genul comic.
Procedeul la d-sa e personal şi constă într'un fel de răsturnare a ritmului umoristic. În loc să plece de la individ, spre a stoarce efecte logice, d-sa porneşte de la o anecdotă sau de la un cuvânt de duh, pentru a le comunica unor inşi ce îi servesc doar ca pretexte, ca vehicule. Cuvântul caracterizator al meşteşugului d-lui Al. O. Teodoreanu este tocmai acesta, pe care l-am scris mai sus: creionarea.
D-sa posedă o artă graţioasă, cu care se joacă la suprafaţa fenomenelor de viaţă, pentru a schiţa numai câte o figură şi a indica o situaţie, fără să insiste cu stăruinţa gravă a moralistului. Îl socotesc prin aceasta în adevăr din aceiaşi familie de scriitori ca şi fratele d-sale, Ionel Teodoreanu, care, dotat cu aceeaşi fantezie, e în schimb lipsit de măsură, apăsând din condei, stilizând metaforic cu incontinenţă.
În schimb, escrocii, beţivii, craii, gugumanii, imbecilii sau mai ştiu eu ce soi de oameni din destul de variata galerie a d-lui Al. O. Teodoreanu apar şi se mişcă tocmai atât cât li se cere ca să provoace o sănătoasă reacţiune de râs sau un surâs numai, de inteligenţă, şi atât. Bercu Leibovici e o carte izbutită care nu se încadrează în genul grav al umorului; este, ca să vorbim în vocabularul gastronomului, un aperitiv, dintre acelea cari îşi împlinesc menirea, de a nu procura indigestie.
(articol publicat de Şerban Cioculescu în „Adevărul", 1935)
Se încarcă comentariile...
