Ada Solomon, la proiecţia filmului „Un pas în urma serafimilor”: „Nu mi se pare că e un film care ofensează slujitorii bisericii” VIDEO

Producătorul Ada Solomon, regizorul Daniel Sandu şi protagoniştii filmului „Un pas în urma serafimilor”   FOTO: Nick Cara

Din 22 septembrie, intră în cinematografe debutul în lungmetraj al regizorului Daniel Sandu, „Un pas în urma serafimilor”.  Pelicula arată experienţele din spatele unui seminar teologic , aşa cum le-a trăit de altfel regizorul însuşi pe parcursul a cinci ani, cu abuzuri de putere, cu abuzuri financiare şi psihologice.

„Un pas în urma serafimilor”  prezintă  poveştile elevilor la un seminar de teologie, cu precădere pe cea a lui Gabriel (Ştefan Iancu), ultimul admis în anul său şi care va fi rapid considerat un copil-problemă.  Alături de colegii săi, el încearcă iniţial să se adapteze şi să urmeze atent cursurile pentru a deveni preot. Lucrurile degenerează însă rapid când, odată cu primele probleme adesea specifice comportamentului unui elev de liceu, părintele Ivan (Vlad Ivanov), dirigintele clasei lui Gabriel,  abandonează blândeţea şi cinstea pe care le predică şi îşi demască forţa manipulatoare şi capacitatea de disimulare.

O poveste reală. Unde este ficţiunea

Personajul lui Ştefan Iancu este primul care realizează că pentru a face faţă anilor în seminar, trebuie să joace cu armele părintelui Ivan, altfel riscă exmatricularea şi amăgirea părinţilor.

Gabriel are un corespondent în realitate: regizorul Daniel Sandu.  Acesta a povestit că filmul nu a fost creat cu scopul de demascare sau de atac la vreo instituţie. Totuşi, a subliniat Sandu, nu şi-a dorit să evite lucruri care ar putea deranja pentru că acestea sunt reale.

„Şi pe mine nu mă poate contrazice nimeni, pentru simplul motiv că am trăit-o eu. Şi există oameni care au libertatea să nu mă creadă, dar în acelaşi timp, nu am trăit-o singur. Sunt mult mai mulţi oameni care au fost alături de mine acolo, care activează în sânul instituţiei respective...unii dintre ei au văzut filmul şi au apreciat că lucrurile sunt cât se poate de veridice”, a spus regizorul după proiecţia filmului.

Filmul este, după spusele lui Sandu, realitate în proporţie de 80% şi ficţiune în proporţie de 20%. Ficţiunea se regăseşte pe trei paliere: schimbarea numelor personajelor reale, crearea unor personaje din film prin contopirea a două personaje reale pentru că acestea din urmă erau prea multe şi ar fi fost prea greu de urmărit într-un film. Cel de-al treilea element fictiv l-a reprezentat comprimarea evenimentelor care s-au petrecut pe o perioadă de cinci ani,  o, „ajustare cronologică”.

Zvonuri legate de propagandă

Având în vedere scandalurile în care a fost implicată biserica română în acest an, cel în care a fost implicat episcopul din Huşi, respectiv cel cu preotul Cristian Pomohaci, mulţi au considerat că echipa proiectului cinematografic „Un pas în urma serafimilor” a ales un moment oportun pentru a lansa filmul. Daniel Sandu a negat acest lucru, declarându-se amuzat că există persoane care susţin că el şi echipa sa au premeditat lansarea pentru a veni în întâmpinarea evenimentelor care se întâmplă acum în sânul instituţiei. De asemenea, regizorul a vorbit şi despre o constantă a scandalurilor la acest nivel.

„ Dacă lansam filmul anul trecut, era un alt scandal în sânul bisericii. Dacă-l vom lansa la anul, probabil, va fi un nou scandal despre care acum habar nu avem. Prin urmare, motivul pentru care am decis să lansăm acest film acum era pentru că acest film este gata de prezentat publicului şi această decizie s-a luat undeva la începutul acestui an , cu mult timp înainte de a apărea scandalul în sânul instituţiei”, a mai spus Sandu.

Dincolo de gard

Motivaţia principală din spatele filmului a fost că Daniel Sandu şi-a dorit să ofere publicului posibilitatea de a vedea cum stau lucrurile dincolo de gardul care delimitează seminarul teologic. Există o diferenţă imensă în acest domeniu, în ceea ce priveşte percepţiile elevilor, respectiv percepţiile celorlalţi.

                                                                       Regizorul şi scenaristul Daniel Sandu (Foto:Raftul cu cărţi)

„În timp ce eram la seminar, am observat că oamenii din afară, inclusiv părinţii, aveau o cu totul altă percepţie. Şi, în opinia noastră, a celor din interior, ni se părea că acea percepţie este cumva nu greşită, dar cumva îndoită”, a afirmat regizorul.

Părinţii îşi consideră copiii prea răsfăţaţi şi sunt convinşi că singurii care au dreptate sunt preoţii de la seminar, a mai povestit Sandu. Acesta şi-a dorit să ofere o fereastră în instituţia care pregăteşte viitori lideri ai bisericii.

„ Mi s-a părut că atunci când ei selectează anual, 30 cei mai buni elevi... au o uriaşă responsabilitate să-i pregătească într-un anumit fel în care oamenii ăştia, când ies de acolo, să devină cu adevărat lideri, şi înainte să devină preoţi, să fie oameni”, a mai explicat Daniel Sandu.

Problema pedagogiei

Una dintre problemele cele mai mari pe care Daniel Sandu le-a resimţit pe când era elev la seminar a fost că profesorii nu aveau pregătire pedagogică. Deşi îşi ştiau materiile, nu ştiau cum să abordeze tinerii. Obligaţia morală a acestor preoţi, a mai punctat Sandu, este aceea de a-şi construi o cancelarie pe alte criterii decât pe cele ierarhice.

                                                                                                    Regizorul şi scenarisul Daniel Sandu                                                                                                                 (Foto: facebook/ serafimi)

„ Iar aceşti tineri analizau totul. Analizau orice scăpare a unui profesor pentru că îi admirau. Eu personal îl admiram pe părintele cel real, părintele Ivan”,  a mai povestit regizorul.

Acesta a mai povestit că a fost întrebat în repetate rânduri dacă au existat cazuri de abuzuri sexuale în cei cinci ani în care a urmat seminarul teologic.

„Nu au existat. Dacă ar fi existat, dacă le-aş fi văzut, ar fi fost nedrept din partea mea să le ocolesc în acest film. Dar întâmplarea a făcut că, atât timp cât am fost eu acolo, cinci ani de zile, nu a existat niciun element de abuz sexual. Au fost, în schimb, abuzuri de putere, abuzuri financiare şi abuzuri psihologice”, a concluzionat Daniel Sandu.  

O imagine de excepţie

„Un pas în urma serafimilor” ţine spectatorul cu sufletul la gură prin încercările elevilor de a trăi, de a se distra sau de a scăpa de o autoritate exagerată, combinate cu clevetirile părintelui Ivan care par să nu aibă limite, lăsând un elev să fie chiar bătut de tatăl său fără a interveni.

De asemenea, pe lângă scenele dramatice, „Un pas în urma serafimilor” abundă în glume ce ţin cel mai adesea de teologie, fără însă a fi de prost gust sau a-i leza în vreun fel pe cei care activează în meseriile cuprinse de aceasta. Despre acest lucru a vorbit şi producătorul filmului, Ada Solomon, care a povestit că  în viziunea sa, filmul este despre credinţă şi provocările de a fi om, muritori supuşi greşelilor.

Ada Solomon alături de regizorul Daniel Sandu, după proiecţia „Un pas în urma serafimilor” 

„Nu mi se pare că e un film care ofensează nici slujitorii bisericii, pe cei care îşi fac cu credinţă meseria”, a punctat Solomon.

Imaginea filmului, semnată de George Dăscălescu, este în concordanţă cu specificul fiecărei scene, reuşind să cuprindă cu desăvârşire nuanţele fiecărui personaj. De la privirea lui Olah (Ilie Dumitrescu Jr.), unul dintre rebelii din anii mai mari care păcăleşte, până într-un punct, sistemul închis, până la imaginea unui Gabriel descurajat care plânge în altar şi până la cea a părintelui Ivan, deja într-o măsură demascat pentru spectator, predicând slujba, sau cea a unui preot bătrân şi îndoit de zile care predică credincioşilor dintr-un mic sat- toate sunt elemente ce se constituie ca un îndemn la reflecţie.  

Actorul Vlad Ivanov, „locomotiva distribuţiei”

Societatea românească  este obişnuită deja cu scandalurile din sânul bisericii, însă „Un pas în urma serafimilor” abordează o temă scandaloasă la acest nivel, fără a se contamina de vreo doză de senzaţional de prost gust. Daniel Sandu reuşeşte să ofere un film curat, în care, într-un fel, se poate spune că nu există personaje negative sau pozitive. Sandu a transpus pe ecran oameni reali, adolescenţi reali care exagerează, dar sunt şi nedreptăţiţi, precum şi un preot habotnic care însă, în ciuda pretenţiilor exagerate şi a nedreptăţilor pe care le săvârşeşte, este un om cu un scop curat: apărarea bisericii.

 „Este un personaj la limita dintre bine şi rău. Este un personaj care vrea să facă bine, dar se foloseşte de mijloace greşite”, a declarat regizoul Daniel Sandu la finalul proiecţiei „Un pas în urma serafimilor”.

Gabriel (Ştefan Iancu) alături de părintele Ivan (Vlad Ivanov)

Jucat incredibil de veridic de Vlad Ivanov, numit de regizor „locomotiva distribuţiei”, părintele Ivan poate stârni sentimente puternice de ură, prin raportare la problemele din societatea românească. Preotul apără biserica şi pe Dumnezeu printr-un set de acţiuni contrare în sine acestor două entităţi.

Când i s-a propus rolul, lui Ivanov i s-a spus că personajul există, slujind într-o biserică din Roman, şi că, dacă doreşte, poate să îl viziteze pentru a-şi întregi viziunea asupra personajului. Actorul a refuzat însă.

 „Am spus atunci că nu vreau să fac lucrul ăsta pentru că nu ma interesează să aduc pe ecran o copie fidelă a acestui personaj, ci mă interesează părerea mea, Vlad Ivanov,  şi părerea lui Daniel despre acest părinte”, a spus actorul.

Producătorul fimului, Ada Solomon, a vorbit, printre altele, şi despre personajul lui Ivanov. Aceasta consideră că e greu de încadrat, cu multe nuanţe, fiind greu de spus dacă îl iubeşti sau îl urăşti, dacă ţi-e frică de el sau te fascinează.

„Pentru mine, e un personaj cu totul special. De altfel, cred că ar fi fost greu ca acest atât de complex personaj să fie jucat orice alt actor român în afară de Vlad . El a fost în mintea noastră de la început şi-i mulţumesc că aputut să fie alături de noi”, a declarat Ada Solomon.

Actorul Vlad Ivanov, cel care îl interpretează pe părintele Ivan (Foto: Nick Cara)

„O constelaţie de sateliţi talentaţi”

Vorbind despre tinerii care i-au jucat pe elevii de la seminarul teologic, regizorul i-a numit „o constelaţie de sateliţi talentaţi”. Atât el cât şi directoarea de casting au avut în vedere ca protagoniştii să fie actori cât mai noi şi cât mai necunoscuţi.

„Am căutat să creăm acest contrast şi în acelaşi timp, ne-am asumat nişte riscuri majore, pentru că mulţi dintre ei, nu mai jucaseră sau jucaseră foarte puţin. Am avut noroc că Ştefan Iancu avea experienţă şi jucase în filme străine deja”, a mai spus Sandu.

Ştefan Iancu nu a fost văzut din prima pentru rolul lui Gabriel. Tânărul actor a dat iniţial probă pentru alt personaj, apoi a fost chemat pentru a da probă pentru un al doilea personaj şi abia, a treia oară, a fost testat pentru personajul lui Gabriel.

Gabriel, jucat de Ştefan Iancu şi Olah, jucat de Ilie Dumitrescu Jr. 

Iancu povestit despre personajul său, punctând mai ales diferenţa majoră dintre Gabriel de la începutul filmului, respectiv cel de la final.

 „Cea mai grea parte a fost să fac în aşa fel încât să îl apropii pe Gabriel de mine, dar în acelaşi timp, să nu îl îndepărtez de Daniel. Să găsesc o cale de mijloc, încât să fie şi al meu, şi al lui”, a explicat Ştefan Iancu.  

Daniel Sandu a glumit, replicând că mai există un element de ficţiune în ceea ce priveşte distribuţia lui Iancu-  „eu, în realitate, la vârsta lui, nu eram aşa atrăgător”.

Vlad Ivanov a lăudat dăruirea tinerilor actori, implicarea în proiectul lui Sandu, povestind că a întrevăzut, muncind alături de ei, dragostea lor pentru meseria de actor în ansamblul ei.  

„Am avut bucuria să constat- pentru că filmul s-a filmat în trei calupuri de timp- să constat de la calup la calup, că ei au înţeles şi au intrat cu şi mai multă dragoste, cu şi mai mult suflet în proiectul ăsta”, a spus Ivanov.

Ilie Dumitrescu Jr., Ştefan Mihai, Ali Amir, Ştefan Iancu, Cristian Bota, Alfred Wegeman, cei şase serafimi (Foto: facebook/ serafimi)

Bugetul

Întrebată despre bugetul fimlului, producătorul Ada Solomon a spus că acesta este de aproximativ 800.000 de euro.  Aceasta a detaliat că mai bine de jumătate din aceşti bani au fost obţinuţi prin concursul de proiecte de la centrul naţional al cinematografiei. 

De asemenea, un sprijin a fost acordat şi pentru succesul  artistic anterior al regizorului  în zona de scurtmetraj, respectiv pentru cel al unora dintre producţiile sale anterioare.  Alte finanţări au venit în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, privind cinematografia, de la parteneri comerciali, dar şi de la vânzătorul internaţional al filmului- Indie Sales.

„Atunci când am prezentat proiectul- pentru că aceşti parteneri ni s-au alăturat de la început, de la faza de scenariu- nu au avut nicio reticenţă, au înţeles potenţialul acestui film şi şi-au dorit să-l sprijine, atât cât a putut fiecare ”, a conchis Solomon. 

„Un pas în urma serafimilor”- un film din lumini şi umbre

Regia şi scenariul: Daniel Sandu

Distribuţia: Vlad Ivanov, Ştefan Iancu, Ali Amir, Alfred Wegeman, Ştefan Mihai, Niko Becker, Ilie                                                                                    Dumitrescu Jr., Cristian Bota, Marian Popescu şi Radu Botar.

Imaginea: George Dăscălescu

Producător: Ada Solomon