Viza pentru Australia: între formalitate și frustrare. Ce trebuie să știe călătorii din România și Europa de Est
0O româncă a împărtășit recent, pe un grup destinat celor care își organizează singuri vacanțele, o experiență revelatoare legată de procesul de obținere a vizei pentru Australia – o destinație considerată scumpă, deși un vlogger cunoscut a susținut recent că aici „prețurile sunt mai mici ca în România”.
Deși este vorba despre viza turistică eVisitor 651, considerată o formalitate gratuită pentru cetățenii din Europa de Vest, situația se dovedește a fi mult mai complicată pentru cei din Europa de Est, inclusiv pentru români.
Experiența trăită de această călătoare și familia sa a fost împărtășită ca un avertisment sincer pentru alți turiști care ar putea presupune, în mod eronat, că obținerea vizei pentru Australia e doar o simplă bifare de pași. Relatarea scoate în evidență faptul că autoritățile australiene analizează cu mult mai multă strictețe aplicațiile venite din estul Europei, iar lipsa documentelor suplimentare – chiar dacă nu sunt solicitate în mod explicit – poate duce la refuzuri neașteptate.
„Am luat în sfârșit viza pentru Australia. Dar am fost refuzați prima dată. Apoi am aplicat din nou imediat... și acum ne-au aprobat vizele. Scriu aici pentru a vă avertiza: nu e ca la viza SUA, situațiile despre refuz nu sunt povești nemuritoare românești. Dacă vă doriți să călătoriți, trimiteți din prima cât mai multe documente posibile. Să nu vă fie rușine sau frică, că păreți disperați – oamenii vor să vadă o tonă de documente acolo. Altfel, veți fi refuzați”, a povestit turista pe grupul de Facebook.
Refuz în ciuda tuturor actelor în regulă
Românii au fost refuzați inițial chiar dacă aveau deja achitate zborurile dus-întors România - Australia, biletele pentru zborurile interne între orașe, intrările la concerte și rezervările la hoteluri. În plus, atașaseră documente care dovedeau situația profesională: adeverințe de salariu și informații de la angajatori.
Toate aceste documente au fost încărcate după trimiterea cererii inițiale, însă fără succes. Refuzul a venit fără nicio solicitare suplimentară de clarificare: „Ei nu fac absolut niciun efort de verificare – dacă le trimiți un document de la firmă, nu par interesați să caute singuri informații publice despre situația financiară a companiei – și te resping pur și simplu pentru lipsă de dovezi, deși inițial nu îți cer nicio dovadă. Formularul e simplu: cer doar pașaportul și o dovadă de la locul de muncă. Dar nu e suficient”.
Ce a făcut diferența
După primul refuz, solicitanții nu s-au lăsat descurajați și au reaplicat imediat. De data aceasta, dosarul lor complet și cu alte documente: acte de proprietate, extrase de cont bancar, dovada altor vize internaționale (precum cea pentru SUA), itinerare detaliate, bilete de avion și cazări plătite, plus o scrisoare de intenție clară, redactată în limba engleză, care să explice motivația călătoriei.
„Trimiteți din prima cât mai multe documente posibile și scrisoare de intenție. Noi am atașat inclusiv vizele de SUA, zborurile trecute în SUA. Oamenii vor să vadă o mulțime de documente acolo, altfel riscați să fiți refuzați, chiar și cu o adeverință de salariu mare. Noua Zeelandă, însă, a aprobat totul în două minute printr-o aplicație simplă pe telefon. Vis!”, au mai menționat românii.
Efortul lor a fost încununat de succes. De data aceasta, viza a fost aprobată, iar lecția a fost clară: nu te baza pe simplitatea formularului sau pe lipsa unor cerințe explicite. În realitate, autoritățile australiene se așteaptă, chiar dacă nu cer explicit, la mult mai multe dovezi din partea cetățenilor din Europa de Est. Acestea, însă, nu sunt menționate din start.
Turiștii românii oferit și alte ponturi: „Cu excepția scrisorii de intenție, toate documentele au fost urcate pe site în limba română. Toate actele suplimentare se urcă abia după ce ți se trimite aplicația, după înscriere. Trebuie să-i îngropi în documente pentru a-ți demonstra situația financiară și profesională”.
Ei au menționat și importanța unui cont bancar consistent, fiind necesar să furnizezi un extras de cont pe ultimele luni. De asemenea, au subliniat: „Nu recomandăm nimănui să cumpere biletele de avion înainte de a obține viza și nici să plătească dinainte cazările la hotel”.
Reacțiile internauților
Comentariile altor utilizatori din comunitate au confirmat situația. Mai mulți români au relatat experiențe similare: refuzuri fără explicații, lipsă de interes din partea autorităților de imigrare pentru verificarea documentelor sau ignorarea completă a unor informații relevante.
O utilizatoare a relatat că, deși i s-a aprobat viza, la sosirea în Australia a fost din nou chestionată amănunțit despre planul de călătorie, cazare și sursele de venit. Din fericire, era pregătită, având chiar și fluturașii de salariu tipăriți pentru ultimele trei luni.
O altă solicitantă a reușit să obțină aprobarea abia la a treia încercare. Deși soțul ei primise deja viza, doar după ce a inclus acest detaliu în aplicația proprie – menționând legătura dintre ei – a primit acordul în câteva zile. „A fost mai greu decât cu viza pentru SUA”, a recunoscut ea.
Un alt internaut a optat pentru varianta plătită a vizei, cu exact aceleași documente ca la prima aplicare, și a primit aprobarea în mai puțin de 30 de minute. Procedura la aterizare a fost simplificată: scanarea pașaportului și atât. Și el a subliniat importanța unui dosar cât mai detaliat: extrase de cont (inclusiv conturi de economii), vize anterioare (SUA, Canada etc.), un itinerar clar, o scrisoare de intenție bine structurată și chiar un cont de Instagram dedicat călătoriilor – dacă există. A menționat și că a cerut de la angajator o adeverință în limba engleză, care includea poziția și salariul, și a atașat documente traduse doar unde era necesar.
Un alt caz evidențiază cât de mult poate conta forma în care sunt prezentate documentele. După ce a reaplicat cu exact aceleași informații, dar le-a combinat într-un singur PDF, începând cu extrasul de cont de economii, viza a fost aprobată imediat.
Un cuplu respins de evaluatori diferiți, la reaplicare, a menționat explicit în scrisorile de intenție faptul că reprezintă parteneri de călătorie. De această dată, dosarele au fost aprobate de același ofițer, la doar o oră distanță.
Concluzia? Deși viza turistică pentru Australia poate părea o formalitate, în realitate este un proces birocratic exigent pentru cetățenii din Europa de Est, după cum reiese din experiențele românilor peste hotare. Nu este suficient doar să ai documentele – trebuie să le prezinți cât mai clar, complet și convingător. Detaliile fac diferența.
Ce trebuie să conțină un dosar complet pentru viza eVisitor 651, dacă ești din România
În mod oficial trebuie să trimiți doar:
- pașaport valabil;
- dovadă de muncă (adeverință de salariat);
În realitate, e recomandat să incluzi suplimentar încă de la început:
- scrisoare de intenție în engleză (scurtă, dar clară, în care explici motivul vizitei și că te întorci acasă);
- acte de proprietate (imobile, terenuri etc.);
- extrase de cont bancar recente, cu o sumă consistentă economisită;
- rezervări de zboruri și cazare plătite;
- bilete la evenimente sau tururi turistice (dacă ai);
- dovezi ale altor vize acordate (SUA, Canada, UK, Noua Zeelandă etc.);
- istoric de călătorii în țări dezvoltate, dacă ai (printscreen-uri din aplicații ca Booking sau Google Trips pot ajuta);
- alte dovezi de legături puternice cu România: copii după acte de familie, contracte de muncă pe durată nedeterminată etc.
Important: Documentele se încarcă după trimiterea aplicației, direct în portalul ImmiAccount. Deși traducerea oficială în engleză nu este necesară, aceasta reprezintă un plus. Sistemul acceptă și acte în limba română, cu excepția scrisorii de intenție.
De ce sunt românii, ca toți est-europenii, verificați manual
Australia aplică o politică diferită în funcție de zona geografică din care provine solicitantul. Deși viza eVisitor 651 este gratuită și se aprobă automat pentru cetățenii din Europa de Vest, în cazul Europei de Est aplicațiile sunt redirecționate automat către un review manual. Asta înseamnă că un funcționar uman trebuie să verifice toate informațiile.
Totodată, spre deosebire de viza SUA, unde funcționarii discută cu aplicantul în cadrul unui interviu, în cazul vizei australiene, autoritățile nu cer completări suplimentare – dacă informațiile din aplicație nu sunt suficiente, pur și simplu ești respins fără explicații.
Concluzii: Australia nu e SUA – dar nu e nici Noua Zeelandă
Dacă pentru SUA știi clar ce documente să pregătești și participi la un interviu, iar pentru Noua Zeelandă aplici de pe telefon și primești viza în două minute, pentru Australia eVisitor 651 ai impresia că e o simplă formalitate – dar nu e.
Sfat practic: Aplică din start cu toate documentele posibile, chiar dacă sistemul nu ți le cere. Mai bine să pari „exagerat”, decât să fii respins fără motiv.
Se încarcă comentariile...
