Volvo XC 90 şi Volkswagen Touareg, SUV-uri premium pentru ieşiri la iarbă verde

Preţul nu reprezintă un punct forte pentru aceste două modele, deoarece producătorii mizează pe tehnologia de ultimă oră în convingerea cumpărătorilor . Moda Sport Utility Vehicle (SUV) a

Preţul nu reprezintă un punct forte pentru aceste două modele, deoarece producătorii mizează pe tehnologia de ultimă oră în convingerea cumpărătorilor .

Moda Sport Utility Vehicle (SUV) a pus de câţiva ani stăpânire şi pe producătorii de automobile din Europa. Dacă în Statele Unite ale Americii nu exişti pe piaţă dacă nu ai măcar un SUV în ofertă, pe Bătrânul Continent, cel puţin până acum ceva timp, maşina destinată ieşirilor la iarbă verde lipsea cu desăvârşire din listele de oferte, singura care se preta la aşa ceva fiind maşina break.

Cum segmentul premium are parte de clienţi destul de pretenţioşi, producătorii s-au ferit, până acum 4-5 ani, să se aventureze în lupta din clasa maşinilor de teren. Asta pentru că, pe la jumătatea anilor '90, SUV-ul era o rudă mai mică, însă ceva mai bine echipată a deja clasicelor maşini cu tracţiune integrală, special construite pentru a te plimba prin vârful muntelui ori prin deşert cu ele.

Unul dintre producătorii de modele premium care şi-a luat inima în dinţi şi a încercat piaţa de SUV-uri este Volvo, prin modelul XC90, care nu este singur în bătălia cu rivalii de prin Europa sau Asia. Când pronunţi Suedia, clar îţi vin în minte două lucuri: celebrele blonde, dorite de mai toţi bărbaţii de pe mapamond, dar şi la fel de celebra marcă Volvo, dorită de aproape la fel de mulţi bărbaţi, însă şi de femei. Când pronunţi Volvo, în minte ai un singur cuvântul: siguranţă.

Şi asta nu este o simplă idee de marketing, prin care să atragi cât mai mulţi potenţiali clienţi. Oricum, publicul-ţintă pentru Volvo a fost şi va fi foarte multă vreme persoana în vârstă, cu familie, pentru care siguranţa contează mult mai mult decât motorizarea, transmisia, caii putere ori demarajul de la 0 la 100 de kilometri pe oră.

Fiecare producător de automobile se zbate să imprime o cât mai puternică personalitate asupra modelelor sale, şi nu cred că greşesc dacă spun că Volvo este cam singurul care a reuşit acest lucru, mult mai bine decât alţii. Evident, greii segmentului premium sunt incluşi în acest podium, însă BMW a pierdut la capitolul design. Audi se chinuie să scape de sintagma "Volkswagen mai scump", iar Mercedes şi-a cam atârnat piatra de gât prin asocierea cu Chrysler.

Cum te urci la volanul lui Volvo XC 90 simţi că parcă este ceva "mai altfel", scaunele fiind ergonomice şi comode, calitatea materialelor componente fiind de înaltă calitate, iar spaţiul interior fiind imens. Totuşi, la interior se simte influenţa dintr-un SUV american, pentru că bordul este mare, planşa de bord la fel, butoanele instalaţiei audio şi de climaterizare urmând aceeaşi notă.

Volvo XC 90, aproape sinonim cu siguranţa Modelul testat avea în dotare aproape orice ai putea cere de la o maşină premium, şi aici pot fi enumerate aerul condiţionat automat, piele bej, în contrast interesant cu vopseaua neagră a maşinii, dar şi foarte practică, pentru că nu m-am simţit ca în cuptor după o zi întreagă lăsată în parcare la peste 35 de grade. Senzorul de lumină şi de ploaie, farurile cu xenon, instalaţia audio de mare putere cu CD, cruise control şi multe alte dotări te fac să te simţi preşedinte de bancă ori de companie multinaţională.

Am condus modelul echipat cu o motorizare diesel, 2,4 litri, ce dezvoltă 185 de cai putere. Cifrele te înşală şi ai crede că maşina este slab motorizată şi că abia de poate să urnească de pe loc motorul de aproape două tone. Nimic mai greşit, pentru că, maşina deşi este grea, reuşeşte să fie foarte vioaie, reuşind să se mişte surprinzător de bine atât prin oraş, cât şi la drum întins. Motorul, unul nu tocmai mare, face faţă cu brio fie unui condus mai sportiv, fie unui stil mai domol, de croazieră, în timp ce suprafaţa de rulare poate varia, fără mari probleme, de la şosea şi până la nisip sau macadam.

Volvo XC 90 este un Sport Utility Vehicle în adevăratul sens al cuvântului, fiind fabricat pentru a oferi un confort sporit atât pe şosea, cât şi în teren accidentat. Cu toate acestea, suprafaţa de rulare unde Volvo XC 90 se simte ca peştele în apă rămâne asfaltul, pentru că, pur şi simplu, maşina te îmbie să conduci la nesfârşit sute de kilometri.

Spre deosebire de concurenţă, Volvo XC 90 nu dispune de diferenţial blocabil sau de reductor, dar cu toate acestea reuşeşte să compenseze atunci când vine vorba de siguranţă şi confort. Chiar dacă vă aventuraţi ceva mai mult în afara şoselelor, XC 90 nu o să vă lase în drum. Evident, nu încercaţi să mergeţi cu maşina pe unde abia urci cu un Nissan Patrol ori cu o Toyota LandCruiser, pentru că nu aveţi la îndemână, nici tehnologia japonezilor şi nici îndemânarea unui şofer off-road.

Dacă mai aveţi în dotare şi cutia automată, atunci lucrurile în off-road adevărat se complică definitiv. Totuşi, un drum forestier din Predeal, plin de pietriş, însă uscat, nu a reuşit să creeze mari probleme. Spaţiu interior mare şi materiale de calitate Spaţiul interior este mai mult decât suficent, pentru că nici gabaritul maşinii nu este chiar de neglijat.

Evident, un XC 90 nu ajunge la dimensiunile unui Audi Q 7 ori un BMW X 5, sau Mercedes ML, însă în habitaclu au loc lejer copiii, nevasta, soacra şi căţelul, alături de bagajele aferente. Dacă aveţi de încărcat obiecte grele, portbagajul se deschide în două bucăţi, partea de jos fiind folosită şi ca margine de încărcare. În cazul în care chiar nu aveţi loc suficient, puteţi rabata bancheta şi obţineţi un spaţiu imens în care intră vreo trei-patru frigidere, puse unul lângă celălalt.

Şi chiar şi aşa, încărcată până la refuz, tot o să simţiţi o atmosferă destinsă întâlnită numai în modelele premium britanice sau germane. Dacă în oraş problema principală este adaptarea la gabaritul maşinii, dar şi evitarea mulţimii de şoferi, biciclişti, motociclişti şi pietoni neatenţi, când vine vorba despre deplasarea pe şosea şi spaţii deschise, XC90 este în largul său. Este o maşină parcă special destinată să înghită mii de kilometri de şosea, şi asta fără ca ocupanţii să simtă în vreun fel oboseală sau disconfort.

Motorizarea testată a reuşit să mulţumească din punct de vedere al comportamentului dinamic, pentru că la aproape două tone, Volvo XC 90 se mişcă aproape ca o berlină din clasa compactă. Cei 185 de cai putere ai maşinii nu te lipesc de scaun, însă nici nu te lasă să aştepţi o veşnicie până maşina reuşeşte să depăşească întârziaţii de pe drum.

Cutia automată cu şase trepte este excelent etajată, schimbând lin treptele, însă când apeşi pedala de acceleraţie cu străşnicie, nu simţi nici gol trubo şi nici întârzieri în transmiterea puterii motorului la roţi. Stabilitatea maşinii nu este de invidiat, caroseria de SUV, cu centrul de greutate destul de sus poziţionat, nu este un avantaj pe drumurile virajate, totuşi curbele de pe Valea Prahovei au fost lejer abordate de maşină. Nu încercaţi să abordaţi virajele ca într-o berlină premium, pentru că nu o să reuşiţi.

XC 90, sisteme de securitate de ultimă generaţie Propulsorul diesel de 2,4 litri este performant şi puternic, iar asta se reflectă în consumul de carburant. Computerul de bord nu a reuşit să afişeze un consum mediu de sub 11,5 litri la sută, însă pentru o maşină de aproape două tone, cu o cutie de viteze automată, această valoare nu este chiar deranjantă.

Nici alte modele SUV din clasa premium nu stau mult mai bine la acest capitol, iar dacă mai adaugi şi interminabilele lucrări de pe DN1, soluţia salvatoare pentru un consum rezonabil pare să fie numai trenul. Pentru că pe drumul de la Bucureşti la Predeal, vineri după-amiaza, nu reuşeşti să ajungi mai repede de patru-cinci ore. Cum siguranţa este pe primul loc în orice model Volvo, XC 90 nu se putea să stea prost la acest capitol.

Printre multiplele sisteme de securitate pot fi enumerate DSTC (sistem dinamic control pentru tracţiune şi stabilitate), ce îmbunătăţeşte stabilitatea conducerii în condiţii de derapaj prin compararea rotaţiei roţilor motrice şi, dacă este necesar, prin varierea alimentării cu energie electrică. Acest sistem compară, de asemenea, direcţia autovehiculului cu mişcările volanului. Apoi, dacă este necesar, întrerupe puterea motorului sau frânează separat roţile pentru reducerea derapării şi menţinerea controlului. Poţi, de asemenea, seta sistemul pentru a asigura tracţiune suplimentară în condiţii de ninsoare.

Iar dacă eşti constrâns vreodată la efectuarea unor manevre de urgenţă pentru evitarea impactului astfel încât maşina riscă să se răstoarne, intră în acţiune sistemul RSC (Controlul stabilităţii în caz de răsturnare) ce va prelua controlul asupra autovehiculului. Touareg, un SUV capabil şi în teren accidentat Controlul stabilităţii în caz de răsturnare va reduce acest risc.

Viteza şi unghiul de înclinare ale autovehiculului sunt monitorizate pentru a determina riscul de răsturnare şi, în momentul în care acesta depăşeşte o anumită limită programată, sistemul RSC va fi activat şi fie va frâna, fie va întrerupe transmisia, menţinând stabilitatea şi controlul asupra maşinii. Când pronunţi Sport Utility Vehicle, te gândeşti la o maşină ceva mai mare decât un break, cu garda la sol puţin înălţată, destinată croazierelor, nicidecum escapadelor în teren accidentat. Nu aşa stau lucrurile şi cu Volkswagen Touareg, care parcă a fost special conceput pentru terenuri grele.

Chiar dacă maşina arată, şi chiar este un SUV din clasa premium, ieşirile la iarbă verde reprezintă cireaşa de pe tort, pentru că Touareg reuşeşte să transforme orice şofer de oraş într-un adevărat off-roader. Chiar dacă nu emite pretenţii tot-teren, precum Nissan Patrol, Toyota Landcruiser ori Mitsubishi Pajero, Volkswagen Touareg chiar face faţă cu brio în afara şoselei, ba chiar poate să se bată de la egal la egal cu alte modele cu pretenţii mai mari off-road. Modelul testat a fost unul echipat cu cel mai mic propulsor diesel disponibil, cel de 2,5 litri, ce dezvoltă 174 cai putere.

Asta nu înseamnă că dotările sunt sărăcăcioase, modelul având în dotarea standard sisteme precum ESP, ABS Plus şi blocant electronic al diferenţialului, dar şi opţionale, precum suspensia pneumatica reglabilă. Touareg a primit şi un uşor facelift, pentru a împrospăta aerul din jurul acestui model de succes de la Volkswagen. Dacă despre restilizare nu sunt prea multe de spus, din punct de vedere tehnic, cel mai mare câştig vine din partea motorului V8 pe benzină, primul montat pe un produs de la Volkswagen.

Propulsorul dezvoltă o capacitate de 4.2 litri, din care sunt obţinuţi nu mai puţin de 350 de cai putere. Ar mai fi de notat şi inovaţia ABSplus, un sistem ce poate reduce cu 20% distanţa de frânare pe suprafeţele cu aderenţă redusă, precum noroi sau zăpadă. Alte dotări ce fac viaţa mai frumoasă, dar în primul rând mai sigură, la bordul unui Touareg, sunt radarele Front Scan şi Side Scan, care verifică în permanenţă distanţa faţă de maşina din faţă, precum şi benzile laterale către spate.

Totuşi, dezactivaţi acest sistem când parcaţi într-un spaţiu foarte îngust, pentru că beep-urile sistemului or să vă scoată peri albi. Active Rollover Protection este un alt sistem inteligent de securitate, care monitorizează situaţiile în care maşina se poate răsturna, şi aici pot fi menţionate pierderea stabilităţii, frânarea bruscă pe ploaie ori subvirarea.

Şi tot pentru prevenirea răsturnării există şi "rollover sensor", care detectează unghiul de înclinare laterală şi viteza cu care acesta se modifică, activând în timp optim airbagurile laterale şi cele cortină. Motorizările disponibile sunt pe benzină, noul V8 de 350 CP, cunoscutul V6 de 3,6 litri, de 280 CP, şi "bijuteria coroanei", W12 de 450 CP .

La capitolul propulsoare diesel, Volkswagen îşi începe oferta pentru Touareg cu motorul de 2.5 litri şi 174 cai putere, urmează cel de 3.0 litri V6, ce dezvoltă 225 de cai putere şi 5.0 litri, în configuraţie V10, din care au fost obţinuţi 313 CP, şi nu mai puţin de 700 Newton metru. Cutiile de viteză disponibile sunt atât în varianta manuală, cu şase rapoarte, cât şi cea automată, tot cu şase viteze, tracţiunea integrală fiind, evident, dotare standard.