Ai putea sta departe de cumpărături timp de un an? Mişcarea care spune „nu“ lucrurilor noi
0Katy Wolk-Stanley este o mamă în vârstă de 44 de ani, dintr-un oraş din nord-vestul Statelor Unite, care în ultimii cinci ani nu a mai cumpărat lucruri noi, decât pentru uz strict personal. Ea face parte din mişcarea „The Compact“, pornită în San Francisco în 2006, ai cărei membri au facut un pact prin care cumpără numai lucruri folosite.
„Am început în ianuarie 2007 şi am decis să iau lucrurile încet, să văd dacă pot să mă descurc în prima lună fără să cumpăr nimic nou. Am adăugat o listă de lucruri personale pe care aveam nevoie să le cumpăr: periuţă de dinţi, lenjerie de corp, şosete, sutiene şi consumabile elementare de îngrijire personală. Luna a trecut fără nicio problemă, iar de atunci, aproape în fiecare zi, caut idei care să mă inspire, pe grupul mişcării. Soţul meu a crezut că sunt nebună”, a scris ea pe blogul publicaţiei Huffington Post.
Membrii grupului „The Compact“ nu cumpără aproape nimic nou timp de un an, singurele investiţii permise fiind alimentele şi strictul necesar pentru sănătate şi siguranţă (lucruri cum ar fi hârtia igienică, lichid de frână şi lenjerie de corp etc.).
Am putea fi tentaţi să credem că nu putem trăi fără să achiziţionăm ceva nou. Pentru Katy, însă, e destul de uşor. „Portland este o zonă cu magazine pline de tot felul de lucruri şi mersul la cumpărături nu se transformă într-o activitate în care să-mi consum foarte multă energie. Există în lume foarte multe lucruri care pot fi refolosite.”
Implicându-se în această mişcare, Katy a devenit mai responsabilă şi mai atentă la felul în care trăieşte. „Pentru că nu-mi mai direcţionez atâta atenţie asupra obiceiurilor mele de consum, am timp să examinez şi alte aspecte din viaţa mea. Am început să iau toate lucrurile din casă la mână şi să le donez pe cele de care n-am nevoie. Am devenit mai atentă la cât de multă energie electrică se consuma în familia mea şi am început să-mi agăţ hainele spălate pe sârmă. Am renunţat la condus şi am început să merg pe jos, iar acum mă bucur de beneficii”, a mai scris Katy.
Acum, ea se ghidează după motto-ul „foloseşte, poartă, fă să conteze sau lipseşte-te de el”. Aşa că atunci când se strică ceva îl repară, nu se mai grăbeşte să-l înlocuiască, nu mai iroseşte atâta mâncare, împrumută în loc să cumpere şi se descurcă cu ce are la îndemână. „Când am spart ceainicul, am fiert apă într-o cratiţă pănă am găsit un înlocuitor potrivit. Nu ştiu dacă o să mă opresc vreodată din ceea ce fac acum, pentru că nu văd un motiv. Ne bucurăm de o casă mai puţin aglomerată şi am economisit mii de dolari în cei cinci ani”.
În ceea ce-l priveşte pe soţul său, Katy spune că a reuşit să-l atragă uşor, uşor, în acest demers, dar încă nu s-a lăsat convins să poarte pantofi deja folosiţi, aşa că a acceptat ca el să-şi cumpere incălţăminte nouă.