VIDEO Episodul 4 Minunea de la Fort Worth

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Anii de după Montreal au fost dificili pentru Nadia, care la un moment dat ajunsese de nerecunoscut, dar „Zeiţa de la Montreal“ a revenit spectaculos la Mondialele din 1979. „Adevărul“ vă prezintă în 10 episoade povestea Nadiei Comăneci, care se va încheia la 12 noiembrie când marea campioană împlineşte 50 de ani. După ce a triumfat la Montreal, în 1976, pentru Nadia viaţa s-a schimbat. Celebritatea îi apăsa pe umeri, iar

Nadia a fost eroina Jocurilor Olimpice de la Montreal, în 1976, când nu împlinise încă 14 ani. Făcea gimnastică de 7 ani şi mulţi s-au întrebat când a avut timp să se mai şi joace acest copil? Răspunsul l-a dat Bela Karolyi. „Copilul Paganini exersa zece ore zilnic. Lucra bine, primea şi masa de seară. Iar cel care stătea cu ochii pe el era chiar tatăl lui. Marea performanță nu este posibilă altfel. Vrei sau nu să o atingi. Nu e cale de mijloc! Nadia a înțeles asta. Şi sper să o facă şi de acum înainte!", a declarat antrenorul, după concursul olimpic.

Karolyi avea ochi pentru toate şi era un tip strict. O întâmplare povestită de Ioan Chirilă demonstrează asta. S-a întâmplat la sfârşitul unei zile de concurs, la Montreal, în 1976. Nadia a întârziat la conferința de presă. Fusese reținută la controlul antidoping. Marta i-a explicat atunci soțului ei că medicii i-au oferit o sticlă cu apă minerală. „Sper că n-a băut-o! Te rog să-i pui la punct dacă se întâmplă şi mâine!", a replicat Bela Karolyi. „Oh, cât de neplăcut e gândul că trebuie să treci printre cordoane de polițişti şi că e foarte prudent să refuzi o sticluță de apă minerală în timp ce flacăra olimpică, aprinsă cu laserul, e adevărat, arde în numele păcii şi al bunei înțelegeri", scria Nea Vanea.

Începuse războiul rece

Secvența pare desprinsă dintr-un film cu spioni, însă cei care au simțit pe propria piele fiorii „Războiului Rece" o percep ca pe ceva firesc, trăit chiar de ei. Greu de spus dacă fetița Nadia avea duşmani, însă cu siguranță că nu toți îi erau prieteni. Iar unii s-au gândit că ea trebuia pedepsită pentru cutezanța de a fi sfidat „ordinea mondială" în gimnastică. Aşa s-a întâmplat chiar cu prima ocazie, la Campionatul European din 1977. Organizată la Praga, competiția avea să fie marcată de retragerea echipei României.

Bela Karolyi a descris acel episod în felul următor: „Campionatul European era televizat şi a fost urmărit de toți românii, inclusiv de Ceauşescu.Ellen Berger, fosta antrenoare a echipei Germaniei de Est, trăgea sforile pentru țara ei. URSS, pe de altă parte, se folosea de tot felul de trucuri pentru a obține aurul la sărituri. Nu era nimic neobişnuit. Se mai întâmplase. Dar Nadia a fost teribilă". Ea a obținut „aurul" la individual compus şi la paralele, iar la sărituri a luat „argint". În mijlocul concursului, ambasadorul României la Praga a intrat în sală şi a cerut echipei să părăsească imediat competiția. Ceauşescu ordonase asta de la vila lui de la Snagov, deoarece avea impresia că Nadia a primit o notă prea mică. Karolyi nu a fost de acord, însă nu a avut ce să mai facă. Fetele s-au întors la Bucureşti cu avionul trimis special de preşedintele ţării.

Ceauşescu o folosea la acţiuni propagandistice

După episodul Praga, federația a decis ca Nadia şi o parte dintre colegele ei să fie mutate la Bucureşti. Ajunsă în Capitală, Nadia şi-a cam neglijat pregătirea, participând la tot felul de acțiuni propagandistice. Din acest motiv, ea s-a îngrăşat şi, ceea ce era mai grav, şi-a pierdut din motivația de a fi mereu cea mai bună.

Ceuşescu o îndrăgea pe Nadia Comăneci  Foto: arhivă personală



„Fetele erau acum complet schimbate. Guvernul le transmisese un mesaj clar: «Indiferent ce faceți, voi sunteți eroinele noastre!». Gimnastele mele erau eroine naționale şi foarte curând au început să creadă că, indiferent dacă erau bune sau nu, dacă erau pregătite sau nu, vor fi iubite şi apreciate. Era jalnic să le vezi acum! Erau purtate peste tot prin România. Vizitele se țineau lanț, petrecerile la fel - era imposibil să mai aibă o viață normală", a povestit acelaşi Karolyi.

În nici o lună a dat jos 10 kilograme!

Soții Karolyi au încercat să o readucă pe Nadia la Oneşti, însă au eşuat în încercarea lor. Şi cum nu au reuşit nici să pună pe picioare o altă echipă - o stare de blazare se instaurase acolo - cei doi au părăsit oraşul moldav şi au deschis o nouă şcoală de gimnastică la Deva, acolo unde îşi petrecuseră o parte din viață. O etapă importantă atât din viața lor, cât şi a Nadiei se încheiase. Drumurile lor se despărțiseră pentru un timp. Iar prețul plătit avea să fie destul de mare.

În acelaşi an 1978, echipa din Deva a participat la Cupa Prieteniei, tocmai în Cuba. După competiție, elevele lui Karolyi au mers la Campionatele Naționale, ocupând primele şase locuri la individual compus! După ele s-a clasat Teodora Ungureanu. Lipsea însă cineva... „Nadia, starul echipei naționale, campioana olimpică, nici măcar nu a concurat. Mi s-a părut o clipă că o zăresc în tribune, dar nu puteam fi sigur căci şi-a întors fața. Am respins imediat ideea că ar putea fi ea deoarece făptura pe care o văzusem avea dimensiunile unui monstru", avea să-şi amintească mai apoi Bela Karolyi.

Aflată în fața unei crize fără precedent, federația a reuşit să-i convingă pe Bela şi Marta Karolyi să antreneze din nou lotul național. Intervenția decisivă a avut-o Ilie Verdeț, care devenise, între timp, prim-ministru. Cu un surplus de 15 kilograme, Nadia a acceptat să revină la programul spartan de pregătire. N-a fost simplu deloc. „Cu o zi înainte de CM de la Strasbourg, încă nu-şi completase exercițiul la sol şi abia le învățase pe cele de la paralele şi bârnă. Când am intrat în sală, vestea s-a răspândit cu iuțeală: Nadia nu mai e în formă, echipa României nu mai există, româncele nu au nicio şansă să câştige campionatul. Ruşii erau în culmea fericirii", a notat Bela Karolyi. Cu toate acestea, mai mult datorită talentului şi naturaleții sale, Nadia avea să câştige trei medalii, una fiind de aur.

Afectată de divorţul părinților

În perioada în care a cunoscut gloria sportivă, Nadia nu a dus o viaţă în sensul adevărat al cuvântului. Prinsă în antrenamente, implicată în competiţii, ea şi-a petrecut copilăria prin sălile de sport, în trenuri sau avioane. Mai mult decât atât, după Olimpiada din 1976, ea a resimţit şi şocul divorţului părinţilor ei. „Rătăcirea" Nadiei de după JO de la Montreal a fost cauzată şi de faptul că, fiind încă o copilă, era uşor influenţabilă - şi oare cine n-ar fi încercat să scape de stilul de viaţă rigid impus de Bela Karolyi? Părinţii Nadiei nu s-au mai recăsătorit, relaţiile dintre ei rămânând reci până astăzi. Mama ei, Ştefania, s-a mutat mai apoi în Bucureşti, în timp ce tatăl, Gheorghe, a rămas în Oneşti.

Cu mâna bandajată a luat 9,95 la bârnă

Abia la Europenele din 1979, de la Copenhaga, Nadia şi-a recăpătat siguranța şi eleganța de altădată. Ea s-a apropiat de evoluțiile de la Skien, câştigând medalia de aur la individual compus, sărituri şi sol, şi pe cea de bronz la bârnă.

Ceuşescu o îndrăgea pe Nadia Comăneci  Foto: arhivă personală

Nadia a ieşit din sala de la Fort Worth cu mâna bandajată, dar cu medalia în buzunar  Foto: photoland corbis



Necazurile Nadiei nu se încheiaseră însă. O zgârietură la mână, altfel banală pentru un om obişnuit, s-a inflamat! Iar România tocmai se pregătea să participe la concursul pe echipe din cadrul Campionatelor Mondiale de la Fort Worth.

Bela Karolyi i-a cerut Nadiei să meargă la paralele, să atingă bara, iar apoi să revină pe bancă. Ea s-a conformat deşi la început n-a înțeles nimic. Antrenorul voia să vadă dacă gimnasta se plânge de dureri, dar Comăneci n-a spus nici pâs şi a intrat în concurs. La ultima rotație, sovieticile lucrau la sol, iar fetele noastre pe bârnă.

Avantajul era de partea URSS-ului. Situația părea pierdută. Nadia s-a îndreptat spre bârnă, a urcat şi, deşi avea mâna bandajată, şi-a făcut exercițiul aşa cum numai ea ştia. Nota obținută, 9,95, a fost suficientă pentru ca România să câştige primul titlu mondial pe echipe la gimnastică!

"Nadia se schimbase, devenind o cu totul altă gimnastă: înaltă, subțire şi incredibil de puternică. În 1979, îşi recăpătase acea concentrare şi acea stăpânire de sine care au făcut din ea întotdeauna o campioană."
Bela Karolyi
antrenorul echipei

Nadia a ieşit din sala de la Fort Worth cu mâna bandajată, dar cu medalia în buzunar  Foto: photoland corbis
Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite