Meseriaşul Portugaliei! Ce facultate are la bază antrenorul care a câştigat Euro 2016, care s-a lăsat de fotbal la 21 de ani

Publicat: 12.07.2016 05:29

Ultima actualizare: 06.08.2022 03:43

Fernando Santos a reuşit ce nu reuşise nimeni înaintea lui în fotbalul portughez. Tehnicianul de 61 de ani este primul antrenor care triumfă cu naţionala Portugaliei la o competiţie majoră.

Înaintea lui brazilianul Felipe Scolari i-a dus pe lusitani până în finala Euro 2004 şi în semifinalele CM 2006, iar Humberto Coelho şi Paolo Bento s-au oprit tot în semifinale la Euro 2000 şi Euro 2012. Acestea erau până duminică seara cele mai bune rezultate ale reprezentativei Portugaliei, plus bronzul de la CM 1966, sub comanda unui alt brazilian, Otto Gloria.
Santos, pe numele său întreg Fernando Manuel Fernandes da Costa Santos , este însă acum eroul Portugaliei, reuşind să ducă la Lisabona titlul european, cu o echipă, care în afara starului Cristiano Ronaldo, n-a propus cine ştie ce nume mari în competiţie. Nu chiar Fernando Santos nu e vreo vedetă şi n-are strălucirea altor selecţioneri, precum Low, Del Bosque, Conte, Deschamps sau Hodgson, toţi prezenţi la Euro. Presa portugheză îl descrie pe Fernando ca fiind un om foarte credincios, rar lipseşte de la slujba de duminică, un tip modest, foarte inteligent şi bun mobilizator. Tehnicianul grecilor e recunoscut pentru faptul că ajută nevoiaşi şi face donaţii către casele de copii, ferindu-se însă să-şi facă publicitate pe această temă.
Fost fundaş stânga, Santos şi-a început cariera în 1966, la Sporting şi Benfica, la nivel de juniori, dar n-a stat prea mult în iarbă. După ce-a debutat la echipa de seniori a lui Maritimo şi a trecut apoi şi pe la Estoril, şi-a agăţat ghetele la doar 21 de ani.
A renunţat la cariera de jucător pentru că nu strălucea (a suferit două accidentări serioase) şi a decis să-şi continue studiile. Şi-a luat o diplomă în inginerie electrică şi telecomunicaţii, în 1977, la Institutul Superior de Inginerie din Lisabona, şi chiar a activat în domeniu, o perioadă.

În 1987 însă, a revenit la marea dragoste, fotbalul, iar debutul în meseria de antrenor l-a avut chiar la clubul unde şi-a încheiat cariera de fotbalist. A fost antrenorul lui Estoril, timp de şapte ani, club pe care l-a dus pe prima scenă a fotbalului portughez. Au urmat alţi patru ani la Estrela, apoi preşedintele Jorge Pinto da Costa l-a adus la Porto, unde Santos a câştigat un titlu (1998-1999), două Cupe şi două Supercupe ale Portugaliei.

În 2001, după trei sezoane pe banca „dragonilor“, a trecut în Grecia, ţară de care avea să se lege pe viaţă, într-un prim mandat la AEK Atena. Următorii ani i-a petrecut pe la Panathinaikos, dar şi pe banca lui Sporting Lisabona (2003-2004), dar fără performanţe.

L-a înlocuit pe Ilie Dumitrescu

Între ianuarie şi iunie 2004, pe banca lui AEK Atena a fost românul Ilie Dumitrescu. Fostul atacant al Stelei a nimerit la gruparea ateniană într-o perioadă tulbure, în care clubul risca falimentul şi n-a avut rezultate. În vara lui 2004, AEK a luat-o de la capăt, fără staturile de la Euro, şi cu Fernando Santos ca antrenor. Cu o echipă bazată pe tineri, Santos a dus-o pe AEK în semifinalele Cupei Greciei şi de pe ultimul loc pe podium, în campionatul intern.

La finalul acelui sezon, Santos a plecat la Benfica, pentru un an, apoi s-a întors iarăşi în Grecia, de data aceasta la PAOK.În februarie 2010, liga de fotbal elenă l-a declarat cel mai bun antrenor al ultimului deceniu în Grecia, aşa că, în vara acelui an, când Otto Rehhagel s-a retras de la cârma naţionalei elene, federaţia de la Atena l-a văzut pe portughez drept înlocuitorul ideal al neamţului. Iniţial, Santos a semnat un contract valabil doi ani dar, în 2012, rezultatele bune obţinute cu naţionala Greciei la Euro i-au prelungit angajamentul pe încă două sezoane.
A reuşit să califice Grecia până în sferturile CE din Polonia şi Ucraina, după ce i-a scos pe eleni dintr-o grupă cu Cehia, Rusia şi Polonia, dar a pierdut în faţa Germaniei (2-4). Doi ani mai târziu, după ce a eliminat România la baraj, Grecia a fost la un pas de sferturile Cupei Mondiale, din 2014, pierzând la penalty-uri meciul contra naţionalei Costa Rica. La finalul prelungirilor acelei partide s-a consemnat primul moment în care Santos n-a mai fost Santos. A uitat de calm şi eleganţă şi a sărit la gâtul arbitrilor, înjurând brigada care a oficiat la meci. A fost trimis la vestiare, de unde a urmărit loviturile de departajare, iar gestul său i-a atras opt meciuri de suspendare din partea FIFA. Deşi grecii au vrut să-l ţină în continuare selecţioner, Fernando a refuzat, spunând că vrea să se întoarcă acasă, chiar dacă nu avea nicio înţelegere semnată.

Pe 23 septembrie 2014, Federaţia Portugheză l-a numit antrenorul naţionalei, după “dezastrul de la Aveiro”, adică înfrângerea pe teren propriu a Portugaliei în faţa Albaniei, scor 0-1, rezultat care i-a fost fatal lui Paolo Bento. Peste câteva zile, lusitanii au reuşit să-i ridice suspendarea la TAS, astfel că tehnicianul şi-a putut începe mandatul în condiţii normale. Cu Santos pe bancă, Portugalia a câştigat toate celelalte meciuri din preliminarii şi s-a calificat fără emoţii, la Euro 2016. Iar la finalul turneului final, lusitanii s-au încununat ca regii Europei.