Lucescu, mărturii din infernul ucrainean: Cum a evadat din calea războiului şi ce a văzut pe drum

Tehnicianul de 76 de ani, sub contract cu Dinamo Kiev, a dorit, iniţial, să stea la club, în primele ore de după invazia Rusiei. Ulterior, şi-a dat seama că situaţia e extrem de gravă şi că nu mai are ce căuta în Ucraina.

Mircea Lucescu s-a aflat printre ultimii români care au părăsit Ucraina, după începerea războiului. Şi pentru că ezitat să părăsească ţara, când lucrurile nu scăpaseră de sub control, „Il Luce“ a avut de parcurs un drum infernal!

Călătoria sa a început, alături de fotbaliştii străini de la Dinamo Kiev şi Şahtior Doneţk în Ucraina, a continuat prin Republica Moldova şi s-a încheiat, la Iaşi, de unde reputatul tehnician a fost preluat de o altă maşină. Acum, după ce a ajuns acasă, în siguranţă, Lucescu a vorbit pentru italienii de la Gazzetta dello Sport despre evadarea sa din calea unui război devastator.

Ce a povestit Mircea Lucescu?

*Am văzut scene urâte, cu bărbaţi care însoţeau femei şi copii până la graniţă şi apoi se întorceau înapoi.

*Au fost 17 ore grele, între vamă şi puncte de control. Pentru a ieşi din oraş am condus cu 7 kilometri la oră. Pentru că străzile erau blocate cu maşinile celor care fugeau. În afara Kievului, am mers pe drumuri secundare, dar ne-am întâlnit cu convoaiele de soldaţi care se îndreptau spre sud pentru că, între timp, începuseră bombardamentele de la Marea Neagră, aşa că am ajuns la graniţa cu Moldova, unde erau cozi interminabile.

*Am vorbit cu Răzvan Burleanu, preşedintele Federaţiei Române de Fotbal şi am dorit să facilităm ieşirea din ţară a jucătorilor străini, nu doar ai lui Dinamo Kiev, pe care i-am adus aici. 

*Trebuie să le mulţumesc lui Aleksander Ceferin (n.r. - preşedinte UEFA) şi preşedinţilor Federaţiilor din Ucraina, Moldova şi România. Am fost obligat, din punct de vedere moral, să fiu alături de aceşti copii (n.r. - fotbaliştii străini de la Dinamo Kiev şi Şahtior Doneţk). 

*Trebuie să privim în faţă. Dacă acest război va continua, sper ca UEFA să le dea jucătorilor posibilitatea de a-şi rezilia contractele sau să meargă, sub formă de împrumut, la alte echipe. Vorbim despre nişte băieţi care au familii, trebuie să continue să joace fotbal pentru că asta le e meseria.

*Sper că se va ajunge la un acord politic şi, mai presus de toate, să ne dăm seama de prima condiţie: să nu mai lăsăm să moară alţi oameni. Repet: nimeni nu se aştepta la o asemenea tragedie, ucrainenii l-au ascultat pe Putin şi au crezut că sunt lupte verbale, ameninţări.

*Istoria ne va aminti de această poveste ca cea a unei ţări  care o atacă pe alta cu care e înfrăţită, e o rană incredibilă. Când vor vedea pagubele pe care le fac, poate că se vor opri. Acum să ne gândim la pace, apoi ne gândim şi la fotbal.