INTERVIU Portdrapelul Romaniei la Soci intră, azi, în concurs cu gânduri mari: "Nu mi-e frică de nimeni"

La 35 de ani, biatlonista Eva Tofalvi e la a cincea participare la Jocurile Olimpice de iarnă. De aceasta data insa, ea a avut parte de o surpriză pe care a descris-o astfel: "Visul neîndeplinit din 1998 s-a îndeplinit acum".

Eva Tofalvi va concura, azi, de la ora 16.00, la proba de biatlon. Acum trei zile, la "Casa P&G", Eva s-a "dopat", dar nu cu substanţe interzise, ci dupa o întâlnire emoţionantă cu mama ei, Ghizela (68 de ani) şi cu fratele ei, Erno. Amândoi au fost trimişi la Soci în cadrul campaniei "Thank you, mom", un proiect global care îi reuneşte pe sportivi cu familiile lor la Jocurile Olimpice.

"Adevărul": Cum te simţi înainte de intrarea ta în concurs?
Eva Tofalvi: Am emoţii foarte mari. Foarte puţini oameni au ocazia de a participa la cinci ediţii ale Jocurilor Olimpice. Abia aştept concursul.

În 2010, ai fost aproape de o mare performanţă la Jocurile Olimpice...
Acum patru ani, la Vancouver, înaintea penultimei trageri, eram chiar aproape de o medalie, dar am terminat pe 11. Atunci, stresul era mare. Acum, în schimb, fizic sunt mult mai bine pregatită. Sper să mearga bine tragerea, de aceasta dată. Şanse la medalii am, ştiu că am.

Cum ţi se par Jocurile de la Soci, comparativ cu altele la care ai participat?
Toata lumea percepe aceasta ediţie ca fiind una fără zăpadă. La noi însa, la munte, e zăpada de un metru, naturală. E foarte frumos. Totul e perfect pregătit, pârtia, poligonul, totul. De la 3 februarie, de când am ajuns aici, mă antrenez în condiţii optime, fiecare zi.

Cum e să participi la cinci ediţii ale Jocurilor Olimpice...
Când m-am apucat de biatlon, nu mi-am imaginat, în nicio secundă, că voi reuşi aşa ceva. Sincer, nici acum nu-mi vine să cred că am ajuns la a cincea Olimpiadă.

La ce capacitate eşti înainte de intrarea ta în concurs?
Acum mă simt la fel de bine ca în 2008, atunci când am câştigat o etapă de Cupa Mondială. Mă simt pregatită să mă bat cu celelalte concurente, fără să-mi fie frică.

Te-a încărcat emoţional întâlnirea cu mama şi cu fratele tau?
Nu e o presiune în plus ca ei au venit aici. Sincer, mă bucur foarte mult că prin această campanie P&G, în premiera, mama mă vede la un concurs internaţional. N-aş fi crezut niciodată că asta se poate întâmpla. Mă bucur enorm de mult.

Acum 16 ani, ai avut o surpriza neplacută, spre deosebire de reuniunea de familie de acum...
În 1998, ar fi trebuit ca eu şi fratele meu, Erno, care era schior, să mergem împreună la Jocurile Olimpice. El, deşi se calificase, a ratat participarea pe ultima sută de metri. Am visat atunci să mergem împreuna la o editie a Jocurilor Olimpice, dar nu s-a putut. Când am auzit că şi el poate veni la Soci, alaturi de mama, în cadrul campaniei "Thank you, mom", iniţial, nici nu mi-a venit să cred. Dar iată că visul neîmplinit în 1998 s-a împlinit acum.

Cum sunt condiţiile la Satul Olimpic?
Aici, spre deosebire de alte ediţii ale Jocurilor Olimpice, există trei sate olimpice. Al nostru e sus, pe munte, şi se numeşte "Endurance Village". Totul e perfect acolo. N-avem nicio problemă. Bineînţeles, clădirile sunt noi, iar când dai drumul la apă, e normal să curgă, la început, un pic de apă colorată.

Deci, au fost ceva probleme?
Sincer, mi se pare că încercăm să vedem jumătatea goala a paharului cu astfel de plângeri. Atat de mult s-a investit aici şi atât de frumos e totul, încât mi-ar fi şi ruşine să caut ceva negativ de care să mă leg.

Aici lumea nu prea ştie engleza. Cum comunici cu cei din jur?
Eu vorbesc un pic de rusă şi ma descurc. Dacă nu, îmi folosesc mâinile şi tot mă descurc.

Cum vezi viitorul sporturilor de iarna in Romania?
La noi în oras, să zicem în judeţul Harghita, au început mai mulţi copii să facă sporturi de iarnă, precum schi fond, schi alpin. Asta e un lucru pozitiv, dar eu tot sper să vad o dezvoltare mai mare a sporturilor de iarnă la nivel de ţară. Mai ales că la Cheile Gradistei, spre exemplu, s-a facut o arenă impresionantă de biatlon. Mulţi din alte ţări ne privesc acum cu invidie, fiindcă la noi, spre deosebire de nemţi, şi peisajul e frumos, de vis.

Mai venisei la Soci până acum?
Sunt la Soci pentru a doua oara, iar în Rusia, poate, pentru a 30-a oară (râde).

Alin Moldoveanu a obţinut aurul la tir, la Jocurile Olimpice de vară. Dacă te-ar provoca la un concurs de tras la ţintă, cine crezi că ar câştiga?
(Râde). Eu îl cunosc pe Alin, dar la sportul lor e un pic diferit faţă de biatlon. Ei merg strict pe precizie, pe când la biatlon trebuie să fii şi precis, dar şi rapid ca să te încadrezi sub 30 de secunde. Dacă aş concura cu Alin, de ce nu, aş putea sa-l înving (râde).

O să bifezi şi a şasea participare la Jocurile Olimpice?
Nu mi-am propus să concurez şi la Jocurile Olimpice din 2018, ci să mai rămân un an, doi în biatlon pentru etapele de Cupa Mondiala. Mai vreau un rezultat mare în Cupa Mondială. Olimpiada din 2018 e foarte departe acum şi nici nu mai am 18 ani (râde).