Gimnastica la pământ: „Ajunsesem să fiu dependentă de anti-inflamatoare, pentru a mă putea antrena. Luam Ketonal şi Nurofen în neştire”

22 de medalii de aur, 15 medalii de argint şi 20 de medalii de bronz. Acesta este palmaresul olimpic al gimnasticii feminine româneşti, care, din 1976 şi până în 2012, n-a coborât niciodată de pe podium în concursul pe echipe.

Acest palmares, depăşit în prezent doar de fosta Uniune Sovietică, are toate şansele să devină doar o amintire numai bună de povestit nepoţilor. Şi asta pentru că actuala naţională feminină a ratat în premieră calificarea la Jocurile Olimpice. Începând din 1952, de la prima participare, tricolorele au mai lipsit doar la ediţia din 1968, de la Mexico City, însă atunci a fost o decizie luată de mai-marii Partidului Comunist Român, din cauza faptului că echipa ocupase doar locul al patrulea în 1964, la Tokyo.

Ulterior, în 1969 a fost creată şcoala de gimnastică de la Oneşti, fortăreaţa care a pus bazele sistemului ce a adus atâtea rezultate timp de peste patru decenii. Acum, dezastrul e total, iar eşecurile de la Campionatele Mondiale de la Glasgow, din toamna trecută, respectiv cel de la turneul preolimpic de la Rio de Janeiro sunt cu atât mai dureroase având în vedere faptul că această cădere a fost extrem de abruptă.

În 2014 s-a obţinut locul patru la Mondiale

Concret, în anul 2014, România îşi trecea în palmares un nou titlu de campioană europeană, la Sofia, iar ulterior se clasa pe locul al patrulea la Campionatele Mondiale de la Nanning. Au concurat atunci pentru România Larisa Iordache, Diana Bulimar, Andreea Munteanu, Ştefania Stănilă şi Silvia Zarzu (la Sofia), respectiv Larisa Iordache, Ştefania Stănilă, Andreea Munteanu, Ana Maria Ocolişan şi Paula Tudorache (la Nanning). Anul 2015 a fost unul dezastruos din toate punctele de vedere. Comportarea echipei deplasate la Jocurile Europene de la Baku (Andreea Iridon, Laura Jurca şi Silvia Zarzu) a fost mult sub aşteptări, România încheind concursul pe un ruşinos loc 7, pentru ca ulterior gimnastele (Larisa Iordache, Diana Bulimar, Andreea Iridon, Laura Jurca şi Silvia Zarzu) să se claseze pe jenantul loc 13 la Campionatele Mondiale de la Glasgow, ratând astfel calificarea directă la Jocurile Olimpice.

Dezastru total la Rio de Janeiro

La turneul preolimpic, echipa feminină (Cătălina Ponor, Diana Bulimar, Ana Maria Ocolişan, Dora Vulcan, Silvia Zarzu, Maria Holbură, Andreea Iridon) a încheiat pe locul şapte din opt. Clasamentul final este următorul: 1. Brazilia 226.477 puncte; 2. Germania 223.977; 3. Belgia 221.438; 4. Franţa 220.869; 5. Australia 218.428; 6. Elveţia 218.336; 7. România 216.569. 8. Coreea de Sud 203.828. Echipele clasate pe primele patru poziţii au obţinut calificarea la Jocurile Olimpice. Conform regulamentului, formaţiile situate pe poziţiile 5-8 au la dispoziţie un loc (nenominal) la Jocurile Olimpice.

Totuşi, cum s-a ajuns la acest dezastru, probabil cel mai dureros din istoria sportului românesc? “Adevărul” a analizat toate motivele eşecului.

• Absenţa antrenorilor Octavian Bellu şi Mariana Bitang – Deşi au figurat mereu în scriptele Federaţiei ca fiind coordonatorii lotului feminin, legendarii tehnicieni au stat departe de sala de la Izvorani în ultimii ani. Din motive personale, aceştia au convenit să aibă doar atribuţii de supervizori. Preşedintele de onoare al Federaţiei Române de Gimnastică, Nicolae Vieru, pusese punctul pe „i” încă din septembrie 2014, înaintea Campionatelor Mondiale de la Nanning: „Echipa e slabă. Iordache înseamnă acum gimnastica feminină românească. Asta nu le place, să-şi înscrie un insucces în palmares”. În lipsa celor doi, antrenamentele au fost conduse, până în decembrie 2015, de Cristian şi Lăcrămioara Moldovan, ajutaţi şi de Lucian Sandu, Adela Popa şi Ioan Coroiu. După eşecul de la Glasgow, soţii Moldovan şi Coroiu au dispărut din schemă.

• Lipsa de motivaţie a gimnastelor. O consecinţă directă a absenţei antrenorilor Bellu şi Bitang. Foarte multe gimnaste de perspectivă, precum Andra Stoica, s-au retras brusc, iar altele, cum ar fi Andreea Munteanu, campioană europeană la bârnă în 2015, au fost trimise să se pregătească împreună cu junioarele. Din colectivul tehnic, două nume au fost puse la zid, Adela Popa şi Ioan Coroiu, care s-au ocupat îndeosebi de pregătirea de la sărituri şi paralele. Gimnaste care nu au putut rezista sistemului, renunţând prematur la sport, au existat şi în trecut, însă mult mai puţine decât astăzi. Iar eşecul de proporţii a demonstrat că este necesară o schimbare profundă. Diana-Andreea Teodoru, sportivă care a părăsit lotul în 2014, cu destinaţia Belgia, a rupt tăcerea: “După cinci ani petrecuţi în loturile naţionale am spus stop, deoarece n-am mai suportat ceea ce se întâmpla. Mă refer la vorbele urâte din partea antrenorilor. Am fost jignită mult prea mult, iar, după cum ştim cu toţii, câteodată o vorbă poate durea mai tare decât o palmă. Mă refer la cei care au ţinut locul domnului Bellu şi doamnei Bitang, adică la doamna Popa şi la domnul Ioan Coroiu. Cât am stat la lot, în Belgia, n-am auzit niciun antrenor să ţipe. Pe când în România, dacă nu ţipă un antrenor, nu e gata antrenamentul”, ne-a povestit Diana Teodoru.

• Accidentările au decimat lotul. Aproape toate gimnastele, inclusiv veteranele Cătălina Ponor, Diana Bulimar şi Larisa Iordache, s-au confruntat cu numeroase probleme de sănătătate. “De ce se accidentează fetele atât de des? Pentru că antrenorii ne forţau mereu, din cauza asta aveam dureri tot timpul. Eu ajunsesem să fiu dependentă de anti-inflamatoare, pentru a putea duce un antrenament cap-coadă. Luam Ketonal şi Nurofen în neştire”, ne-a povestit, sub protecţia anonimatului, o altă fostă componentă a lotului.

• Paralelele, „călcâiul lui Ahile”. Româncele n-au mai performat la paralele de circa zece ani, numai că acum s-a depăşit cu mult orice limită la acest capitol. Şeful olimpismului românesc, Alin Petrache, cerea implementarea unor măsuri concrete în scopul redresării acestui sport, după eşecul de la Mondiale: “Forul olimpic recomandă cooptarea domnului Nicolae Forminte în colectivul de antrenori. Totodată, se propune cooptarea unui antrenor străin, expert în pregătirea pentru «paralele inegale», aspect faţă de care COSR îşi reconfirmă disponibilitatea susţinerii financiare a contractului. De asemenea, prezentarea unei strategii concrete pe plan sportiv, medical şi financiar şi, în acest scop, identificarea nevoilor reale în ceea ce priveşte includerea în colectivul tehnic a unor specialişti (psiholog, medic, preparator fizic, nutriţionist)”. Niciuna dintre variante n-a fost acceptată de Federaţia Română de Gimnastică.

• Baza de selecţie redusă. Un alt subiect sensibil. Programul naţional „Ţară, ţară, vrem campioane”, coordonat de Octavian Bellu şi Mariana Bitang, în urma căruia s-au selecţionat 200 de fetiţe talentate din toată ţara, a debutat abia în 2014, ceea ce înseamnă că abia în 2020 sau 2024 vom putea culege primele roade.
 

Mesajul Cătălinei Ponor după ratarea calificării la Olimpiadă. Vezi AICI ce va face fosta campioană