Gheorghe Tadici n-a mai avut concedii în ultimii 25 de ani

Antrenor emblemă pentru sportul de echipă românesc, căruia i se datorează mare parte dintre performanţele României peste hotare la handbal feminin, Gheorghe Tadici antrenează echipa de handbal a Zalăului de 35 de ani.

A avut în total de 37 de ani de antrenorat, fapt care-l face să fie cel mai longeviv antrenor la o echipă de club dintre toate sporturile de echipă.
În 25 de ani, a avut în total, cu indulgenţă, trei luni de concediu. „Asta este viaţa cuiva care face performanţă. E cu multe sacrificii, un consum mare sub toate aspectele, cu riscuri pentru sănătate, dacă  vrei să faci treabă la un nivel înalt şi nu doar să bifezi o activitate. Nu sunt tipul de antrenor care să mă prezint la sală şi să plec la sfârşitul programului, să nu am nici un fel de problemă până la următorul antrenament, şi nici tipul care, la terminarea unei campanii, să plec o dată cu jucătoarele în vacanţă. Asta se potriveşte tipului de antrenor mercenar”, spune Gheorghe Tadici.

Palmares de campion. Multe titluri şi cupe

Se pare că acest stil de viaţă i-a adus mari satisfacţii profesionale, deoarece are la activ un palmares de cinci titluri de campion naţional, două cupe ale României, o supercupă a României, o supercupă a Europei, şapte semifinale de cupe europene, două cupe europene câştigate, a fost de opt ori pe podium la Campionatele Naţionale, a mai obţinut un titlu de vicecampion mondial la Senioare, unul de vicecampion universitar, unul de campion mondial universitar la Senioare, două locuri patru la Campionatul Mondial European, două calificări la Jocurile Olimpice de la Sydney şi Beijing şi multe altele. A fost timp de 22 de ani antrenor la toate nivelurile echipei naţionale: Junioare, Tineret şi Senioare.
Apogeul carierei sale a fost în anul 2005 când echipa naţională a ieşit vicecampioană mondială, însă şi cele două calificări la olimpiade au constituit momente esenţiale. Tot atunci a fost şi  cea mai mare dezamăgire a sa, datorită rezultatului de la Jocurile Olimpice din Beijing, Spune că atunci, datorită unor factori colaterali, care au influenţat evoluţia echipei, aceasta a ratat obţinerea unei medalii, care ar fi fost perfect posibilă.

Eşecul de la Olimpiadă, marea lui dezamăgire

„A fost atunci o perioadă zbuciumată, atât înainte, cât şi în timpul olimpiadei, creată ostentativ în purul stil românesc, mai precis mioritic”, spune antrenorul.
Gheorghe Tadici este de părere că handbalul feminin românesc, din păcate nu şi cel masculin, este cel mai performant sport de echipă, care de 25 de ani a participat la turnee europene, mondiale şi jocuri olimpice. „Şi aici au existat fluctuaţii, dar nici un sport de echipă nu poate să se compare, în ultimii 30 de ani, cu rezultatele handbalului feminin unde, pe toate palierele, s-a jucat mereu la obiective de primele şase, dar şi la medalii, în Europa şi în lume. La orice alt sport, echipele nici măcar nu au ajuns în turnee europene sau mondiale, decât sporadic în ultimii 20 de ani. La băieţi, după 1993, am decăzut şi nu ne-am mai putut redresa, chiar dacă am avut două calificări la campionatele mondiale. În opinia mea, sunt şanse mici de a mai reveni în elita handbalului mondial sau european la băieţi”, crede antrenorul, căruia i se datorează mare parte dintre performanţele României peste hotare la handbal.

Familia Tadici, implicată în sport

Toată familia sa a fost sau este implicată în sport. Soţia sa, Elena Tadici, este profesoară de sport la Club Sportiv Şcolar Zalău, după ce, mulţi ani. a fost jucătoare de mare performanţă. „A fost o perioadă în care soţia m-a ajutat la echipa de Senioare. Însă, acum, se dedică în totalitate CSS Zalău, unde va rămâne până la pensie. Copiii mei, George şi Constantin, sunt amândoi studenţi la Politehnică la Cluj. George a fost în echipa naţională de Juniori şi de Tineret a României, dar amândoi băieţii au abandonat sportul în favoarea şcolii”, povesteşte Tadici.

Valeria a revenit la Zalău

Gheorghe Tadici a semnat săptămâna trecută un contract cu Valeria Beşe Motogna. Aceasta a plecat de curând de la Oltchim Râmnicu Vâlcea, echipă la care a jucat timp de cinci ani. Deşi a primit mai multe oferte avantajoase, ea a preferat să revină la echipa din Zalău, care a consacrat-o. „Ea are oferte şi din Lubljana şi Danemarca, iar din punctul nostru de vedere, nu putem face faţă nici la jumătate din ce i se oferă acolo – circa 6000-7000 de euro. La Oltchim a câştigat în cinci ani cât ar fi câştigat la Zalău în 40 de ani. Blocul defensiv al Oltchimului, pe care l-au schimbat şi din care făcea parte şi Vali, era cotat în primele trei din Europa. Cred că pe transferurile pe care le-au făcut, Vali nu poate fi înlocuită din punct de vedere valoric. Însă este opţiunea lor.”