De ce alții pot și noi nu. Naționala de rugby a României, depășită de țări cu zero tradiție în acest sport ANALIZĂ
0Naționala României de rugby va juca finala mică a Rugby Europe Championship (REC), după ce a cedat în semifinala cu Georgia, meci jucat în deplasare, scor 5-43 (0-17). A fost un nou insucces la scor al „stejarilor” într-un meci cu gruzinii, semn că micuțul stat din estul Mării Negre ne-a luat-o înainte în sportul în care odată rivalizam cu granzii Europei.
După Revoluție, rugbyul românesc a luat-o pe o pantă descendentă. Odată adversari redutabili pentru Franța, Anglia sau Scoția, sportivii noștri au ajuns să se bată cu naționale din eșalonul 2, ca Georgia, Spania sau Portugalia. Primii care ne-au luat-o înainte au fost italienii, iar în ultimii ani am pierdut contactul și cu gruzinii. Dovadă sunt cele 9 înfrângeri consecutive în fața Georgiei, din 2018 până în prezent. La ora actuală, România se luptă cu Portugalia, însă se pare că și lusitanii ne-au depășit.
Chiar dacă au doar 6 victorii contra noastră în 29 de partide, două au venit în ultimii doi ani și au fost clare: 38-20 la Lisabona și 49-24 la București. Întrebarea multora, îndeosebi a celor care nu urmăresc evoluția sportului cu balonul oval, este cum reușesc să devină aceste echipe puternice și noi nu? Să luăm exemplul Portugaliei, explicat de unul dintre puținii jurnaliști specializați în rugby din România, Marian Burlacu.
Ei sunt primiți cu brațele deschise, noi suntem alungați
În primul rând, rugbyul nu trebuie separat de alte discipline. Spre deosebire de noi, lusitanii au decis să crească și sporturile netradiționale, nu numai la nivel declarativ, ci și faptic. Dovadă sunt și rezultatele de la handbal, unde Portugalia bifează an de an participări la turneele finale. La băieți chiar au ieșit pe locul 7 la ultimul european, unde noi ne-am clasat pe poziția 22. Așadar, progresul înregistrat de Portugalia la rugby nu este singular, ci face parte dintr-un plan de dezvoltare a sportului în țara din extrema vestică a continentului.
În al doilea rând, rugbiștii lusitani se bucură de sprijinul necondiționat al statului, dar și al societății. Dacă meciul contra noastră din REC 2023 s-a disputat pe o arenă de 20.000 de locuri, „stejarii” au fost exilați pe diferite maidane până să se construiască Stadionul „Arcul de Triumf”, pe motiv că strică gazonul pe care pășesc fotbaliștii. Iar după ridicarea arenei destinate inițial exclusiv rugbyului, șicanele au continuat: naționala a fost interzisă la un antrenament înaintea plecării în Belgia, în 2023, apoi nu s-a putut pregăti pentru Mondialul de anul trecut, pentru ca acum să i se ceară o chirie de 25.000 de euro pentru fiecare meci disputat acasă anul acesta.
Au mizat pe rugbyul în 7
O altă greșeală pe care românii au făcut-o, iar portughezii nu, a fost renunțarea la varianta olimpică a rugbyului, în 7 jucători. Motivul invocat de ai noștri a fost că participarea la turneul de la Paris – Air France Sevens se face doar pentru ca Rene Chiriac, antrenorul federal de atunci, să-și vadă rudele de acolo... Așa că s-a renunțat la turneu, în timp ce Portugalia, Spania, Georgia și Rusia au văzut o oprtunitate în această disciplină. Iar participările au avut efecte și la echipele de rugby în 15, pentru că s-a consolidat jocul pe treisferturi.
Un alt avantaj al lusitanilor este apropierea geografică de Franța. Mulți antrenori din Hexagon au mers să lucreze în țara de la Oceanul Atlantic, dezvoltând acest sport. În 2023, antrenor al selecționatei de seniori a Portugaliei a fost Patrice Lagisquet, fost internațional din Hexagon, de trei ori campion cu Biarritz Olympique. Iar la Cupa Mondială din toamna trecută, în stafful tehnic al Portugaliei a fost inclus și David Gerard, actualul selecționer al României. Nu în ultimul rând, așa cum se întâmplă și cu echipele Spaniei și Belgiei, Portugalia are jucători născuți în Franța, formați în rugbyul din Hexagon sau care activează la echipe de acolo, pe care i-a naturalizat ușor.
Investiții în copii și juniori
Lucrurile devin cu adevărat dureroase când ne uităm la investiția în copii și juniori. Îngrijorător pentru noi este faptul că națiunea lusitană a crescut foarte mult ca nivel și în ceea ce privește reprezentativele de juniori și de tineret. De exemplu, la U20, România a ocupat locul 1 la IRB Junior World Rugby 2009, în Kenya. Și a fost pe locul 4 în 2008 și 2010. Iar de atunci a tot coborât până când nici nu s-a mai calificat. Portugalia, în schimb, a disputat finala edițiilor 2017 și 2019, iar în 2018 a ocupat locul 3. Aceasta în condițiile în care competiția nu s-a desfășurat în 2020, 2021 și 2022 din cauza pandemiei de Covid.
La U19, același scenariu: la Campionatul European, România a ocupat locul 1 în 2007 și 2008, locul 2 în 2015 și locul 3 în 2010, 2011 și 2012. În 2017, „stejăreii” au fost pe 4, iar mai apoi au ieșit din „careul de ași”. Portugalia, în schimb, a câștigat competiția în 2012, 2017, 2018 și 2019, în 2021 a fost pe locul 2, iar în 2022 pe 3.
Modelul portughez, sursă de inspirație pentru România
Desigur, portughezii mai au câteva atuuri, pe care nu le putem contracara. Clima blândă le permite să joace și în lunile în care la noi practicarea rugbyului devine un chin. În plus, țara e mai bine dezvoltată economic și sportivii beneficiază de o infrastructură modernă. Dar în aproape toate celelalte privințe, autoritățile române se pot inspira din modelul portughez. Pentru că e dureros să vedem cum un sport de mare tradiție la noi se stinge și renaște în țări în care balonul oval era pe post de bibelou în urmă cu 20 de ani.
Revenind la ediția din acest an a Rugby Europe Championship, după eșecul din semifinala cu Georgia, România va juca finala mică a competiției. „Stejarii” urmează să înfrunte pe 17 martie, la Paris, pe Stade Jean Bouin, Spania, care a fost învinsă aseară de Portugalia cu 33-30. Lusitanii și Georgia vor juca finala mare a REC 2024, tot în capitala Franței.
Când Turneul celor 5 națiuni și-a mărit numărul participantelor la 6, România a fost prima luată în calcul pentru a se alătura Franței, Angliei, Irlandei, Scoției și Țării Galilor. A fost preferată Italia pentru clima blândă, iar de atunci, naționala noastră, din prima sub linia granzilor, a ajuns a noua țară din Europa. Georgia și Portugalia sunt înaintea noastră în clasamentul mondial, în timp ce Spania e o poziție în spate, la câteva puncte, iar o altă rivală cam de același calibru, Rusia, este exclusă din competițiile internaționale.
Nouă înfrângeri consecutive cu Georgia
17 martie 2018, Tbilisi: Georgia - România 25-16 (REC)
8 februarie 2019, Cluj: România - Georgia 9-18 (REC)
1 februarie 2020, Tbilisi: Georgia - România 41-13 (REC)
27 martie 2021, Tbilisi: Georgia - România 28-17 (REC)
12 martie 2022, București: România - Georgia 23-26 (REC)
5 martie 2023, Tbilisi: Georgia - România 31-7 (REC)
12 august 2023, Tbilisi: Georgia - România 56-6 (meci test)
2 martie 2024, Tbilisi: Georgia - România 43-5 (REC)
*Ultima victorie a „stejarilor“ datează din 18 martie 2017, la București: România - Georgia 8-7
Rezultatele României în REC 2024
20-8 cu Polonia
33-18 cu Belgia
24-49 cu Portugalia
5-43 cu Georgia