Cum zboară gândurile în timpul semimaratonului

Nu, semimaratonul nu e maraton, e doar pe jumătate, nu e o cursă de 100 de kilometri sau de 100 de mile, dar şi el necesită tărie psihică, pe lângă cea fizică, care trebuie să te ducă de la start până la finiş, cât mai rapid posibil.

Sigur, în primii kilometri, te simţi puternic, ai încredere în tine, pare că nimic nu te poate opri şi asta s-ar putea să te facă să porneşti mai tare decât este necesar. Trebuie să faci tot posibilul să începi cursa însă încet, organismul îţi va mulţumi pe ultimii kilometri, atunci când va avea nevoie de toate resursele posibile pentru a putea susţine ritmul pe care îl doreşti. Tot în prima parte a cursei, mintea îţi spune să o iei mai tare şi pentru că sunt mulţi alergători care te depăşesc, aspect ce te face să vrei să concurezi, să te baţi, să te lupţi. 

Încă o dată, trebuie să încerci să te abţii, să porneşti în ritmul tău, cel pe care ţi l-ai stabilit înainte de cursă, pentru că astfel sunt şanse mari ca să-i ajungi pe cei mai mulţi dintre cei pe care i-ai văzut trecând pe lângă tine ca o vijelie. O altă ”problemă” ce poate să-ţi disipeze energia atât la nivel fizic cât şi mental este starea de surescitare pe care ar trebui să o ţii sub control, mai exact nu trebuie să baţi cuba cu toată lumea de pe margine, să sari când vezi un fotograf, etc.

Dacă ai reuşit să treci bine de prima treime din cursă, trebuie să te gândeşti la alte feluri de a-ţi ţine mintea ocupată, în afară de, cel mai important desigur, a fi foarte atent pe ritmul propus şi pe semnele care vin de la organism când încerci să-l menţii, cum ar fi anumite dureri musculare, respiraţia etc. 

Ar ajuta foarte mult să împarţi cursa în părţi mai scurte, de exemplu de 5 kilometri, pentru a-ţi ”păcăli” mintea, ca ea să accepte mai uşor efortul intens depus în timp ce treci de la un segment la altul. Din cauza oboselii, îndoiala în propriile forţe începe să apară, disconfortul pare să preia frâiele şi să ”ghideze” cursa.

Gândiţi-vă la lungile sesiuni de antrenament, la numeroasele bucăţi făcute, la alergările lungi realizate cu succes, lucruri care v-au întremat şi v-au fortificat pentru a duce semimaratonul la sfârşit aşa cum v-aţi dorit. După kilometrul 15 e poate instala şi plictiseala, chiar dacă sunteţi focusat pe ritmul propus.

Încercaţi ”scurtcircuite”, orice e binevenit, cântaţi ceva, vorbiţi cu alt alergător două-trei cuvinte sau, de ce nu, înnumăraţi persoanele pe lângă care treceţi, doar asta înseamnă locuri în faţă în clasament.

Ultima parte din cursă, ultimii 3-4 kilometri, este segmentul unde mintea trebuie să facă faţă altor provocări. Disconfortul se transformă în oboseală şi din cauza asta trebuie să alergaţi cu ”capul”. 

Încercaţi să vă ”focusaţi” şi pe chestii pe care le vedeţi pe margine, cum ar fi pancartele spectatorilor sau mesajele de pe tricourile alergătorilor de lângă voi. E momentul când trebuie să vorbiţi cu voi, să vă încurajaţi, să vă gândiţi câtă muncă aţi depus pentru a duce cursa la sfârşit aşa cum v-aţi dorit, cum aţi depăşit oboseala la antrenamente şi cum o puteţi face din nou. Iar când finişul e la o aruncătură de băţ, puneţi-vă mintea să scoată la suprafaţă şi ultima fărâmă de energie, sigur există, şi folosiţi-o pentru un final în forţă.

La ce să mai chibzuieşti înainte sau în timpul unui semi?

 Gândeşte-te că un semimaraton este o cursă de 10 kilometri (în ideea că ai fugit o asemenea distanţă înainte) la care faci alergările de încălzire şi de ”recuparare” mai lungi, câte 5.5 kilometri fiecare. 

 Programează-te la o sesiune de masaj după cursă şi la o întâlnire cu prietenii. Astfel poţi să te gândeşti în timpul alergării că două chestii foarte ”tari” te vor aştepta după finiş. 

 Dacă te ajută, puneţi familia să te aştepte în ultima parte a cursei şi să te încurajeze. Ai putea prinde aripi! 

 Încearcă să vizualizezi cursa înainte de a o alerga, planifică cum trebuie să treci segmentele şi cum să depăşeşti posibilele/probabilele probleme care pot apărea.

 Imaginează-ţi cum treci linia de sosire, cât de bine şi de mulţumit o să te simţi. Este un mod care te va motiva să continui atunci când apar problemele.

 Oboseala ce se instalează pe finalul cursei duce la o pierdere a formei de alergare ceea ce înseamnă că devii ineficient, ritmul fiind din ce în ce mai greu de menţinut. Dacă te gândeşti numai la cum să rezolvi această problemă, atunci există mari şanse ca mintea să uite de orice altceva.