Borcea, desfiinţat imediat după noua condamnare: „Un măscărici analfabet! Copiii lui sper să nu îi semene“. Cum l-a jignit afaceristul pe Lică Nunweiller

Fostul acţionar al clubului Dinamo Cristi Borcea s-a predat vineri dimineaţă pentru a fi încarcerat ca urmare a condamnării sale definitive la cinci ani de închisoare în dosarul retrocedării plajelor, la doar câteva luni după ce fusese eliberat pentru sentinţa executată în Dosarul Transferurilor.

La scurt timp după anunţul noii condamnări a lui Borcea, Mihaela Nunweiller, fiica fostei glorii dinamoviste Lică Nunweiller, a povestit, pe pagina personală de Facebook, felul în care tatăl său a fost umilit de recidivistul în vârstă de 49 de ani.

"Ultima dată când tatăl meu a mers pe stadionul Dinamo (eu l-am insotit atunci), invitat fiind, impreuna cu fratele lui Nelu, de un fost conducator al clubului la tribuna oficiala pentru nu stiu ce meci important, Borcea a considerat sa ne alunge de acolo ca pe niste caini pripasiti, dupa ce abia ne asezaseram pe scaune. L-am si auzit pe Borcea spunand, era doar cu doua randuri de scaune mai sus, inainte sa vina un agarici trimis de el sa ne ridice si sa ne alunge la peluza,

"Cine's, bă, fosilele alea in tribuna mea? La peluza cu ei!".

Din momentul ala, cand ne-am ridicat si eu cu tata am si plecat direct acasa, tatal meu nu s a mai uitat la niciun meci al lui dinamo, nici macar la televizor. Pana la sfârşitul vietii lui.

Nelu, fratele lui, a ales sa se ridice si sa se mute la peluza unde l-a trimis Borcea. Tata nu a reusit pana in ultima clipa sa ii inteleaga fratelui lui mai mare alegerea. Sau poate ca a facut-o, dar niciodata nu a comentat-o. Si nici nu i-a iertat-o. In schimb, tata si a inchis sufletul pentru totdeauna intr-o suferinta care l-a macinat pana a inchis ochii. Parca-l aud cum spunea mereu:

-Tată, Dinamo a fost viata mea la fel de mult cum sunteti voi si mama! Acolo am crescut si m-am format ca sportiv, ca om! Acolo ma duceam ca acasa! Ce am ajuns, tată, sa vina unu' care n a dat o data cu piciorul in minge si sa ma arunce ca pe un dinte stricat de unde eu mi-am spart capul de atatea ori si mi-am rupt picioarele pentru clubul asta!? Si de fiecare data avea lacrimi in ochi. Nici nu le mai ascundea.

Tata a plecat pe steluta lui neimpacat, desi, la ceva timp dupa intamplarea asta, au incercat altii din conducerea clubului sa i dreaga suferinta cu nu stiu ce premiu de recunoastere a meritelor, pe care au vrut sa i il inmaneze inaintea unui meci. Tata a refuzat categoric. Nu s-a dus, si nici nu le-a deschis poarta cand au venit cu premiul la el acasa.

Stiu ca tatal meu cat o minune a plecat din lumea asta mahnit, cu o piatra pe sufletul lui frumos si bun, cum nu ar fi meritat nimeni. Si pentru asta l-am urat si detestat pe mascariciul asta analfabet! Si mi-am dorit sa i se infunde intr-o buna zi! N-a durat mult.

A venit ziua cand Borcea a fost umilit, incatusat si aruncat in puscarie. A fost ziua cand am simtit ca tatalui meu ii sterge Dumnezeu toate lacrimile curse si toata durerea din suflet. M-am bucurat. Mult si tare.

Stiu, suna inuman si nedemn de mine. Dar asta am simtit. Plus o dorinta puternica ca individul asta sa si aduca aminte ca a ranit un suflet de om bun care nu i a facut niciodata nimic rau, dimpotriva, i-a lasat si denumirea de cainii rosii, care ii apartinea de drept, si nu l-a dat in judecata cand individul a intregistrat-o la OSIM fara macar sa il instiinteze, nicidecum sa ii ceara voie.

Nu cred ca a regretat vreodata umilirea la care l-a supus pe tatal meu. Nu cred ca a realizat vreodata ca i-a smuls tatalui meu o bucata mare din sufletul lui. Nu cred ca o astfel de spoiala de om ar putea avea vreodata remuscari sau pareri de rau. Pentru ca este genul care face doar umbra degeaba pamantului. Da, fie, el mai face si copii. Sper doar sa nu ii semene!

Dar stiu ca eu, acum, cand am aflat ca individul asta intra iar la puscarie pentru 5 ani, am avut o strangere de inima. Si nu de bucurie! Pentru ca asta cred ca face diferenta intre mine, fata tatalui meu minunat, si el, un oarecare!", a scris Mihaela Nunweiller pe reţeaua de socializare.

Conform gsp.ro, familia Nunweiller a numărat 5 fraţi fotbalişti: Dumitru, Ion, Lică, Victor şi Eduard, fiecare trecut cel puţin o dată pe la Dinamo în carieră. Lică Nunweiller a jucat la Dinamo între 1957 şi 1967, din postura de mijlocaş, şi a marcat 5 goluri în 140 de meciuri, câştigând 5 titluri şi două Cupe. A murit în 2013

În urmă cu exact o lună de zile, Borcea acordase mai multe declaraţii pentru Libertatea, cea mai controversată fiind cea conform căreia România nu se mai ridică la standardele sale: „Am luat în calcul şi varianta de a pleca definitiv din România. În 2019, cu siguranţă, iau decizia definitivă pentru viitorul meu şi al familiei. De ce aş vrea asta? E prea multă mizerie, prea multă răutate”

Cristian Borcea a fost eliberat condiţionat pe 2 iulie 2018, el fiind la acel moment condamnat definitiv, din 2014, de Curtea de Apel Bucureşti, la şase ani şi patru luni de închisoare cu executare în dosarul „Transferurilor de jucători“.