Avram Iancu, bibliotecar din Petroşani, şi-a propus să devină primul român care trece înot Canalul Mânecii, tentativă pentru care se expune la riscuri uriaşe
0CURAJ Avram Iancu (39 de ani), bibliotecar în oraşul Petroşani, judeţul Hunedoara, şi înotător amator, şi-a propus să devină primul român care va traversa Canalul Mânecii, care separă Franţa de Anglia. A mai avut două încercări în trecut, ambele eşuate, dar crede că de data asta nimic nu-l mai poate opri să-şi vadă visul împlinit.
Canalul Mânecii este o provocare grea pentru orice înotător, cu atât mai mult dacă este amator. Nu sunt mulţi cei care se pot lăuda că au reuşit să treacă înot din sudul Angliei până în nordul Franţei. Prima încercare de acest tip datează de acum 200 de ani, iar de atunci şi până în prezent, Canalul Mânecii a fost traversat solo cu succes de 1.284 de ori, potrivit Asociaţiei Channel Swimming din Anglia. Printre cei care au reuşit nu s-a aflat până acum niciun român. Această situaţie l-a ambiţionat pe un bibliotecar cu nume istoric, Avram Iancu (39 de ani) din Petroşani, înotător amator. El şi-a propus să devină, în 2015, primul român care trece înot canalul.
A avut două tentative eşuate anul trecut
Avram Iancu a încercat până acum de două ori să traverseze Canalul Mânecii, dar nu a reuşit din cauza curenţilor foarte puternici, care i-au îngreunat teribil misiunea. Prima încercare a fost în august 2014. „A fost excelent, am parcurs aproximativ 40 de kilometri în 12 ore şi 25 de minute de înot neîntrerupt. Coasta franceză era foarte aproape, însă curentul marin a fost mult prea puternic în locul şi la ora aceea şi m-a deviat prea mult în partea dreaptă a direcţiei de deplasare. Am primit o veste surprinzătoare de la pilotul vasului care mă escorta şi de la observatorii oficiali. Mi-au spus că este imposibil să mai ajung în Franţa, chiar dacă eu eram capabil să mai înot încă cel puţin 6-7 ore. Mă simţeam excelent. E o decizie a pilotului, de oprire a tentativei, pe care nici eu, nici susţinătorii mei nu o înţelegem nici acum“, precizează Avram Iancu.
* Avram Iancu a parcurs înot linia curbă, dar s-a întors în linie dreaptă, cu vasul, pe malul englezesc
Nu a dezarmat, însă şi s-a mai întors o dată în Anglia pentru a reîncerca traversarea, de data aceasta în octombrie 2014, însă tot fără succes. „Încrezător în forţele proprii, am revenit mai antrenat şi mai determinat ca niciodată, dar a fost şi mai dificil. De această dată, am parcurs doar 20 de kilometri în 10 ore şi 41 de minute. Am înotat în cel mai rapid mod şi, totuşi, la un moment dat, înaintam cu doar 1 km pe oră. Canalul Mânecii este o apă mişcătoare. Cei 34 de kilometri care despart cele două maluri s-ar traduce prin lungimea a 1.360 de bazine de 25 de metri. Cine se gândeşte că, odată executate în bazin aceste lungimi, poate să traverseze Canalul se înşală amarnic. Acolo sunt 34 de kilometri de apă mişcătoare. Pe lângă o pregătire exemplară, trebuie să ai şi noroc, pentru că în bazin domneşte omul, în mări şi oceane domneşte Dumnezeu“, îşi explică înotătorul cea de-a doua tentativă eşuată.
„Decât să renunţ, mai bine mor încercând“
În ciuda problemelor pe care le-a avut la precedentele încercări, Avram Iancu crede că a treia oară va fi cu noroc, că va ajunge triumfător pe malul francez. Spune că au fost oameni care i-au sugerat să renunţe la intenţia sa temerară, dar el nici nu vrea să audă: „Anul acesta, în august, vreau să încerc din nou. Pentru mine nu există cale de întoarcere. Întotdeauna când îmi propun ceva fac tot posibilul să realizez ceea ce mi-am propus. Pentru mine, traversarea înot a Canalului Mânecii, fără costum de neopren, reprezintă «Mistreţul cu colţi de argint» din capodopera lui Ştefan Augustin Doinaş. Iar tuturor «isteţilor», «îndrăzneţilor» şi «batjocoritorilor» le spun, după caz, pe un tot blând sau răspicat că mai cruntă decât moartea e renunţarea, iar decât să renunţ, prefer să mor încercând“.
Dincolo de optimismul lui Avram Iancu, traversarea Canalului Mânecii rămâne un obstacol greu de trecut din cauza curenţilor foarte puternici, a valurilor şi a apei foarte reci, a gradului foarte mare de salinitate (34 la mie în comparaţie cu doar 17 la mie, cât are Marea Neagră). În plus, „meduzele au un efect paralizant asupra locului atins, iar curenţii marini sunt extrem de imprevizibili. Dar cel mai de temut duşman este temperatura extrem de scăzută, ce variază între 13 şi 18 grade, în funcţie de locul şi de ora la care înoţi. Oricine poate să devină hipotermic de la o oră la alta. Expunerea la toate aceste impedimente pentru 12-18 ore, cât durează în medie o traversare, a dus înotătorii în nişte stări cumplite, care i-a determinat pe unii să numească acest Canal «Iadul de gheaţă», povesteşte Avram.
Experienţa costă 8.000 de lire
Costurile fiecărei încercări de a traversa înot Canalul Mânecii sunt foarte ridicate. Întregul proiect costă aproape 8.000 de lire sterline, în care intră preţul închirierii vasului care escortează înotătorii (2.800 de lire), 400 de lire – taxa de înscriere, şi restul – transportul dus-întors, cazarea, cheltuielile cu echipamente, precum şi cheltuielile cu alimentaţia adecvată şi cu suplimentele nutritive. Cu sprijinul sponsorilor, Avram Iancu speră să strângă suma necesară pentru a putea intra din nou în apele Canalului Mânecii.
„Am traversat în lungime Lacul Snagov“
Avram Iancu înoată de la vârsta de 10 ani. Acest sport a devenit pentru el o pasiune în momentul în care a început să participe la concursurile naţionale de triatlon, la sfârşitul anilor 1990. „Îmi aduc aminte cu plăcere de prima ediţie a concursului «Romanian Iron Man», în 1999. M-am clasat pe locul 4 la general, la doar un minut de podium. Am ieşit al zecelea din apă, din aproximativ 50 de participanţi“, îşi aminteşte Avram Iancu. El explică de ce nu şi-a dorit niciodată să devină un înotător profesionist: „Nu mă atrage în mod special înotul în bazin, sunt atras în mod irezistibil de înotul în ape deschise, fie că este vorba de înotul în lacuri, în râuri sau în mări. Bazinul oferă un confort şi o siguranţă care mă deranjează. Prefer un pic de adrenalină, un pic de teamă de necunoscut. Să nu uităm, acum 500 de ani se înota în ape deschise, nu în bazin“.
Aproape nicio zi fără înot
Avram Iancu îşi câştigă existenţa muncind ca biliotecar la Biblioteca Municipală din Petroşani. Chiar dacă, la prima vedere, între această meserie şi pasiunea pentru înot nu există nicio legătură, totuşi bărbatul susţine contrariul. „Se îmbină în cel mai armonios mod. Un vechi proverb latin spune: Mens sana in corpore sano. Un echilibru între spirit şi trup este ideal“, spune înotătorul care, deşi este ocupat mare parte din zi cu munca la bibliotecă, îşi găseşte întotdeauna timp pentru a se antrena.
Nu trece aproape nicio zi fără să intre în apă. Iarna se pregăteşte în bazinul din Petroşani, iar vara înoată în lacul Ştiurţ, care se află în spatele casei sale. Tot vara, la final de săptămână, obişnuieşte să traverseze lacurile de acumulare din Hunedoara, dar şi din ţară. „Spre exemplu, anul trecut, am înotat în lungime Lacul Snagov. Mi-a luat 7 ore şi 54 de minute. Trebuie să aloc multe ore de antrenament pentru a-mi vedea visul împlinit. Tocmai de-asta fac sacrificii, iar familia mă sprijină întotdeauna, în special soţia mea, care este mereu alături de mine“, subliniază înotătorul amator.
Cu ce se ocupă Avram Iancu în timpul liber
Avram Iancu este familist convins, este căsătorit şi are trei fetiţe. Este preşedintele AS Bike & Run Petroşani şi organizatorul a două inedite competiţii montane: Parângul Night Challenge şi Petroşani Bike Challenge. Pe lângă înot, îi plac sporturile de iarnă şi mersul pe bicicletă, care îi oferă frecvent prilejul de a participa la numeroase competiţii naţionale. ;
Canalul Mânecii, în cifre
În acest an se împlinesc 200 de ani de când se spune că soldatul italian Jean-Marie Salatti ar fi devenit primul om care a traversat înot Canalul Mânecii. Oficial însă, în arhivele Asociaţiei Channel Swimming, căpitanul Matthew Webb este înscris ca primul înotător care a traversat apele Canalului Mânecii, pe 24 august 1875. Experienţa a durat în cazul lui 21 de ore şi 45 de minute. Asociaţia Channel Swimming este singura entitate internaţională care aprobă, supervizează, certifică traversările şi le arhivează. Aceeaşi entitate stabileşte şi un set de reguli clare pentru toată lumea, reguli ce trebuie respectate de către toţi cei care vor să intre în istoria traversării înot a Canalului Mânecii. Mergând pe principiul echităţii, setul de reguli vizează păstrarea condiţiilor vitrege de înot, într-un mod asemănător cu condiţiile de înot ale primului pământean care a reuşit isprava.
Iată câteva dintre regulile principale care trebuie respectate:
folosirea unei căşti clasice de înot, care să nu fie prea groasă sau din neopren.
folosirea unui slip standard de înot, adică să nu fie prea lung sau prea gros.
interzicerea folosirii costumului de neopren. Motivul pentru care este interzis costumul de neopren e legat de particularităţile sale: asigură confort termic, flotabilitate şi viteză de deplasare mai mare, precum şi protecţie împotriva meduzelor.
este interzisă atingerea vasului de escortă.