Alexandru Boc: „Generaţia Mexic ’70 a fost peste cea de Aur!“

Viaţa lui Alexandru Boc este ca un roman de aventuri. A fost unul dintre cei mai buni fotbalişti ai României, a făcut puşcărie din cauza unui scandal cu un securist şi şi-a încheiat cariera fiind exclus din viaţa sportivă de către conducerea PCR. Prieten cu Dumitru Dragomir, preşedintele LPF, este de ani buni vicepreşedintele Ligii şi a închis de multe ori, în anii ’90, ochii la unele nereguli din fotbalul românesc.

Care au fost momentele-cheie ale vieţii dumneavoastră?

Primul a fost când am fugit de acasă, la 16 ani, pentru a ajunge fotbalist. Al doilea, povestea cu închisoarea, din 1970, când am luat asupra mea o bătaie cu un securist. Eram cel mai bun fotbalist al României şi am vrut să salvez un prieten. Al treilea, în 1976, când am fost scos din viaţa sportivă din cauza acelei condamnări. Eram atunci căsătorit şi aveam un copil. Am vrut să iau copilul şi să sar în faţa maşinii lui Ceauşescu, dar n-am putut pentru că eram urmărit. Timp de şase luni am încercat să intru în audienţă pe la cei de sus, dar mi-am dat seama că nu am nicio şansă. După ce am dat o scrisoare la Europa Liberă, mi s-a permis să fac şcoala de antrenori. Soţia şi fiica au emigrat legal în Germania, dar eu nu le-am urmat pentru că aveam în România pe mama şi sora.

Din ce aţi trăit după aceea?

Am făcut Institutul economic de la Craiova. Şi am ieşit economist. Au fost două momente în care puteam să o iau razna, dar pentru că m-am iubit foarte mult, am trecut peste ele. Nu am vrut să le dau satisfacţie duşmanilor şi am lut-o de la zero.

Cum aţi fost perceput de regimul comunist?

În prima parte a carierei ca un foarte bun fotbalist, apoi, după ce am fost condamnat, şi Ceauşescu s-a interesat personal de ce fac şi chiar am fost subiect de discuţie în cadrul unei şedinţe a Comitetului Central al PCR, ca o oaie neagră a societăţii. Toată lumea fugea de mine.

V-aţi întâlnit vreodată cu Nicolae Ceauşescu?

Am încercat, dar n-am putut să ajung niciodată la el. Mama mea a fost într-o audienţă la Elena Ceauşescu, iar aceasta i-a spus nişte aberaţii despre mine. Am priceput că Ceauşescu a fost dezinformat în ceea ce mă priveşte. N-am avut nicio vină că în prima parte a detenţiei am fost ţinut în arestul de la Miliţia Capitalei şi apoi am fost mutat la Penitenciarul de la Policolor. Îmi controlau după aceea palmele să vadă cât am muncit.

Unde v-au prins evenimentele din decembrie 1989?

Nu eram în Bucureşti. Dacă aş fi fost, aş fi încercat să fac rost de un pistol automat şi să-l împuşc pe Ceauşescu! Exact când au început evenimentele eram la Vaşcău. Când am auzit la radio ce se întâmplă în Bucureşti, am vrut să mă întorc, dar nu m-a lăsat mama să plec. Eu, dacă eram în Bucureşti, ori mă împuşcau, ori ajungeam printre eroii Revoluţiei. Atât de înverşunat eram împotriva lui Ceauşescu!

De ce?

Nu mi-au dat voie nici să-mi vizitez soţia şi fiica în Germania, deşi plecaseră legal. M-a ajutat Mircea Lucescu, care era la naţională, şi aşa am reuşit să-mi iau paşaportul.

În fotbal, nu aţi activat niciodată ca antrenor sau conducător, ci doar la LPF. Care a fost motivul?

Din 1976, când am fost scos din viaţa sportivă, şi până la Revoluţie nu am mai vrut să aud de fotbal. Nici nu mă mai duceam să joc fotbal. Mai făceam câte un antrenament cu una dintre echipele din Bucureşti şi când îmi dădeam seama că sunt mai bun decât cei care jucau duminica, înnebuneam. Nu m-am mai dus la meciuri, nu m-am mai uitat la televizor la nicio partidă fiindcă îmi dădeau lacrimile.

Cum v-aţi împrietenit cu Dumitru Dragomir?

Mă cunosc cu el de 30 şi ceva de ani, de când era la Râmnicu Vâlcea. Este un om extraordinar. Este foarte corect, dar cere acelaşi lucru. Dacă ai încercat să-l păcăleşti, ai terminat prietenia cu el. Nu am avut niciodată o discuţie în contradictoriu de când sunt la Ligă. Dacă nu este de acord cu un lucru, dar îi aduci argumente, înţelege. Am mai avut oferte de a mă duce conducător de club, am fost chiar o perioadă la Universitatea Craiova, dar mie nu-mi place să depind de alţii.

Cum aşa?

În afaceri nu am avut colaboratori sau asociaţi. Am câştigat, am pierdut, am făcut-o numai pe mâna mea. Ca jucător, am fost libero şi toată lumea depindea de mine. Eu îi dublam pe ceilalţi în apărare, eu le dădeam pase lungi atacanţilor. Şi protejam şi portarul. În viaţă, mi-a plăcut să fac totul de unul singur. La Craiova, m-am, trezit deodată că depind de 30 de jucători, care nu ştiam ce gândesc, ce vor să facă. Mi-am dat seama că nu este pentru mine.

Ce afaceri aveţi?

În domeniul imobiliar. Am fost după Revoluţie primul armator din România, am avut un vapor. Nu am ştiut în ce mă bag. Tot timpul trebuia să plătesc taxe pentru el: de cheu, de una, de alta. Nu am ştiut cum să scap mai repede de el.

Ce regrete aveţi?

Că nu am putut să-mi închei cariera aşa cum am vrut. Când m-au suspendat definitiv, avem 29 de ani, dar condiţia fizică era ca la 22. Aşa eram de în formă. Îmi pare rău că, deşi am jucat preliminariile pentru Campionatul Mondial din Mexic 1970, nu am mai ajuns la turneul final pentru că eram în proces după incidentul cu securistul ăla. Pot afirma cu tărie că, dacă Revoluţia ar fi venit atunci, am fi depăşit Generaţia de aur din '94! Aşa eram de buni. Noi nu jucam atunci decât două-trei meciuri internaţionale pe an şi făceam patru antrenamente pe săptămână.

Dacă v-aţi retrăi viaţa aţi face tot aceeaşi paşi?

Dacă aş avea mintea de acum, poate nu. Când a avut loc acea bătaie, eram un copil. Mi-am zis să iau totul asupra mea. Eram cel mai bun fotbalist al ţării, eram ofiţer la Dinamo, mi-am spus că suntem în acelaşi minister şi nu au ce să-mi facă. Acel episod mi-a schimbat viaţa. Totuşi, după ce am ieşit de la închisoare, am ajuns la Rapid şi am jucat aşa de bine că trebuia să fiu declarat cel mai bun fotbalist al anului, dar au băgat un criteriu în plus, evoluţiile de la echipa naţională, de unde eram suspendat. Aşa a ieşit Cornel Dinu pe primul loc şi eu pe al doilea, iar Dobrin, pe trei.

Care au fost cei mai buni prieteni din fotbal?

Ludovic Sătmăreanu, de la Steaua, şi Cornel Dinu, de la Dinamo. Vorbim la telefon şi ne vedem când timpul ne permite. Sufăr alături de Cornel pentru necazul cu soţia sa, Silvia.

Dar din afara fotbalului?

Am sau am avut, din păcate, o mulţime. Am făcut în 1973 un film şi m-am împrietenit cu Gheorghe Dinică, cu Mitică Popescu, cu Jean Constantin, cu Corina Chiriac, cu Aimee Iacobescu.

V-a plăcut aventura?

Da. De multe ori am făcut lucruri din curiozitate sau din interes. Nicio dată nu am regretat ce am făcut.

Dacă ar fi posibil, într-un meci fictiv între generaţia '70 cu actualii internaţionali, cine ar câştiga?

Nu ştiu. Dar mă repet, dacă ar fi venit Revoluţia în anii '70, unii dintre noi erau mult mai valoroşi decât cei care au făcut parte din Generaţia de Aur. Nu toţi, dar unii dintre noi cu siguranţă.

La ce nivel este fotbalul românesc la ora actuală?

Din păcate, fotbalul românesc este catalogat în funcţie de rezultatele echipei naţionale. Şi echipele de club care participă în cupele europene nu au avut în acest an performanţe prea bune. Eu spun că au avut şi foarte mult ghinion. Aici mă refer, în special la CFR Cluj, cu care am fost în două deplasări, la Roma şi la Munchen. Sper ca să se spargă acest ghinion în ultimele partide. Din fotbalul românesc au plecat mulţi jucători "afară". Unii dintre ei au acceptat contracte mai modeste doar cu gândul de a juca în străinătate şi asta a tras fotbalul nostru în jos.

Credeţi că echipa naţională se va califica la Europenele din 2012?

Totul va depinde de cum vor reuşi să pregătească meciurile din primăvară, de ce jucători vor fi convocaţi, pentru că ceva schimbări trebuie să se facă. Un antrenor, într-un un angrenaj nu merge, trebuie să facă ceva, pentru că înseamnă cu unele piese scârţâie şi este necesar să fie înlocuite şi aduse altele. Una este Adrian Mutu, pe care l-am urmărit şi are un moral foarte bun. Cred că echipa naţională a României va avea în primăvară altă faţă.

Ar trebui schimbat Răzvan Lucescu în cazul unui nou eşec?

Dacă în primăvară se vor înregistra noi eşecuri, atunci va trebui să se facă nişte schimbări la echipă. La noi, când nu merge ceva, este înlocuit în primul rând antrenorul.

Ce părere aveţi despre anunţul lui Rădoi de a nu mai răspunde convocărilor la naţională?

Nu ştiu ce l-a determinat să spună aşa ceva. Rădoi este un jucător de bază al echipei naţionale. Probabil a făcut aceste declaraţii pentru a da satisfacţie celor de la Al Hilal vizavi de neînţelegerile cu FRF în privinţa prezenţei lui Mirel la meciul din semifinala Ligii Campionilor Asiei. A vrut să le arate celor de acolo că este fidel echipei de club. Nu cred că este o decizie definitivă din partea lui.

Dvs aţi fi făcut aşa ceva?

Cu siguranţă, nu. Sunt convins că Rădoi îşi va încheia cariera de jucător tot în România şi tot aici va fi antrenor sau conducător şi nu poate să dea echipa naţională a României pe una de club din străinătate.

Este posibil ca pe unii jucători care evoluează „afară" să-i fi schimbat banii câştigaţi?

Da, cu siguranţă. Când joci la o echipă de "afară", antrenorul de acolo îţi spune să aibă grijă să nu se întoarcă de la naţională accidentat. Nu-ţi spune nimeni să o laşi mai moale când eşti convocat, să nu pui osul la bătaie, dar interesul fiecărui fotbalist este în primul rând echipa de club, de unde îşi ia banii, unde are contractul bun.

Îl vedeţi pe antrenorul Dan Petrescu revenind în Liga I după realizările din Rusia?

Dan Petrescu este un antrenor foarte bun. Şi când a plecat în Polonia, a spus că nu se va mai întoarce în "mocirla" de aici, dar a făcut-o în cele din urmă. Sunt convins că se va întoarce şi de data asta. Depinde şi de ofertele pe care le va avea.

Credeţi că performanţa Unirii Urziceni din Liga Campionilor va putea fi egalată?

Nu uitaţi că Unirea, în Scoţia, cu Rangers, a fost ea beneficiara a trei autogoluri, iar cu Servilla, la Bucreşti, a câştigat dintr-un autogol. CFR Cluj a pierdut la Munchen în urma unor autogoluri. Depinde şi de şansă. Clujenii au posibilitatea în continuare să se califice în primăvara europeană. Şi Steaua o poate face.

Ce echipe sunt favorite la titlul în actualul sezon?

Nu se poate spune acum. Va fi un final de campionat nebun. Poate mai tare ca în sezonul trecut. În iarnă, echipele vor face o pregătire extraordinar de bună, se vor întări, iar finalul va fi extrem de disputat. Există lupta acerbă pentru bani, pentru clasare cât mai bună, din drepturile tv. Diferenţa dintr-un loc şi altul este cam de 200.000 de euro.

Credeţi că aceste drepturi TV ar putea fi vândute anul viitor pentru mai mulţi bani decât au plătit actualii deţinători?

Campionatul nostru esta la ora actual foarte curat. Datorită acestui lucru, toată lumea este interesată să vadă meciurile din Liga I. Nu mai este ca în trecut, când la unele partide ştiai rezultatul dinainte de a se disputa. Şi cred că se va obţine mai mulţi bani Mă bazez în primul rând pe calităţile de negociator ale lui Dumitru Dragomir, dar şi pe valoarea campionatului nostru, care este în creştere.

La retrogradare cine se vor lupta?

Până la finalul turului se va şti una sau chiar două echipe care vor părăsi primul eşalon la vară. Pentru celelalte două locuri, se va duce o luptă extraordinară până în ultima etapă. Ce pot spune sigur, este exclus ca vreuna dintre echipe să nu termine campionatul din cauze financiare.

Care este cel mai bun conducător de club din România?

După părerea mea, Jean Pădureanu, de la Gloria Bistriţa. A reuşit să menţină echipa în primul eşalon vreme de 20 de ani, a făcut şi performanţe cu această echipă foarte mică şi nu a apăprut niciodată în contre cu alţi conducători.

Dar despre dânsul s-a spus că uneori a menţinut-o în Liga I şi prin alte metode decât cele sportive...

În trecut, au fost şi alte echipe care au folosit aceste metode.

Deplasările cu CFR Cluj nu vă afecteză neutralitatea?

Nu, pentru că diurnal ne-a fost plătită de LPF, iar clubul clujean ne-a asigurat doar transportul şi cazarea. Dacă nu vom fi vreodată neutri, atunci să fim criticaţi.

Ce părere aveţi despre Gigi Becali?

E un finanţator mai special şi cred că nu-l va schimba nimeni. Totuşi, s-a mai liniştit în ultimul timp.

Cine a fost Boc ca fotbalist

S-a născut la 6 iunie 1946, Vaşcău, jud. Bihor
- A jucat pe postul de fundaş central
- A evoluat la Petrolul între 1964-67, la Dinamo între 1967-69, la Rapid între 1971-73 şi Universitatea Craiova între 1973-76
- Are 224 de meciuri în primul eşalon şi 12 goluri
- A evoluat de 6 ori în echipa naţională
- A câştigat trei trofee: titlul cu Petrolul şi Craiova şi Cupa României cu Rapid
- Din 1996 este vicepreşedinte al LPF şi observator de joc