VIDEO Folk-istul Tică Lumînare: Nu există foc de tabără unde să nu se cânte piese Karma
0
Excelent catalizator de energie creatoare, când vine vorba de muzică, Tică Lumînare îţi dă curaj să cânţi din toată inima.
Melodii de foc de tabără, sfinte „cântece-ngheţate" sau cântece „scăldate în lumină", pe toate iubitorii Karma, şi nu sunt puţini, le-au fredonat în cei aproape 20 de ani de existenţă a trupei.
Despre el, Tică Lumînare, afirmă că e „folk-istul cu cele mai frecvente concerte din Bucureşti". Marţea clubul E... varză se umple de acorduri folk, ultima vineri din lună cântă în Rock'n Regie, iar cu excepţia perioadei 15 iunie -1 octombrie, în prima luni a fiecărei luni se află club Expirat.
Adevărul: Ai un motto interesant după care te ghidezi "Valoarea reală a unui om este dată de înălţimea realizărilor sale". Te consideri un om realizat?
Tică Lumînare: Da, într-adevar, valoarea unui om nu stă în grosimea portofelului sau în intensitatea apariţiilor în media, ci în ceea ce a reuşit prin realizările sale.
Este mult spus că sunt un om realizat, aş spune despre mine că sunt aproape realizat. Oricum sunt pe drumul cel bun.
Care este cel mai mare succes al tău de până acum?
Fiecare succes are importanţă la momentul respectiv. Deşi nu am cuantificat niciodată asta, pot să spun: Karma, este un succes. Tot la acest capitol trec şi clubul turistic Amurg, Karma Junior sau faptul că am făcut împreună cu Radu Pietreanu proiectul Vacanţa Muzicală.
Consider că este o mare reuşită şi că am imprimat nu mai puţin de şapte albume, trei cu trupa Karma Junior, două Karma şi două solo.
Click pe foto pentru imagine mărită
Pe de altă parte, faptul că am fost introdus în Enciclopedia personalităţilor din România este pentru mine una din cele mai importante realizări.
Dar cel mai mare succes al meu este că am reuşit să descopăr că sunt cea mai importantă persoană din viaţa mea. Asta mi-a schimbat radical modul de a gândi şi m-a plasat pe o curbă ascendentă fără precedent.
De când ai început să cânţi?
Aveam în cartier mulţi chitarişti, nu neaparat folk-işti, iar în 1984 am avut ocazia să particip la un spectacol al Cenaclului Flacara care m-a "virusat" complet.
N-am mai avut parte de atunci de momente atât de emoţionante. Păcat că generaţiile de după noi nu au mai avut şansa asta. Poate că România arăta altfel astăzi.
De cântat am început însă ceva mai târziu, prin ‘85-'86. Atunci când am avut şi prima chitară.
Ştiu că esti pasionat de chitară şi mai ştiu că eşti şi un bun dascăl pentru copiii care vor să se apropie de acest instrument. Când ai început să predai?
Fiind autodidact am fost şi dascăl şi elev. Fratele meu a fost primul "elev". De altfel am şi făcut un duet împreună, prin ‘90-'91, i-am spus "Clip".
După 1992 am început să colaborez cu Casa de Cultură din Giurgiu. Cred că ei au înfiinţat prima catedră de folk din ţară.
Ce înseamnă pentru tine activitatea cu cei mici?
În primul rând pasiune. Întotdeauna mi-a plăcut să-i învăt pe cei din jur ceea ce ştiu, să îi văd cum se dezvoltă şi cum, la rândul lor, realizează ceva.
Este un sentiment deosebit să vezi cum o piatră obişnuită încet, încet, devine în mâinile tale o piatră preţioasă.
Cât de greu este să predai ştafeta?
Cred că cel mai greu este să găseşti cui să predai ştafeta. Asta este partea cea mai complicată, pentru că nu predau o simplă ştafetă de folkist. Sunt mult mai multe, poate prea multe, iar contextul de azi nu mai este acelaşi ca cel în care am preluat eu "ştafeta".
Pe lângă aspectul didactic, te-ai preocupat şi de cel organizatoric. De la spectacole ai trecut la festivaluri.
Da, întotdeauna am făcut asta. Când nu exista ceva sau era, dar nu mă satisfăcea pe deplin, făceam eu aşa cum aş fi vrut să fie. Nu am dus lipsă de iniţiativă, nici de imaginaţie. În schimb am dus întotdeauna lipsa de oameni.
Atunci când am văzut că la festivalurile din ţară la care am fost totul se baza pe pile şi relatii, pe simpatii şi interese, am hotărât să fac eu un festival în care totul să fie corect. De la preselecţie până la concursul în sine.
Am făcut două festivaluri de muzică folk "Floare de colţ" şi unul de muzică uşoară pentru copii "Stelele Dunării". Cu ocazia asta mi-am câştigat şi duşmani.
Acum nu mă mai ocup de festivaluri, ci doar de serile folk din club Expirat. De două ori pe lună încerc să le fac cât mai "artistic" cu putinţă.
Se poate trăi din muzică?
Chiar dacă vorbim din punctul de vedere al unui artist care nu are relaţii, care nu e difuzat zilnic pe posturile radio şi TV, spun că se poate trăi şi din muzică. Trebuie însă să ai tăria să treci peste anumite praguri şi să ai o bază solidă.
A susţine concerte săptămânale şi chiar mai frecvente, uneori aveam în fiecare zi, este totuşi o artă. În plus, decât să invidiezi pe cineva că are mai mult decât tine, este mai bine să înveţi cum a reuşit. Astfel, vei avea numai de câştigat.
Cum se împacă muzica, cu actoria, psihologia şi cu centura neagră 1 dan?
Chiar foarte bine. Este o sumă de factori care converg şi a căror sumă este personalitatea Tica Lumînare, cu tot ce reprezintă ea. Un artist complet este şi bun actor, şi bun cântăreţ, şi bun psiholog, iar filozofia artelor marţiale este o foarte bună filozofie de viaţă.
Karma este formaţia ta de suflet. Când şi cum a început această poveste?
E deja legendă printre tinerii folk-işti. Înfiinţată la 14 februarie 1992, prin contopirea duetului "Clip" (Tică şi Gelu Lumînare) şi Adi Sebe, Carmen Cordie şi Liliana Bălan. Toţi giurgiuveni. Ne cunoşteam doar de o săptămână.
Pe parcursul anilor nu am lipsit de la nici un eveniment la care am fost solicitaţi, atât pe plan local, cât şi în ţară. Nu avea importanţă dacă erau prestaţii plătite sau nu, dacă erau spectacole, emisiuni sau simple chefuri.
Un rol foarte important l-a avut prezenţa noastră pe munte, acolo unde spiritul muzicii folk nu numai că nu a murit, ci a fost tot timpul conservat. Acolo s-a perpetuat, a fost transmis din generaţie în generaţie şi odată cu el piesele de gen, domeniu în care Karma a excelat.
Din momentul în care piesele Karma, prin clubul turistic Amurg, au apărut pe munte ele au schimbat iremediabil stilul muzicii de cabană. Sunt unii din vechii muntomani care nu ne-au iertat niciodată pentru asta.
Nu exista foc de tabără sau seară de cabană unde să nu se cânte piese Karma. Şi dacă toţi cei care urcă pe munte se întorc apoi acasă aducând piesele noastre şi le transmit din om în om sau pe internet, asta nu face decât ca numele Karma (Amurg), să devină o legendă vie.
Să vorbim şi despre albumele pe care le aveţi.
Sunt şapte. Trei dintre acestea le-am scos cu grupul de copii Karma Junior. Am două albume scoase în anul 1995 cu prietenii din Karma, pe vremea când în grup încă mai era şi fratele meu, "Moşulanul" cum îl alintam noi.
„Când lumina va veni" e un album cu mai multe stiluri: folk, etno-folk, country-folk şi haiduceşti. Una dintre piesele cele mai cerute de este "Tu să mă ierţi bunico", un cântec ce are la bază o poveste paranormală.
Albumul "Sfinte cântece-ngheţate" e un album de colinde proprii. Piesa "Colindă tristă" a fost preluată de mulţi folk-işti. Am obţinut cu ea locul al-II-lea la "Om bun".
În 2002, la 10 ani de la înfiinţarea clubului turistic Amurg, am scos singur, în premieră în România, un album de cântece de cabană. L-am denumit "Fiii Amurgului", după imnul clubului.
De curând, am scos încă un album solo în care am inclus atât piese proprii, compuse după anul 2000, cât şi prelurări sau prelucrări după piese folclorice de mare valoare pe care le-am transformat.
Deşi sunt cântate de multă vreme de marele rapsod Grigore Leşe, mă refer aici la cântece ca „Bucovina", „Mama" sau „Cântec de cătănie", nu erau cunoscute de publicul tânăr.
Acum aceste piese sunt foarte cerute şi cântate la concertele mele. Din acest motiv am numit albumul "Câte ceva", adică să fie câte ceva din toate, pentru toţi.
Karma nu este singurul proiect în care eşti implicat.
Sigur, un om activ nu se poate opri la un singur proiect. Pe lângă Karma, grupul folk de copii Karma Junior şi clubul turistic Amurg, am fondat Asociaţia de copii şi tineret Karma Giurgiu. Acum sunt implicat în proiectul Vacanţa Muzicală.
Ce ţi-ai dori să faci şi încă nu ai avut ocazia?
O casă şi doi copii. Dar le voi face şi pe acestea cât de curând. În ultimii ani am descoperit cum să îmi împlinesc, rând pe rând, toate visele.
Ce faci tu în timpul liber?
Tot ceea ce fac, fac în timpul liber. Sunt un om liber şi prin urmare am tot timpul liber din lume.
Sunt în cea mai frumoasă şi pozitivă perioadă a vieţii, în care trăiesc din ceea ce cândva făceam în timpul liber. Din pasiunile, din hobby-urile mele. Ce poate fi mai bine?
Se încarcă comentariile...
