Ioana şi Papi îşi iau adio de la „Aniela“

Foto: Ghid TV

Telenovela de epocă „Aniela“ se apropie de final. Astăzi se va turna ultimul cadru din producţia care a recreat, pentru micul ecran, atmosfera romantică a începutului de secol XX. Ioana şi Alexandru Papadopol se pregătesc să renunţe la corset şi joben şi vorbesc despre descendenţe nobile şi bucurii în familie.    

Adevărul: Cum vă despărţiţi de „Aniela"? Cu ce gânduri?

Ioana: Mi-am dorit foarte mult să joc un personaj dintr-o altă epocă decât cea în care trăiesc şi aceasta nu numai datorită costumelor foarte sofisticate, cât şi psihologiei femeilor de la începutul secolului XX .

Alexandru: Am avut un rol care m-a deconectat foarte tare. Mi-a făcut plăcere să-l joc. Cred că mi-a adus mai multă relaxare mie ca actor, deci e normal să-mi pară rău că se termină serialul.

Dacă ar fi să priviţi comparativ producţiile în care aţi jucat până acum la Acasă TV, ce ar fi de spus despre „Aniela"?

Ioana: A fost cea mai bună producţie pe care am văzut-o la Acasă!

Totuşi, „Aniela" nu a înregistrat audienţele spectaculoase ale „Lacrimilor de iubire" sau ale „Reginei". Cum vă explicaţi acest lucru?

Alexandru: Cred că oamenii nu s-au uitat într-o proporţie atât de mare ca la „Inimă de ţigan" sau „Regina" pentru că epoca recreată în serial este greu accesibilă maselor largi. Este o epocă plină de „sarut-mâna" în timpurile noastre „pline de eleganţă". Un mare actor care joacă în „Aniela" a dat un diagnostic clar lipsei de audienţă: „Cu sarut-mâna nu se face rating! ".

Alexandru, ţi-a devenit familiar jobenul? Te-a stârnit serialul acesta astfel încât să mergi pe filiera arborelui genealogic şi să-i identifici pe purtătorii de joben din neam cu tine?

Alexandru: Eu îi ştiu pe membrii neamului meu, începând de la străbunicul încoace. Sunt foarte mândru de originile mele. În Constanţa chiar există strada Locotenent Petre Papadopol, acesta fiind străbunicul meu. Chiar dacă era grec de origine, a devenit erou al României în Primul Război Mondial.

După ce ai văzut cum mergeau treburile în presa începutului de secol XX şi câtă influenţă aveau ziarele atunci, cum priveşti presa zilelor noastre? I-ai simţit vreodată puterea?

Alexandru: E ştiut faptul că presa îţi poate crea o imagine favorabilă sau te poate distruge. În vremurile noastre se pot da dezminţiri sau îţi poţi apăra punctul de vedere. În 1900, un articol defăimător despre cineva îi anula acelei persoane orice cale spre progres social sau spre îmbogăţire. Presa avea la vremea aceea o putere fabuloasă şi pentru că ziarele erau singurul mod de informare a populaţiei, iar oamenii credeau 100% ce se scria. Avantajul începutului de secol XX era că nu existau paparazzi!

Ce mai face fetiţa voastră, cu ce vă mai uimeşte?

Ioana: Ruxandra este foarte bine, creşte pe zi ce trece şi face o grămadă de lucruri noi. Ne bucură cel mai tare în ultimul timp încercările ei de a vorbi, parcă pe zi ce trece spune mai multe cuvinte noi!

Alexandru: Fiecare mic progres pe care îl face este pentru noi un miracol!

Ioana, ţi-ai dus vreodată fetiţa la filmări?

Ioana: Anul acesta nu am fost aşa de aglomerată încât să o iau pe Ruxandra cu mine pe platourile de filmare. Acum, că s-a făcut vremea frumoasă, poate că o să o iau să petrecem o zi pe malul lacului din Buftea.

Actorii din „Aniela“ au călătorit în timp, pe străzile Bucureştiului de odinioară

Cum e Alexandru ca tătic? Te ajută, se implică?

Ioana: Alexandru e un tătic foarte bun! Nu numai că mă ajută, dar, de multe ori, când eu nu sunt acasă, mă înlocuieşte cu succes. Din cauza programului nostru foarte aglomerat, am învăţat de la început să ne descurcăm.

După ce ai născut, te-ai întors destul de repede la filmări, în formă maximă. E o presiune care decurge din contract sau, pur şi simplu, e nevoia ta de a arăta impecabil?

Ioana: Am mare noroc. Mănânc destul de mult şi nu mă îngraş. În timpul sarcinii, am luat doar 12 kg, astfel că nu a fost nevoie să ţin o cură de slăbire să revin la forma iniţială. Sincer, nu sunt chiar ca înainte de naştere. Am undeva la trei kg în plus şi acum, dar pe care, cu puţină ambiţie, le voi da jos vara aceasta.

Înainte să rămân însărcinată, am vorbit cu producătorii serialului „Inimă de ţigan" şi le-am spus de dorinţa mea de a rămâne gravidă, aşa încât povestea personajului să meargă în acest sens. Nu mi-a spus nimeni să slăbesc într-un anume timp, având în vedere că, după o naştere, vine şi perioada de alăptat în care nu este indicat să ţii o cură de slăbire. Nici eu, nici producătorii serialului nu am pus scenariul înaintea sănătăţii mele şi a copilului meu.

Cum e să lucrezi cu soţul tău în acelaşi loc?

Ioana: Ne întâlnim foarte puţin pe platourile de filmare, de obicei nu avem scene comune. Se mai întâmplă să filmăm şi împreună, dar nici atunci nu putem să ne lăudăm că ne petrecem timpul amândoi. Eu stau mai mult cu colegele, iar Alexandru, cu colegii din telenovelă.

Alexandru, în serial te înţelegeai bine cu „mogulul" Iorgu Vulturesco. Cum e să joci alături de un actor precum Dan Condurache? Pare destul de imprevizibil...

Alexandru: Este al doilea proiect la care colaborez cu domnul Condurache. El este un actor extraordinar şi un profesionist desăvârşit. Câteodată mai improvizăm, dar numai în sensul textului. Cunoscând regulile după care jucăm, n-am fost puşi în dificultate de improvizaţiile domnului Condurache.

Vă putem vedea jucând pe undeva? Există vreun proiect?

Alexandru: Joc la „La Scena", într-un spectacol realizat împreună cu doi buni prieteni; spectacolul „Nişte dintr-ăştia", de Iulian Postelnicu. Din păcate, nu prea am timp să mă angrenez în alte proiecte, dar eu cred că serialul „Aniela" a meritat.

Ioana: Din toamnă, îmi reiau activitatea la Teatrul „Ion Creangă".

Recrearea unei epoci

Stela Popescu, Marin Moraru, Ioan Isaiu, Dan Condurache, Adela Popescu , Mihai Petre, Sabina Posea, Răzvan Fodor, Emil Mandanac şi ceilalţi actori care au întregit distribuţia serialului îşi vor lua „la revedere" de la „Aniela". Ultimul episod va fi difuzat la 20 aprilie şi va oferi fanilor deznodământul poveştilor ţesute de scenarista Simona Macovei în jurul personajelor. Pentru realizarea acestei producţii s-a reconstruit pe platourile de la Buftea o întreagă stradă de la 1900.

„Uliţa Mare", aproape un personaj în sine, a forfotit de lume; zeci de figuranţi au dat viaţă cusătoreselor, feciorilor din casele Lăptaru sau Vulturesco, iaurgeriţelor, cerşetoarelor, florăreselor sau copiilor de trupă. S-a filmat în mai multe locaţii externe, două dintre ele, Conacul Goleşti şi Palatul Mogoşoaia, păstrând multe dintre elementele specifice epocii. Designerii Radu Mada şi Adriana Popa au creat şi recondiţionat pentru acest proiect îndrăzneţ peste 1 000 de piese vestimentare. De asemenea, au fost achiziţionate special pentru serial zeci de obiecte orginale, de la 1900.

Corsetele, încălţările, pălăriile, fotele, opincile, jupele, mănuşile, toate aceste detalii necesare au conferit un farmec aparte producţiei.