Concertul Roger Waters, o experienţă care-ţi taie răsuflarea
0Faimosul muzician britanic, fondatorul trupei Pink Floyd, vine la Bucureşti cu turneul „The Wall", pe 28 august 2013. Cei care au văzut producţia spun că este un spectacol incredibil.
Membru fondator, basist şi compozitor al legendarei trupe Pink Floyd, Roger Waters va susţine anul viitor, în Piaţa Constituţiei, super-show-ul „The Wall", considerat cea mai spectaculoasă producţie muzicală a momentului.
Primul turneu „The Wall" a fost susţinut de Pink Floyd între anii 1980 şi 1981. Cu cele numai 31 de spectacole, acest turneu nu a fost printre cele mai mari ale trupei, dar a impresionat în epocă datorită animaţiilor, mai ales a zidului uriaş ridicat între membrii trupei şi spectatori - şi distrus spre finalul spectacolului.
Trei decenii mai târziu, Roger Waters, în vârstă de 68 de ani acum, a decis să reia producţia muzicală. El a păstrat structura show-ului original, dar a apelat din plin la tehnologiile moderne. Turneul a început pe 15 septembrie 2010, la Toronto, iar Roger Waters a susţinut de atunci peste 190 de reprezentaţii, pentru mai bine de trei milioane de spectatori. „The Wall" este considerat astăzi unul dintre cele mai de succes turnee muzicale.
Ce face acest show atât de spectaculos? Celebrul zid, care se regăseşte şi în această producţie muzicală, este cu adevărat grandios acum (are o lungime de 80 de metri şi o înălţime de 12 de metri), proiecţiile tridimensionale sunt impresionante, iar efectele vizuale - uluitoare. Laserele şi focurile colorate completează acest spectacol unic. Pentru că decorul este colosal, concertele nu se pot desfăşura decât în spaţii deschise, iar în România, Piaţa Constituţiei era cea mai potrivită pentru a găzdui evenimentul muzical. Dincolo de această punere în scenă cu adevărat impresionantă, mai important este mesajul pe care Waters îl transmite, show-ul său fiind un manifest antirăzboi.
Spectacolul are consistenţa unui ciné-vérité
Show-ul lui Roger Waters e o incredibilă experienţă senzorială", scria ziarul britanic „The Guardian" la începutul turneului din anul 2011 al solistului formaţiei Pink Floyd. Regândit şi având trimiteri noi - la nebunia din mass-media, la voracitatea capitalismului -, „The Wall"/„Zidul" te face să trăieşti pe viu, cu răsuflarea tăiată ani întregi de istorie; de la lumina orbitoare ca de laser la avioanele care-ţi zboară pe deasupra capului, la vocea lui Waters - a cărui amăreală e neschimbată, toate au consistenţa unui ciné-vérité. Am văzut concertul anul trecut, pe arena Papp László din Budapesta. E diferit, veţi vedea, faţă de performace-ul metaforă, înregistrat video, din 21 iulie 1990, de la Berlin, cum e diferit şi de filmul regizat de Alan Parker în 1982.
După ce se terminase concertul de pe arena Papp László, rockeri în geci de piele, turişti entuziaşti, domni la 60 de ani şi tineri hipioţi ieşeau spre porţile arenei. Şi tot amestecul de generaţii - istorie în stare pură, căci fiecare îşi trăise, într-un fel, partea lui de Roger Waters -, aduna chipurile vii care, cu câteva minute în urmă, priviseră la zid. Pe zid, Waters gândise o proiecţie cu feţele oamenilor care au murit într-un război - pornind de la rana pierderii tatălui său în cel de-a Doilea Război Mondial. Fotografii cu cei dragi căzuţi în război se pot încărca şi acum pe site-ul lui Waters: http://www.rogerwaters.com. (Ana-Maria Onisei)