Andreea Marin, mesaj tranşant după ce a fost acuzată că „a primit cadouri“ pentru a denigra regimul Erdogan: vedeta dezvăluie ce relaţii are cu oficialii turci

Realizatoarea de televiziune Andreea Marin reacţionează după ce în presă au apărut articole în care erau citaţi afacerişti turci din România care ar fi acuzat mai mulţi jurnalişti români că au fost „cumpăraţi“ de opozanţii regimului Erdogan.

În cadrul unei conferinţe de presă organizată marţi, 19 iulie, de Asociaţia Afaceriştilor Turci din România şi de Camera de Comerţ şi Industrie Turco-Română, un lider al comunităţii turce ar fi afirmat că există jurnalişti români care au fost plătiţi de puciştii din Turcia pentru a le susţine cauza şi pentru a-l denigra pe preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan. Informaţia a fost iniţial publicată de site-ul inpolitics.ro şi ulterior preluată de mai multe publicaţii române. 

„Există o extensie a acestei grupări în România (organizaţia clericului Fethullah Gülen, principalul opozant al regimului Erdogan – n.red.). Eu respect întotdeauna presa românească, care este o presă liberă, dar, uneori, unii oameni au fost urcaţi în autobuze şi duşi în Istanbul. S-au făcut cadouri. La Televiziunea Română se constată că oameni care au fost invitaţi în Turcia încearcă să facă cunoscută Turcia ca şi cum ar fi o ţară nedemocratică. Această ţară are un preşedinte ales cu 51% din voturi, care nu poate fi numit dictator“, ar fi declarat un lider al oamenilor de afaceri turci din România.

Deşi nu au existat nominalizări, cel mai probabil afirmaţia se referă la o excursie în Instanbul ce a avut loc în urmă cu trei ani şi în care a fost un grup format din 31 de jurnalişti români, printre care Andreea Marin şi Robert Turcescu. Evenimentul a fost susţinut de International School of Bucharest, şcoală de prestigiu unde învaţă fiica Andreei Marin şi care face parte din instituţiile de învăţământ „Lumina“, celebra reţea susţinută de Fethullah Gülen.

Ulterior, la solicitarea Televiziunii Române, Preşedintele Camerei, Tamer Atalay, a declarat că afirmaţia nu vizează jurnaliştii postului public, iar conţinutul acesteia a fost denaturat în urma traducerii în limba română. Totodată, reprezentanţii TVR au catalogat acuzele drept false. 

Într-un amplu mesaj publicat pe şcolile acuzate că au contribuit la lovitura de stat din Turcia.  

Andreea Marin începe prin a face foarte clar faptul că este apolitică şi că nu a interesat-o niciodată să se implice în politica din România, cu atât mai puţin în cea dusă de alte ţări: „Urmăresc pasiv ce se întâmplă în lume, cu firească îngrijorare, dar nu m-aţi văzut exprimând păreri politice, pentru că nu e treaba mea. Fiecare trebuie să facă ce se pricepe să facă şi nu altceva.“

„Am o problemă, însă, şi aceasta apare când sunt acuzată pe nedrept: sufăr de «alergie» când vine vorba de personaje care caută să se «caţere» pe umerii mei, să se folosească de numele meu sau de aluzii la persoana mea, pentru că ştiu că nu vor fi luate în serios sau citate de alţii, dacă nu fac astfel. Asta s-a întâmplat în această conferinţă de presă“, scrie Andreea Marin. 

În continuare, vedeta de televiziune adresează o serie de întrebări celor care au organizat respectiva conferinţă de presă şi anume Ambasadorul Turciei la Bucureşti, Ozman Koray Ertas, Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Turcă, Tamer Atalay, şi Preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci din România, Murat Demiray. Redăm în continuare mesajul Andreei Marin. 

1. Care sunt dovezile concrete pe care se bazează atunci când afirmă că jurnalişti din România (printre care se pare că mă număr) au fost «urcaţi în autobuze» şi au primit «cadouri» pentru a face «cunoscută Turcia ca şi cum ar fi o ţară nedemocratică», la «televiziunea română»?

2. «Această ţară are un preşedinte ales cu 51% din voturi, care nu poate fi numit dictator». Aceasta este afirmaţia dumneavoastră, de care se pare că vă deziceţi acum, alături de întregul text citat mai sus, invocând greşeli de traducere, pe care le voi verifica împreună cu un translator autorizat şi cu avocatul meu. Cea de-a doua întrebare a mea este: deşi într-un regim democratic fiecare om are dreptul la propria opinie, răspunzând legal dacă aceasta calomniază o altă persoană, vă rog să îmi menţionaţi măcar un singur articol, interviu, orice sursă care să demonstreze că eu l-am numit vreodată dictator pe preşedintele ţării dumneavoastră! În completarea acestei idei, vă menţionez faptul că nu m-a interesat vreodată politica ţării dumneavoastră până la ştirile recente, de data aceasta imposibil de ocolit de către locuitorii întregii planete. Pe scurt, până recent, cu tot respectul, vă anunţ că nu am cunoscut nici măcar numele liderilor din politica ţării dumneavoastră, fiind un subiect lipsit de interes pentru mine.

3. Ştiaţi că, în ultimii ani, am fost în România unul dintre cei mai eficienţi promotori, din convingere, ai ţării dumneavoastră, cunoscând şi lăudând, pe bună dreptate, specialiştii în medicină din Turcia, turismul, conceptul de detoxifiere, industria, cultura şi aşa mai departe? Sunt convinsă că aveţi, în monitorizarea permanentă pe care o faceţi în mass-media română, miile de articole, interviuri în presa scrisă şi televiziune, documentare, mărturii făcute de mine personal despre o ţară pe care o iubesc: Turcia. Jumătate din familia mea se află acolo, la fel şi sufletul meu, în mare parte. Deşi am dialogat în repetate rânduri şi am luat masa împreună, domnule Ambasador Ozman Koray Ertas, nu v-am auzit nici măcar o singură dată mulţumindu-mi pentru tot acest efort de promovare a ţării dumneavoastră, dar nici spunându-mi, faţă în faţă, gravele acuzaţii pe care le citesc astăzi. Când v-aţi schimbat părerea despre mine, după ultima noastră întâlnire, în care zâmbind mi-aţi aşezat un mărţişor în piept, un gest diplomatic pe care l-am apreciat la acel moment?

4. Stimate domnule Tamer Atalay, preşedinte al Camerei de Comerţ Româno-Turcă, noi ne-am întâlnit în contextul în care dumneavoastră v-aţi dorit ca eu să promovez o afacere pe care aveaţi de gând să o susţineţi în România, vânzarea unor produse naturiste pe care astăzi le găsiţi aici: www.drshiffa.ro, iată că le promovez acum gratuit. La momentul acela v-am menţionat, însă, faptul că eu nu am auzit de aceste produse şi că nu pot recomanda ceva ce nu cunosc, aşa că aţi aranjat ca eu să merg în Turcia şi să văd în mod concret cum sunt produse acestea. Din motive pe care nu am vrut să le fac publice pentru a nu afecta afacerea şi pentru că aşa am considerat că este etic, răspunsul meu la întoarcere a fost că nu voi promova aceste produse. Nu vă cunosc dintr-un alt context. Dumneavoastră de ce vă permiteţi să faceţi afirmaţii despre jurnaliştii români pe care nu le puteţi proba cu dovezi concrete? V-aţi gândit vreo clipă că jurnaliştii de la conferinţa de presă în faţa cărora au fost lansate aceste acuzaţii nefondate sunt colegii noştri de breaslă, oameni cu experienţă care ne cunosc şi nu pot accepta uşor că ne acuzaţi fără probe, la noi acasă?

5. Domnule Murat Demiray, preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci din România (TIAD), precum ştiţi foarte bine, aţi avut o atitudine de prieten faţă de mine şi soţul meu şi am fost invitaţi în repetate rânduri la evenimentele organizate de TIAD cu ocazia Zilei Naţionale a Turciei, iar dumneavoastră personal eraţi cel care ne primea de la intrare şi se dovedea a fi de fiecare dată o gazdă bună. De altfel, este prima dată, fiind un context oficial, când mă adresez dumneavoastră atât de protocolar, anterior adresându-ne întotdeauna unul celuilalt folosind numele mic. Întrebarea mea este: când exact v-aţi schimbat opinia şi aţi început să vedeţi în mine un duşman al ţării dumneavoastră, şi nu un prieten? Înainte sau după ultima noastră întâlnire, ca întotdeauna amicală? Ce anume a determinat această bruscă schimbare?

6. În conferinţa dumneavoastră de presă faceţi acuzaţii grave neprobate cu privire la instituţiile de învăţământ „Lumina“ din România, pornind o adevărată campanie împotriva acestora, pe motiv că ele ar fi susţinute de oameni ce lucrează împotriva regimului pe care dumneavoastră îl susţineţi. Eu vă menţionez următoarele aspecte, în perfectă cunoştinţă de cauză, ca părinte al unui copil care studiază într-o instituţie Lumina, International School of Bucharest, de mai bine de cinci ani, şi care cunoaşte foarte bine realitatea acestei scoli, pentru că altfel nu mi-aş fi încredinţat copilul, adică ceea ce e mai preţios pentru mine ca părinte, educatorilor acesteia. Aşadar, iată argumentele mele: 

- La International School of Bucharest învaţă copii din peste 40 de ţări ale lumii, cu familii provenind de pe continente diferite, având credinţe diferite, iar personalul didactic provine dintr-o varietate de ţări ale lumii, segmentul de origine turcă reprezentând doar un mic procent, şi aceasta pentru că în jur de 15% dintre copii provin din comunitatea turcă sau din familii mixte româno-turce. 

- Şcoala ISB predă după programa Cambridge şi nu după un curriculum provenind din Turcia, atestările fiind internaţionale. Majoritatea profesorilor provine din Anglia şi din România. Niciodată copilul meu nu a fost influenţat cu informaţii legate de religie sau de politică, iar în aceste şcoli nu se face discriminare, pentru că principiul de bază este respectarea rădăcinilor, religiei, culorii pielii, culturii tuturor familiilor din care provin elevii. De 22 de ani încoace, de când există instituţiile Lumina în România, elevii acestora au obţinut performanţe de invidiat nu doar la nivel naţional, ci şi la nivel internaţional. Ca părinte, văd de ani buni, zi de zi, reuşitele acestor educatori şi evoluţia copiilor noştri. Aşadar, încercările de a pune presiune pe noi, părinţii, pentru a renunţa la aceste şcoli sunt convinsă că nu pot avea succes, pentru că interesele altora sunt de neînţeles pentru noi, atâta timp cât nu avem nevoie de dovezi mai clare decât evoluţia pozitivă a copiilor noştri. Avem coloană vertebrală, avem minte şi nu avem nevoie de oameni care să aleagă pentru noi, în locul nostru.

Astăzi am fost sunată de câţiva părinţi din familii mixte româno-turce care mi-au mărturisit că există presiuni asupra lor atunci când e vorba de familii cu copii al căror viitor este planificat a fi în Turcia, unde îşi doreau să se repatrieze în câţiva ani. Ei se tem că fiii şi fiicele lor nu vor avea şanse să găsească de lucru acolo, tocmai pentru că urmează aceste şcoli aici, acum. Îmi pare foarte rău pentru aceşti părinţi şi sper doar ca temerile lor să fie neîntemeiate. Iubesc Turcia şi îmi vine foarte greu să văd această schimbare radicală, peste noapte. Pentru mine, aceste presiuni nu au nicio legătură cu definiţia democraţiei, aşa cum o cunosc eu. Sper să fie vorba doar de o teamă neîntemeiată, în contextul în care acesta este sentimentul trăit, din păcate, în aceste zile de mulţi oameni, după evenimentele recente din Turcia. 

În concluzie, solicit tuturor celor prezenţi astăzi la conferinţa de presă organizată de dumneavoastră care au făcut afirmaţii false şi grave să îşi retragă declaraţiile şi vreau să ştiu dacă fraza organizatorilor folosită ca răspuns către TVR este valabilă şi în cazul jurnaliştilor acuzaţi pe nedrept, din grupul cărora se pare că aş face parte: „derapajul a apărut în urma traducerii eronate a unei declaraţii făcute de unul dintre participanţii la evenimentul organizat astăzi de Camera de Comerţ şi Industrie România-Turcia“. 

Cu părere de rău, după mai bine de un deceniu în care am călătorit de sute de ori în Turcia, iubind această ţară şi promovând-o aşa cum puţini au făcut-o, am decis să nu mai fac acest lucru până când nu voi primi scuze în mod oficial şi nu voi simţi că există siguranţă în ţara care a fost, pentru mine, al doilea tărâm pe care l-am numit acasă.

Cu regret, 

Andreea Marin Ozturk